Privatizarea Oltchim

Una dintre cele mai mari companii de produse chimice și petrochimice din Europa de Sud-Est este în agonie. Dacă în 2007 exporta circa 78% din producție în țări din Europa, Orientul Mijlociu și Asia, fiind un angrenaj important care susținea motorul duduind al economiei, acum zace cu datorii de 700 milioane de euro și încă 200.000, care se adaugă în fiecare zi acestei sume uriașe.

Cei care erau ”Perfecțiunea în calitate și afaceri” au devenit o uriașă gaură neagră, printr-un management lipsit de strategie, de viziune comercială și având implantate căpușe lacome ale încrengăturii politice, tipice ”capitalismului de cumetrie”. Declinul a început în 2007, odată cu vânzarea Arpechim Pitești, furnizorul de materie primă al combinatului și a continuat într-un ritm accelerat, din 2009 încoace.

Toate încercările anterioare de a vinde societatea au fost blocate de factorul politic, la putere la acea vreme.

Nu mai departe de aprilie 2012, Guvernul Ungureanu nu a aprobat startul procedurii de privatizare, care era prevăzut la acel moment, și a adăugat penalități creanțelor AVAS, până la 250 milioane euro. O altă componentă importantă a datoriei o reprezintă creanța ENEL-ului de 150 milioane euro.

Acum Guvernul Ponta este forțat să rezolve această problemă, agreată prin Memorandumul semnat cu FMI de Guvernul Boc, pentru acordarea asistenței financiare. Astfel, privatizarea nedeclanșată în aprilie, atunci când era prevăzută, s-a rostogolit în iunie și apoi a fost aplicată în septembrie, în urma vizitei reprezentanților creditorului extern, care au forțat acest demers. De asemenea, se pare că măsura conversiei datoriilor în acțiuni nu a putut fi aplicată, întrucât statul, care deținea doar 54% din acțiuni, nu a atras consensul celor care erau în posesia diferenței până la 2/3 – minimul necesar pentru declanșarea acestei proceduri.

Numai că fotografia momentului ne arată un bătrân mastodont, oprit din activitate, cu protestatari scandând pe la porți și înghițit de datorii. Această imagine nu prea exprimă o ofertă atragătoare pentru investitorii strategici.

Cei care vor prelua Oltchim sunt condiționați să plătească între 40-60 milioane euro pentru repornire și exploatarea instalațiilor, în așa fel încât să asigure un regim pentru plata salariilor angajaților, fără disponibilizări masive, să plătească datoriile uriașe acumulate și, eventual, să asigure 100 milioane euro capital pentru investiții de mediu și retehnologizare.

Concernul TISE din Rusia și-a manifestat interesul de a participa la licitație încă de anul trecut, dar s-a retras pentru moment, ”nedorind sa intre în jocul politic declanșat de Dan Diaconescu”. Acesta, aflat în miezul unui delir investițional, mediatic și electoral, a reușit să-și adjudece colosul. În cazul fericit în care prețul va fi plătit, acea sumă va fi acordată de Guvern ca împrumut de salvgardare pentru repornirea combinatului. Altfel, dacă se dovedește că este vorba de simple promisiuni fără acoperire, demagogie și populism ieftin, în scopul creșterii capitalului electoral, pentru perioada imediat următoare, cel în cauză trebuie să își asume negreșit răspunderea penală.

Stimați colegi, atunci când ai fost la putere atâția ani și nu ai făcut decât să-ți implantezi oamenii în rețelele ”băieților deștepți”, care știu cel mai bine cum să  profite de pe urma statului și a poporului român, nu ai niciun drept să critici măsurile unui Guvern numit de câteva luni, care este pus în situația permanentă de a corecta greșelile și abuzurile tale și ale oamenilor tăi.

Guvernul Ponta a acționat într-o manieră responsabilă, serioasă și curajoasă, în interiorul unui acord financiar, negociat și asumat de PDL cu FMI, și a încercat să aplice cel mai bun pachet de măsuri pentru rezolvarea unor probleme complicate, generate și tolerate de alții fără să miște un deget. Important este ca, până la urmă, situația să se finalizeze în cel mai bun scenariu posibil, pentru binele miilor de salariați ai Oltchim și pentru revigorarea economiei naționale.

Loading

Început de An Școlar 2012-2013

Septembrie dă startul, ca de fiecare dată, noului an școlar. Această zi este una dintre cele mai importante din calendarul instituțiilor de învățământ, dar și al societății, în general. “Fără şcoală, să nu aştepte nimeni: nici părinţi buni, nici fii buni şi, prin urmare, nici un stat bine organizat şi bine cârmuit şi păstorit!” spunea scriitorul, filologul și omul politic Ion Heliade Rădulescu, fondatorul și primul Președinte al Academiei Române. Așadar, educația a constituit dintotdeauna speranța și șansa noastră pentru un viitor mai bun, pentru aderarea, la nivel general, la un sistem de valori înalt, care să se traducă, în plan social, prin persistența unor atitudini și comportamente morale și progres în plan spiritual.

Anul școlar 2012-2013 aduce schimbări importante, care, sperăm noi, că vor crește performanța activității educaționale: învățământul obligatoriu de la vârsta de 6 ani, învățământul profesional și tehnic și bacalaureatul profesional.

