Statul, Parlamentul, în particular, şi Biserica - împreună în misiunea lor pentru pace

În istoriografia recentă, etnogeneza poporului român este asociată cu încreştinarea sa. Se constituie aproape ca o paradigmă folosirea frazei ”poporul român s-a născut creştin”.
Din primele secole, Biserica a constituit un pilon pentru stat, un al doilea administrator şi organizator, la nivel naţional, în situaţii de criză politică, un contributor preţios la consolidarea unităţii popoarelor, la dezvoltarea şi prezervarea culturii, artei, ştiinţei, educaţiei, conştiinţei naţionale.
Unele dintre problemele majore ale vremurilor noastre îşi trag seva din încercarea de a implementa ideea de stat secular, de separare a bisericii de stat, care duce, inevitabil, la alienarea structurilor de stat de instituţiile religioase, la indiferenţă faţă de problemele religioase şi spirituale.
Acum statele şi naţiunile se confruntă cu provocări noi, de natură economică, politică, spirituală, socială, culturală, de mediu, de securitate. Experienţa ne demonstrează că ele trebuie abordate prin eforturi coordonate, asistenţă mutuală, comunicare şi cooperare.
Istoria ne-a demonstrat că pacea planetară este starea de fapt fără de care dorinţele şi aspiraţiile fiinţei umane nu pot fi realizate; ea uneşte oameni, popoare şi creează premisele pentru cooperare şi prosperitate.
Pacea se defineşte nu doar ca lipsa războiului, ci ca “permanent eroism al omenirii”, ca angajare la maxim a forţelor pozitive, creatoare, pentru realizarea, pe toate planurile, a unei vieţi mai bune. Pacea ţine de permanentul dinamism al vieţii şi constituie nu doar un “nu” spus războiului, ci un mare “da” spus vieţii, în “necontenita sa tensiune creatoare spre desăvârşire” .
Pacea are un profund temei religios, fiind pusă în legătură cu Dumnezeu. Ea ar trebui să fie căutată, aşadar, de toţi, motiv pentru care, în Biblie, urarea, salutul cel mai frecvent este “pace ţie!”, “mergi în pace!”, “”har şi pace!”. Pacea este un element constitutiv al Evangheliei lui Hristos: termenul e întâlnit în Noul Testament de 86 de ori; Iisus Hristos este “rege al păcii”, “Dumnezeu al păcii”, Evanghelia Sa este “Evanghelia păcii”, iar Împărăţia lui Dumnezeu este “dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt”.
Iubirea creştină este temelia păcii, pentru că ea înglobează ideile libertăţii, egalităţii, dreptăţii şi fraternităţii.
Dacă din iubirea creştină izvorăsc toate virtuţile, din ea izvorăşte şi pacea: pacea cu Dumnezeu, pacea sufletească, pacea cu semenii, pacea între popoare, pacea cosmică, pentru că iubirea este forţa spirituală care ne uneşte cu Dumnezeu, ne uneşte cu semenii, uneşte popoarele într-o mare familie.
Popoarele trebuie să conlucreze, fiecare în felul său, la progresul omenirii, să convieţuiască în pace, să se ajute, să se sprijine unele pe altele.
Popoarele sunt o realitate istorică, instituită după voia lui Dumnezeu, Care vrea ca omenirea să apară ca o mare familie de popoare, fiecare având specificul său şi rostul său.
Dacă în sufletul oamenilor va învinge binele, dacă virtuţile creştine îşi fac prezanţa văzută atunci şi societatea va fi una pozitivă, iar statul, ca o chintesenţă a puterii în societate, va fi unul orientat în aceeaşi direcţie.
Biserica creştină se remarcă prin spirit paşnic şi este biserica iubirii şi a păcii. Un rol de seamă în lupta pentru pace îl joacă diversele organizaţii creştine mondiale: Conferinţa creştină pentru pace, Consiliul mondial al bisericilor, Consiliul mondial al păcii, etc. Principiul teologic călăuzitor este dezarmărea, înlăturarea definitivă a oricărui război.
Se remarcă şi încercările bisericilor creştine române, care luptă atât pe plan internaţional, cât şi intern pentru instaurarea păcii, prin întărirea colaborării dintre cultele creştine, sprijinirea mişcării creştine pentru pace, cultivarea spiritului de prietenie între popoare, infuzarea în sufletele credincioşilor a învăţăturii creştine pentru pace, difuzarea prin predici, cuvântări, publicaţii a rezultatelor luptei pentru pace.
Stimaţi colegi, deşi viaţa bisericească nu este separată de viaţa de zi cu zi, nu trebuie să ne poziţionăm la extreme şi să considerăm că Biserica trebuie să se substituie Statului, în formularea şi susţinerea programelor sociale, politice, economice, culturale, etc. Biserica are rolul ei specific: acela de a vesti Evanghelia mântuitoare, şi nu reprezintă factorul principal al dezvoltării sociale. Totuşi, datorită faptului că fiecare creştin este activ din punct de vedere socio-economic şi că principiile şi dogmele moral-creştine au o orientare socială, Biserica va sprijini progresul societăţii, orientându-se spre aplicarea învăţăturilor sale.
Prezenţa în societate a unor convingeri politice sau de orice natură diferite, opuse, interese contrastante determină lupte, purtate prin metode legale, morale, cât şi prin metode care contrazic normele juridice şi ale moralităţii creştine. În faţa diferenţelor, contradicţiilor, luptelor, Biserica propovăduieşte pacea şi conlucrarea între oamenii diferiţi, cu atitudini şi opinii diferite.
Societatea este o realitate dinamică, iar, în acest context, Biserica trebuie să conlucreze cu Statul pentru a pune bazele unei stări cât mai apropiată de societatea ideală a Împărăţiei lui Dumnezeu, atât cât este posibil pentru fiecare generaţie.
Parlamentul României, în particular, are obligaţia de a crea legi bune pentru ţară şi de a promova şi aplica schimbarea pozitivă de conduită a oamenilor politici, îmbrăţişarea eticii acţiunilor politice, corectitudinea, bunul-simţ, acţiunile transparente, adevărul, buna-credinţă, responsabilitatea, profesionalismul, care să genereze exemple şi efecte pozitive pentru societate.
În apropierea campaniei electorale, lansez un îndemn la echitate, echilibru, decenţă şi corectitudine în lupta politică! Fie ca Dumnezeu să ne ajute să alegem în pace şi bună-înţelegere un conducător bun, care gândeşte pozitiv, un adevărat creştin, care respectă poporul şi se implică în cunoştinţă de cauză, la modul concret, pentru binele ţării!

