Referendumul pentru demiterea Președintelui – catalizatorul instituirii unui regim de teroare în România

Poporul suveran a decis, prin votul său constituțional de la 29 iulie 2012, ca Președintele Traian Băsescu să-și părăsească funcția. 5,27 milioane de români (50,33% din totalul celor prezenți)  l-au desemnat câștigător în 2009. Pe atunci, a pierdut cu 15.000 în țară, dar a fost salvat de votul Diasporei. În 2012, 7,4 milioane de români (87%) i-au cerut să plece.  Se pare însă că aceștia nu au nicio relevanță; că sunt doar niște ”borfași”, potrivit spuselor unor favoriți ai Președintelui.

Șeful DNA, dl. Morar, numit în august 2005, ne spune că ”400 de persoane nu pot vota fizic în 3 ore” (însemnând 133 de votanți pe oră) și face referire la intervalul orar 20-23 când, potrivit legii, toate persoanele aflate în secție până la ora 23 aveau dreptul să-și exercite votul. Să ne amintim însă, în 2009, că la Ambasada de la Paris votau 811 alegători la 3 ore, adică 270 pe oră (1 vot la 14 secunde), în condițiile în care fiecare mai trebuia să completeze, în plus față de Referendumul din 2012, și o declarație pe proprie răspundere.

Pe atunci, procurorii aveau alte priorități decât cronometrarea și hărțuirea, cu Biblia în mână, a celor care nu îi sunt favorabili d-lui Traian Băsescu.

Președintele, pe atunci suspendat, și partidul domniei sale au încălcat flagrant principiile  Constituției și Legea Partidelor, boicotând, în mod public, acțiunea Referendumului. Să nu uităm și imixtiunea gravă și abuzivă in politica noastră internă a premierului Ungariei, Viktor Orban, precum și eticheta deplasată (” încăierare de cârciumă”), pe  care a asociat-o procesului democratic al Referendumului de demitere din România! 

Contrar Constituției, recomandărilor Comisiei de la Veneția și a legislației în vigoare la momentul declanșării procedurii suspendării, s-a impus cvorum.

Curtea Constituțională a decis verificarea și actualizarea listelor electorale permamente.

Potrivit declarațiilor judecătorilor Curții Constituționale, în ceea ce priveşte alcătuirea listelor electorale permanente pentru referendum, ele cuprind populaţia de peste 18 ani împliniţi, cu domiciliul stabil în ţară. Cvorumul la referendum se stabilește în funcție de acest total.

Cu toate piedicile abuzive și ilegale, cvorumul a fost realizat.

Datele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică arată numărul populației României:
anul 2000 – 22,435 milioane; anul 2004 – 21,673 milioane
anul 2008 – 21,504 milioane; anul 2012 – 19,040 milioane

Scăderea populaţiei este evidentă:
În anul 2004 faţă de anul 2000 – 762.000 locuitori
În anul 2008 faţă de anul 2004 – 170.000 locuitori
În anul 2012 faţă de anul 2008 – 2.460.000 locuitori

În intervalul 2004-2012, în timpul Președinției lui Traian Băsescu, listele electorale permanente au rămas neactualizate, cu toate că populația a scăzut cu 2,6 milioane locuitori față de 2004 și 3,4 milioane față de 2000. La o populație totală de 19,040 milioane, în mod logic, nu pot fi 18,3 milioane români cu drept de vot. Numai populația sub 18 ani se ridică la 3,5-3,7 milioane locuitori. Scăzând acest număr, rezultă  un total de 15,5 milioane persoane, care ar fi trebuit să stea la baza calculării cvorumului.

Cu toate aceste evidențe, domnul Traian Băsescu și cei care sunt în apropierea domniei sale s-au opus respectării deciziei Curții Constituționale pentru verificarea datelor la nivelul unităților administrativ-teritoariale.

După o erată halucinantă și apoi o decizie a Curții Constituționale, care a șocat pe toți cei dotați cu un minim bun simț evidenței, am intrat sub zodia terorii și a plătirii polițelor.

Se încearcă inducerea unei frici generalizate pentru orice formă de împotrivire față de Președinte. În discursul de întoarcere la Cotroceni, Traian Băsescu avertiza, așa cum ne-am obișnuit să o facă întotdeauna, în mod profetic: ”Vinovații pentru lovitura de stat eșuată trebuie să răspundă”. Și la acel semnal, cohortele de procurori au împânzit țara, căutând vinovații pentru acel procent dezastruos, care dă o notă de ilegitimitate reluării mandatului Președintelui. Se încearcă ca acel număr covârșitor de români, care nu-l iubesc pe Traian Băsescu, să fie minimizat, ridiculizat, trivializat, ba chiar aruncat în tagma infractorilor. Bieții oameni de bună-credință, care și-au exercitat dreptul democratic constituțional de a participa la vot, sunt târâți în anchete abuzive și se află sub presiuni și amenințări. Scopul este de, pe de o parte, de a descuraja pe viitor orice formă a manifestării exprimate a aversiunii față de Președinte, dar și de a convinge opinia publică și liderii politici străini că percepția poporului asupra conducătorului său nu este atât de negativă, pe cât reiese din rezultate.

Stimați colegi, în aceeași direcție se înscrie și anchetarea Secretarului General al PSD, Liviu Dragnea. Într-o ipocrizie, demnă de satira lui Molière, operațiunea numărătorii paralele a voturilor, efectuată de USL la Referendum, după modelul PDL din 2009, devine caz penal, atunci când nu se face din ordinal Președintelui țării. Mascarada înfundării șefului de campanie al USL la Referendum nu poate să ne lase indiferenți!

Nu putem permite ca un om onest, integru, care și-a făcut datoria în limitele legii, dar care, prin activitatea sa meritorie, a devenit incomod pentru cel și cei pe care nu îi deservește, să devină o altă victimă făcută țăndări de bine-știuta Fabrică de Dosare. Oare la ce se referea dl. Traian Băsescu când vorbea de coabitare post-Referendum? Rămâne o întrebare retorică, căci atitudinea și acțiunile sunt grăitoare.

Loading