Loading

Început de an şcolar 2014-2015

„Fără şcoală, să nu aştepte nimeni nici părinţi buni, nici fii buni şi, prin urmare, niciun stat bine organizat şi bine cârmuit şi păstorit!” spunea scriitorul, filologul şi omul politic Ion Heliade Rădulescu, iar Nelson Mandela, marele om de stat şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, era de părere că educaţia reprezintă cea mai puternică armă, ce poate fi folosită pentru a schimba lumea.
Cu alte cuvinte, educaţia a constituit dintotdeauna şansa şi speranţa pentru un viitor mai bun, pentru evoluţia în plan spiritual, pentru asumarea unui sistem de valori, care să aibă corespondent, în plan social, în promovarea şi însuşirea unor atitudini şi comportamente de un înalt nivel moral.
A venit luna septembrie şi odată cu ea începutul anului şcolar 2014-2015. Prima zi de şcoală este una dintre cele mai importante din calendarul instituţiilor de învăţământ, dar şi al societăţii, în general.
Noul an şcolar aduce o mulţime de schimbări importante în sistemul de învăţământ din ţara noastră.
Una dintre ele este introducerea manualelor în format digital, pentru început, adresate elevilor din clasele I şi a II-a. Aşadar, clasicele manuale vor fi însoţite de un CD, conţinând diverse activităţi. Acesta reprezintă un moment important în evoluţia sistemului de educaţie din România, un pas mare spre modernizare, spre adaptarea la realităţile societăţii noastre, în general, şi, în particular, la cerinţele şi aşteptările generaţiilor tinere. Iniţiativa se va extinde în anii următori la toate ciclurile de învăţământ, astfel că, în cele din urmă, toţi elevii din România vor beneficia de această măsură.
Totodată, începând cu elevii din clasele a III-a şi până la cei din anii terminali, toţi copiii vor avea posibilitatea de a se înscrie în programe opţionale şi de orientare în carieră, care vin în întâmpinarea cerinţelor de pe piaţa muncii, pregătesc tinerii pentru realităţile economice şi le dezvoltă abilităţile şi competenţele relevante în alegerea carierei şi în trasarea şi parcurgerea drumului în viaţă. În paralel, sesiunile de webinarii şi mentorat, susţinute de profesionişti de vârf din diverse domenii, îşi propun să adauge, la bagajul de cunoştinţe teoretice acumulate, informaţii şi experienţe practice testate şi experimentate cu succes. Prin activităţi şi proiecte practice, se aşteaptă ca elevii să îşi poată forma o imagine mai clară asupra pieţei muncii, a dinamicii, a cerinţelor ei şi să îşi însuşească abilităţi de comunicare, autoevaluare, lucru în echipă, luare a deciziilor, deosebit de importante în viitoarele cariere.
Programul de 100 euro pentru profesori va fi îmbunătăţit, în prezent, fiind vorba de aproximativ 150 de euro, sumă forfetară. Profesorii vor putea decide dacă folosesc aceste fonduri pentru a-şi achiziţiona cărţi, pentru a merge la conferinţe sau a urma diverse programe de formare profesională.
Începând cu toamna acestui an, intră în discuţie introducere învăţământului obligatoriu de la 3 ani, având ca termen estimat anul şcolar 2018-2019. Probabil, 2015 va veni deja cu o noutate, şi anume, obligativitatea grupei mari la grădiniţă, de la 5 ani. Aceste iniţiative au fost propuse, în urma analizei diferenţelor majore între copiii care au frecventat grădiniţa şi cei care au rămas acasă, la nivelul dezvoltării intelectuale şi integrării sociale în mediul şcolar.
Începând cu 2019, se preconizează introducerea metodelor de examinare naţională, după modelul testelor PISA. Analizând rezultatele ultimelor sesiuni de Bacalaureat, se constată că procentul de promovabilitate din vară a crescut, iar cel din toamnă a rămas la acelaşi nivel. Aproximativ 70% din elevii care au terminat liceul în 2014 au promovat, în timp ce, în cazul seriilor anterioare, vorbim de doar 30%.
Stimaţi colegi, asigurarea unui sistem educaţional de calitate reprezintă o responsabilitate comună a autorităţilor centrale şi locale, a cadrelor didactice, a familiei, a bisericii. Un obiectiv important, care se doreşte a fi realizat în cel mai scurt timp, este implementarea unui mecanism clar, coerent, transparent, cu o evoluţie graduală pentru ciclurile de învăţământ. Este nevoie de o pregătire mai bună a elevilor în timpul anului şcolar şi dacă este necesar, pe lângă activităţile de clasă, de introducerea meditaţiilor instituţionalizate.
Le mulţumim domnilor profesori, care au continuat în fiecare an să-şi exercite activitatea cu dăruire, pasiune şi profesionalism, pentru atâtea generaţii de copii!
Felicit şi doresc mult succes tuturor elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice! Anul şcolar 2014-2015 să fie un an bun, cu realizări de excepţie pentru toţi cei implicaţi în actul de învăţământ!

Loading

Importanța ordonanței prin care aleșii locali și județeni pot opta pentru apartenența politică

Guvernul a aprobat pe data de 28 august ordonanța de urgență, prin care primarii, președinții consiliilor județene, consilierii locali, cei județeni și candidații declarați supleanți vor avea la dispoziție 45 de zile pentru a-și exprima în scris opțiunea cu privire la partidul politic din care doresc să facă parte, fără a-și pierde calitatea dobândită în urma alegerilor.

Acest demers este similar celui inițiat de Alianța DA, în 2006, mai exact, de partidele politice care formează acum Alianța Creștin Liberală.

Rațiunea emiterii acestei ordonanțe o constituie multitudinea solicitărilor aleșilor locali și județeni, care au semnalat existența unor probleme generalizate în teritoriu, de instabilitate în administrația locală, datorată apariției unor noi partide pe eșichierul politic, dezmembrării unor alianțe și constituirii altora noi.

Odată cu ruperea USL, apariția PMP, PLR și a Alianței ACL, mulți aleși din teritoriu au început să susțină public un alt partid decât cel pe listele căruia au candidat sau, în prezent, afiliați unui partid aflat în opoziție, au dorit să rămână loiali programului politic USL, pe care și l-au asumat la alegeri și care le-a adus votul cetățenilor. Din nefericire, aceste decizii le-a atras amenințări din partea conducerii partidului sau chiar retragerea sprijinului politic. În Colegiul nr. 9 Timiș, în localitățile Săcălaz, Sacoșu Turcesc și Teremia Mare, mi-au fost semnalate astfel de cazuri, de primari și consilieri locali ai PNL (acum divizat în Alianța Creștin Liberală și Partidul Liberal Reformator), ajunși pe lista neagră a propriului partid, tocmai datorită acestor considerente. Aceste cazuri generează blocaje la nivel de administrații locale și județene, probleme în obținerea majorităților în consilii sau chiar procese în instanță, datorită unor situații complicate, în care, din diverse motive, unii consilieri aleși pe lista comună a fostului USL au părăsit funcțiile, iar locurile au rămas vacante, întrucât nu se știe dacă ar trebui să le urmeze un supleant din același partid cu cel care a părăsit funcția sau următorul pe lista fostului USL.

Stimați colegi, în prezent, autoritățile administrației publice locale se confruntă cu disfuncționalități, ca urmare a reorganizării unor partide, alianțe politice sau alianțe electorale. Legislația în vigoare nu oferă soluții clare în cazul rupturilor politice, apărute pe parcursul mandatului autorităților locale, pentru a contracara efectele negative asupra continuității și stabilității activității autorităților locale, manifestate în dauna satisfacerii nevoilor comunităților.

Aceste situații trebuie clarificate într-un timp cât mai scurt, mai ales că la sfârșitul anului trebuie să înceapă sesiunile de depunere de proiecte de finanțare europeană pentru administrațiile publice. Sunt acte care trebuie adoptate în consilii, sunt investiții care trebuie să-și găsească finanțarea, iar pericolul blocajelor instituționale și chiar financiare trebuie anihilat, în interesul comunităților locale! Foarte mulți aleși locali au candidat din partea unor partide, cu o anumită orientare politică, dar, în prezent, activează în altele. Este necesar ca cei în cauză să poată decide, în mod democratic, dacă respectă deciziile radicale, luate la nivel central, care i-au propulsat în alte tabere, fără a fi consultați, sau dacă aleg să respecte dorința cetățenilor, exprimată prin vot.

Loading

Biserica și statul în comuniune, la Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei

Creștinismul și-a adus o contribuție majoră la dezvoltarea civilizațiilor lumii, la stabilirea și implementarea sistemului de valori universal.
Este un fapt simbolic că Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei, o organizație reprezentată la nivel mondial, aniversează 21 de ani de existență la Moscova, unul din vechile centre ale creștinătății. Evenimentul se desfășoară în perioada 26-30 iunie 2014, iar tema dezbătută va fi: ”Democrația parlamentară – creștinism – ortodoxie – valori și concepte”.
Trăim vremuri în care statele și națiunile se confruntă cu provocări noi, de natură economică, politică, spirituală, socială, culturală, de mediu, de securitate. Experiența ne demonstrează că ele trebuie abordate prin eforturi coordonate, asistență mutuală, comunicare și cooperare.
De-a lungul istoriei, am învățat că pacea planetară este starea de fapt fără de care dorințele și aspirațiile ființei umane nu pot fi realizate; ea unește oameni, popoare și creează premisele pentru cooperare și prosperitate.
Adunarea Interparlamentară simbolizează ideea solidarității creștine și a consolidării valorilor culturale comune. De la începuturile sale, Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei și-a orientat activitatea în concordanță cu valorile și principiile umanitare universale, a servit cauza cooperării între popoare și a găsirii unor răspunsuri și soluții eficiente la provocările momentului. În cei 21 de ani de existență, Adunarea Interparlamentară a Ortodoxiei s-a preocupat de dialogul intercultural, dezvoltarea și meținerea relațiilor interumane nealterate, apărarea drepturilor omului, ale minorităților religioase și naționale, solidaritate, cooperare, cunoaștere și înțelegere mutuală, coexistența popoarelor în pace și bună înțelegere, acomodarea realităților globalizării, eradicarea fenomenelor care țin de intoleranța religioasă și etnică, naționalismul extrem.
Principiile comune ale toleranței și solidarității, ale dialogului inter-religios și ale eforturilor conjugate pentru pacea și prosperitatea popoarelor se aplică în contextul respectării standardelor morale și etice, pentru a aduce laolaltă state și oameni, iar biserica joacă un rol important în acest proces.
Biserica are nu doar un rol la nivel național, în consolidarea coeziunii națiunii și prezervarea identității naționale, ci și acela de a promova stabilirea unor relații culturale eficiente cu alte religii și popoare, înțelegerea și respectarea valorilor lor spirituale, culturale și istorice.
Din primele secole, Biserica a constituit un pilon pentru stat, un al doilea administrator și organizator la nivel național în situații de criză politică, un contributor prețios la consolidarea unității popoarelor, la dezvoltarea și prezervarea culturii, artei, științei, educației, conștiinței naționale.
Unele dintre problemele majore ale vremurilor noastre își trag seva din încercarea de a implementa ideea de stat secular, de separare a bisericii de stat, care duce, inevitabil, la alienarea structurilor de stat de instituțiile religioase, la indiferență față de problemele religioase și spirituale. Din nefericire, aceste încercări se află tocmai la baza problemelor pe care statul încearcă să le rezolve de unul singur.
Pe această direcție, considerăm extrem de bine-venită inițiativa Adunării Interparlamentare a Ortodoxiei, care reunește pe acei politicieni deschiși la rezolvarea problemelor vitale, ce au consecințe grave în sfera politicului, economicului, socialului, spiritualului, dar și a altor domenii relevante.
Meritul Adunării Interparlamentare este de a pune laolaltă politica și credința, activitatea legislativă și grija pentru oameni, căutând să lărgească înțelegerea și asimilarea spiritualității în lume și să întărească valorile tradiționale creștine în legislațiile naționale.
Interacțiunea parlamentarilor din state diferite, în cadrul Adunării, creează un precedent și chiar o garanție pentru pace și fraternitate între statele participante și conduce la depășirea tensiunilor și neînțelegerilor, care, de multe ori, survin ca o consecință a unor erori de percepție sau interpretare.
Stimați colegi, este esențială cooperarea între stat și biserică pentru rezolvarea problemelor: sărăciei, șomajului, migrației forței de muncă, sănătății precare, categoriilor defavorizate, cu dizabilități, bătrânilor, copiilor, violenței în familie, delincvenței juvenile, destrămării familiilor etc. În calitate de instituție sau organizație care aplică politicile sociale, Biserica devine parte funcțională a societății civile și poate contribui la furnizarea unor servicii sociale mai puțin costisitoare, comparativ cu cele finanțate prin bugetele publice. Statul poate valorifica experiența îndelungată a Bisericii, vocația sa definitorie de a sluji pe cei aflați în nevoi sau suferințe, dar și credibilitatea de care se bucură în rândul oamenilor, pentru a aplica măsurile de asistență socială cu succes, pentru a crea o societate mai bună și un nivel de trai favorabil pentru cetățeni. În această direcție, este obligatorie funcționarea, la nivel național, a unor organisme consultative, care să reunească reprezentanți ai cultelor religioase, ai Ministerului Muncii și ai Secretariatului pentru Culte, care să acționeze sinergic pentru îmbunătățirea, la nivel material și spiritual, a vieții oamenilor.

Loading

Bacalaureat 2014

Educația de calitate este indispensabilă pentru dezvoltarea și valorificarea potențialului fiecărui copil, dar și pentru prosperarea unei națiuni.
Sesiunea de Bacalaureat 2014 a început în perioada 10-12 iunie 2014, cu proba orală la limba și literatura română. Din totalul celor prezenți, 67,01% au obținut calificativul ”experimentat”, 21,54% ”avansat” și 9,16% ”mediu”. Potrivit analizei Ministerului Educației, rezultatele se înscriu în aceeași linie a ultimilor patru ani, cu o creștere ușoară, în medie cu 5%, față de 2013, 2012, 2011 și cu 10% față de 2010.
Numărul mai mic de înscriși la examen se explică prin scăderea numărului de elevi pe generație. În 2013 au fost înscriși la bacalaureat 71% din elevii care au început clasa în septembrie 2012, față de 73% anul acesta, raportat la momentul septembrie 2013.
Peste 3.000 de polițiști sunt mobilizați zilnic, în perioada bacalaureatului, pentru a asigura ordinea și liniștea publică în zona unităților de învățământ și a centrelor de corectare.
După exemplele negative din 2013, se impune respectarea strictă a metodologiei de desfășurare a examenului și stoparea oricăror tentative de fraudă.
Este necesar să se acționeze cu fermitate și consecvență, pentru a preveni frauda, pentru a recunoaște și recompensa absolvenții, ce au obținut rezultate meritorii pe tot parcursul procesului de învățământ. O evaluare corectă și transparentă generează schimbări importante de atitudine și mentalitate în întreg procesul educațional: garantează faptul că rezultatele fiecărui elev reflectă într-o măsură ridicată nivelul cunoștințelor și al meritelor personale, le asigură acestora încredere în sistemul de învățământ și dorința de a progresa intelectual, oferă tinerilor șanse egale de a-și alege și construi o carieră profesională și, până la urmă, contribuie la asigurarea unei stări de normalitate generalizată în societatea noastră. Prevenirea, combaterea, eradicarea corupției și a celorlalte acțiuni ilegale trebuie să se aplice de la nivelul primelor trepte ale formării personalității și să se constituie ca bun exemplu de cadru social corect, echitabil, normal pentru viitorul adult.
Elevii, părinții, cadrele didactice și societatea, în general, au realizat că un sistem fraudulos de evaluare, în care rezultatele exemanelor nu mai au nici credibilitate, nici valoare, demotivează copiii, în ceea ce privește învățătura, și are o influență dăunătoare și disfuncțională generalizată.
Copiii noștri au mai multă nevoie de modele de urmat decât de lecții și prelegeri. Numai așa le putem câștiga încrederea și respectul. Unul dintre primele exemple trebuie oferit de cei în măsură să garanteze corectitudinea și integritatea examenelor, prin asigurarea unei evaluări obiective.
Pentru a construi o societate bazată pe o ierarhie corectă a valorilor, trebuie să se impună idealul corectitudinii și onestității la toate nivelurile și să se identifice aliați de încredere, care să nu accepte compromisuri rușinoase și să se angajeze cu toate forțele în acest proces.
Împreună cu părinții și profesorii, trebuie să susținem copiii pe calea învățăturii, să le respectăm alegerile și să-i ajutăm să-și dezvolte cele mai frumoase trăsături ale personalității.
Desfășurarea fără incidente a bacalaureatului este un semn al maturității și responsabilității societății noastre.
Stimați colegi, lansez un îndemn forțelor politice și întregii comunități de a nu admite imixtiuni în sesiunea de examene, pentru a permite elevilor să se concentreze pe valorificarea maximă a potențialului lor și pentru a nu adăuga tensiune inutilă dezbaterilor publice ale momentului!
Fiecare copil trebuie să primească șansa pe care o merită, în funcție de capacitățile sale și de munca pe care a depus-o în cursul anilor de studiu. Le urăm mult succes tinerilor absolvenți la examenul maturității, precum și în toate examenele vieții! Să aibă curajul să-și asume riscul de a greși, să-și formuleze obiective ambițioase în viață și să nu-și piardă niciodată curiozitatea, ca factori esențiali în orice proces de dezvoltare individuală și socială!

Loading

Cel mai bun start în viață pentru fiecare copil

Celebrarea unei zile dedicate copiilor își are originea în Turcia, la 23 aprilie 1920, și în cadrul Conferinței Mondiale a Bunăstării Copiilor de la Geneva, Elveția, din 1925. Tot în 1925, pe 1 iunie, consulul general chinez din San Francisco, SUA, a sărbătorit Festivalul Dragonului, alături de un grup de copii chinezi orfani. Începând cu acea dată, 1 iunie devine Ziua Internațională a Copiilor în numeroase state; în România, începând cu 1950.
În 1924, Liga Națiunilor Unite a adoptat Declarația Drepturilor Copilului. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a făcut recomandarea ca toate țările să instituie o zi universală a copilului, care să celebreze fraternitatea și înțelegerea între toate țările lumii și să promoveze activități, care să contribuie la bunăstarea copiilor de pretutindeni. În 1959, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația Drepturilor Copilului, care conținea, din păcate, simple recomandări. Prin urmare, aceste problematici vor fi tratate, în practică, în funcție de contextul local al fiecărei țări: în unele fiind respectate cu strictețe, în timp ce în altele cu desăvârșire ignorate, așa că Ziua Copilului se va sărbători pe glob la date diferite sau chiar deloc. La 20 noiembrie 1989 a avut loc Convenția pentru Drepturile Copilului, în urma căreia multe țări, în special din Occident, au ales să sărbătorească ziua copilului în această zi. În septembrie 1990, Parlamentul României a ratificat Convenția Națiunilor Unite, ce stabilește drepturi civile, economice, politice, sociale și culturale pentru copii, astfel că prevederile sale devin parte a dreptului intern românesc. Selecțiile cele mai importante: copilul are dreptul la liberă exprimare (orală, scrisă, tipărită, artistică, etc.); libertate de gândire, de conștiință, de religie; protecție împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon, neglijență, rele tratamente sau exploatare, inclusiv sexuală sau violență sexuală; protecția copiilor handicapați fizic și mental și asigurarea acestora a unei vieți decente, împlinite, demne, cu favorizarea autonomiei și facilitarea participării active la viața socială; dreptul fiecărui copil de a beneficia de un nivel de trai, care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, morală, spirituală, socială; dreptul la educație; dreptul la odihnă, vacanță; dreptul de a practica activități recreative, adecvate vârstei și de a participa la viața cultural-artistică; protecție împotriva exploatării economice sau împotriva constrângerii la vreo muncă ce implică risc potențial sau care-i poate compromite educația, dăuna sănătății sau dezvoltării sale fizice, spirituale, mentale, sociale, morale; protecție împotriva răpirii, vânzării și traficului de copii, torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante. Statul are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura recuperarea fizică, psihologică și reintegrarea socială a copiilor, victime ale vreunei forme de neglijență, exploatare, abuz, tortură, pedepse, tratamente crude, inumane sau degradante. Conform Convenției, părinții au responsabilități comune pentru creșterea și dezvoltarea copilului și vor acționa, în primul rând, în interesul suprem al copilului.
Ziua de 1 iunie ar trebui să aducă multe bucurii, dulciuri, jucării, hainuțe noi, jocuri și distracții, felicitări, dragoste, generozitate, puritate, duioșie pentru toți copiii.
Ne vedem însă nevoiți să privim cu realism situația dificilă a multor copii din țara noastră, victime ale sărăciei, abuzurilor sau violenței în familie. Iată care sunt principalele probleme, care își pun amprenta dură asupra tinerei generații: starea de sănătate precară, asistență medicală necorespunzătoare în spitale, hrana săracă, mortalitatea infantilă crescută, abandonul școlar din rațiuni financiare, delincvența juvenilă, copii exploatați prin munca la negru în munci necalificate sau obligați să fure, să cerșească, să se prostitueze, să lupte pe front, copii victime ale traficului de carne vie, copii abandonați imediat după naștere sau ca urmare a destrămării familiilor, lipsa de oportunități pe piața muncii și sistemul de educație insuficient adaptat nevoilor reale ale pieței muncii, alocațiile - singura sursă de venit a unor familii. Ei sunt abuzați, exploatați, ajung obiect al violenței, iar consecința este că devin analfabeți, delincvenți, bolnavi sau istoviți.
Sărăcia este principala cauză pentru care unii copii ajung să fie instituționalizați: unul din trei copii din România este afectat de sărăcie.
În ceea ce privește strategia guvernului ce vizează copilul până în 2020, ea este orientată spre patru obiective majore: asigurarea unor servicii de calitate și a accesului pentru toți copiii la acestea, atenția sporită pentru copiii vulnerabili, combaterea violenței împotriva copiilor și asigurarea dreptului tuturor la opinie.
Până în 2020, copiii trebuie scoși din instituțiile de tip vechi și integrați în familiile biologice, adoptive sau în formule alternative, care să imite cât mai fidel mediul familial. Principalele probleme le au familiile sărace, iar acestea trebuie susținute de către stat, pentru a-și putea păstra copiii acasă.
Stimați colegi, fiecare copil trebuie să aibă asigurat cel mai bun start în viață. Viitorul lor, viitorul comunităților, națiunilor din care fac parte și întreaga lume depind de aceasta.
Viitorul nostru decent și demn în care ne punem speranța îl putem desluși doar în ochii copiilor noștri. Bunăstarea și fericirea lor este cea mai inspirată și mai rațională investiție pe care o putem face.
Ziua Copilului este un prilej de a sărbători copilăria, de a asigura sprijin copiilor, de a inspira comunitatea și familia noastră, de a aprecia și iubi.
De Ziua Copilului, gândurile noastre se îndreaptă spre toți copiii acestei planete, spre ”propriile mlădițe, neprețuite podoabe ale prezentului, plămadă vie a viitorului”.
La mulți ani, copiilor de pretutindeni! Să fie mereu fericiți, sănătoși, iubiți, prețuiți și protejați!

Loading

”Neamul este etern prin Cultul Eroilor”

Ziua Eroilor este principalul reper comemorativ al eroilor şi una din sărbătorile naţionale ale poporului român. Pierderile de vieți omenești din timpul primei conflagrații mondiale au ajuns la aproape un milion de militari și civili. Datoria morală a supraviețuitorilor, comemorarea în fiecare an a celor care au pierit pe câmpul de luptă, s-a concretizat prin semnarea Tratatului de la Versailles. Aceste document, semnat de fostele țări beligerante, prevedea printre multe altele obligativitatea întreținerii mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile statelor respective, precum și a operelor comemorative de război.
La nivel național, Decretul–Lege nr. 1693/4 mai 1920 a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul zilei Înălțării Domnului. România a devenit primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naționali. Această zi a fost decretată sărbătoare națională a poporului român. Un rol important l-a avut Societatea ”Mormintelor Eroilor căzuți în război”, înființată în 1919 și transformată ulterior în Societatea ”Cultului Eroilor”, aflată sub înaltul patronaj al Reginei Maria. În 1923, societatea a inaugurat Mormântul Ostașului Necunoscut, amplasat în fața Muzeului Militar Național din Parcul Carol.
În anii interbelici, Societatea ”Cultul Eroilor” a adunat în cimitirele eroilor osemintele a 200.000 de eroi români şi străini, care se aflau în morminte izolate sau grupuri de morminte răzleţe, a repatriat din şi în străinătate rămăşiţele a peste 1.500 eroi, pe baza convenţiilor stabilite, a construit 106 cimitire militare definitive şi 14 mausolee, a asimilat mormintele de război şi cele ale ostaşilor şi civililor căzuţi în timp de pace în luptele pentru apărarea graniţelor, a ordinii publice şi a siguranţei de stat.
Din 1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, abrogându-se toate prevederile anterioare. În 1990, Ministerul Apărării Naționale a încercat reintroducerea în armată a valoroaselor tradiții militare românești. Începând cu acel moment, Ziua Eroilor nu s-a mai sărbătorit de 9 mai, ci de Ziua Înălțării Domnului.
Un simbol al ostaşilor români, al tuturor celor care au făcut minuni de vitejie pentru apărarea patriei, care şi-au dat jertfa supremă pentru existenţa şi propăşirea neamului românesc, plătind cu sângele dezrobirea şi unitatea naţională a românilor, este Eroul Necunoscut, ce se odihneşte în Parcul Carol din Bucureşti. Aşa cum scrie pe monumental funerar: ”Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite”.
Cuvintele Regelui Ferdinand, din 17 mai 1923, rostite cu ocazia reînhumării în Parcul Carol I a rămăşiţelor Eroului Necunoscut, rămân unele dintre cele mai frumoase adresate vreodată celor care sunt tăria şi dăinuirea acestui neam: ”Cu cununi de laur erau întâmpinaţi în vechime biruitorii sub arcuri de triumf şi tot cu cununi de laur se cinsteau mucenicii credinţei mântuitoare. Cununa de laur ce-ţi aduce întâiul Rege al României Mari, ţie ostaşului fără nume, care întrupezi, de acum şi până în veac, jertfa sutelor de mii de vieţi închinate pe altarul patriei pentru mărirea şi unitatea naţională, este şi cununa muceniciei, şi cununa biruitorului. Toată suflarea românească, în clipa aceasta îşi îndreaptă gândurile patriotice spre tine, simbolul jertfei şi al vitejiei; toţi ochii lăcrămează, toate inimile bat acum pentru cei iubiţi ai lor, cari singuri sub cerul lui Dumnezeu sau în vitejia luptelor au închis ochii departe de orice mângâiere. Iar înaintea locaşului tău de veci se închină azi, cu adâncă recunoştinţă, Ţara întreagă, căci fără nume fiind eşti al neamului întreg”.
Stimați colegi, să cinstim, cu tot respectul şi preţuirea care se cuvin, vitejia, devotamentul, spiritul de sacrificiu ale ostașilor căzuți la datorie, dovedite în luptele pentru apărarea fiinţei naţionale, a poporului şi a gliei străbune! Biruitori sau înfrânţi, anonimi sau figuri de legendă, vor rămâne veşnic în sufletele noastre şi vor continua să trăiască, prin întreg poporul pe care l-au făurit, pe plaiurile pe care le-au apărat cu preţul vieţii.
Ne înclinăm cu emoţie în faţa mormintelor lor, aducem jerbe de flori şi lacrimile recunoştinţei, îi pomenim veşnic şi împărtăşim urmaşilor noştri faptele de vitejie şi eroism, spre a sădi în inimile lor sentimentul patriotismului, mândriei şi demnităţii naţionale.
Dumnezeu să îi odihnească pe toţi martirii neamului!

Loading