Peste 3,2 milioane de elevi au pășit pe o nouă treaptă în drumul vieții, cu speranță, emoție și, probabil, mândrie că încet-încet se apropie tot mai mult de stadiul de adulți formați, din punct de vedere educațional, spiritual și profesional, pentru a-și lua singuri viața în mâini.

Într-adevăr, introducerea clasei pregătitoare a generat probleme în multe instituții de învățământ, datorită infrastructurii insuficient dezvoltate și lipsei unor cadre profesorale, adaptate cerințelor pedagogice ale mix-ului între școală și grădiniță. Cu toate poticnelile inerente implementării unor astfel de măsuri de reformă îndrăzneață, sunt convins că schimbările vor fi de bun augur, iar cei care vor avea de câștigat vor fi, până la urmă, copiii și părinții acestora. Frecventarea clasei intermediare va atenua trauma intrării în ciclul școlar primar pentru copilul de grădiniță, obișnuit să se raporteze la mediul înconjurător doar prin joacă. Copiii își vor dezvolta capacitatea de a comunica, de a interacționa prin jocuri didactice, activități în echipă, desen, muzică, dar vor fi cooptați și în activități destinate formării fizice armonioase.

Învățământul profesional și tehnic va crea un cadru pentru formarea acelor tineri, care consideră că o specializare într-o meserie le oferă o adaptare mai bună, mai concretă la cerințele reale ale economiei și va acoperi acea nișă, a meseriașilor, care lipseau pe piața muncii. Bacalaureatul profesional se adresează și reprezintă un permis de acces la angajare pentru acei absolvenți, care nu ar reuși să finalizeze cursurile liceale printr-o diplomă de Bacalaureat național. Realitatea ultimilor ani a dovedit nevoia stringentă a implementării acestei măsuri, pentru sprijinul unui număr însemnat de elevi, care au finalizat cursurile liceale cu dificultăți.

Stimați colegi, asigurarea unui sistem educațional bun reprezintă o responsabilitate comună a: autorităților centrale și locale, cadrelor didactice, bisericii și părinților. Sărăcia, șomajul, plecarea părinților la muncă în străinătate, abuzurile, violența în familie, nesiguranța zilei de mâine, promovarea unor modele negative în societate constituie factori importanți pentru declanșarea crizei în cadrul familiei și școlii. De aceea, toți trebuie să ne implicăm, la cel mai ridicat nivel, pentru binele copiilor noștri, pentru stoparea degradării morale și spirituale a societății și niciun efort nu trebuie precupețit pentru o bună formare a generațiilor viitoare de adulți activi profesional.

Mulțumesc domnilor profesori care, în ciuda unor perioade dificile, au continuat să își exercite activitatea cu dăruire, pasiune și profesionalism, pentru binele copiilor! 

Felicit și doresc mult succes și multă dedicare tuturor elevilor, părinților și cadrelor didactice! Fie ca Anul Școlar 2012-2013 să fie un an bun, plin de realizări de excepție, pentru toți cei implicați în actul de învățământ!

Loading

Referendumul pentru demiterea Președintelui – catalizatorul instituirii unui regim de teroare în România

Poporul suveran a decis, prin votul său constituțional de la 29 iulie 2012, ca Președintele Traian Băsescu să-și părăsească funcția. 5,27 milioane de români (50,33% din totalul celor prezenți)  l-au desemnat câștigător în 2009. Pe atunci, a pierdut cu 15.000 în țară, dar a fost salvat de votul Diasporei. În 2012, 7,4 milioane de români (87%) i-au cerut să plece.  Se pare însă că aceștia nu au nicio relevanță; că sunt doar niște ”borfași”, potrivit spuselor unor favoriți ai Președintelui.

Șeful DNA, dl. Morar, numit în august 2005, ne spune că ”400 de persoane nu pot vota fizic în 3 ore” (însemnând 133 de votanți pe oră) și face referire la intervalul orar 20-23 când, potrivit legii, toate persoanele aflate în secție până la ora 23 aveau dreptul să-și exercite votul. Să ne amintim însă, în 2009, că la Ambasada de la Paris votau 811 alegători la 3 ore, adică 270 pe oră (1 vot la 14 secunde), în condițiile în care fiecare mai trebuia să completeze, în plus față de Referendumul din 2012, și o declarație pe proprie răspundere.

Pe atunci, procurorii aveau alte priorități decât cronometrarea și hărțuirea, cu Biblia în mână, a celor care nu îi sunt favorabili d-lui Traian Băsescu.

Președintele, pe atunci suspendat, și partidul domniei sale au încălcat flagrant principiile  Constituției și Legea Partidelor, boicotând, în mod public, acțiunea Referendumului. Să nu uităm și imixtiunea gravă și abuzivă in politica noastră internă a premierului Ungariei, Viktor Orban, precum și eticheta deplasată (” încăierare de cârciumă”), pe  care a asociat-o procesului democratic al Referendumului de demitere din România! 

Contrar Constituției, recomandărilor Comisiei de la Veneția și a legislației în vigoare la momentul declanșării procedurii suspendării, s-a impus cvorum.

Curtea Constituțională a decis verificarea și actualizarea listelor electorale permamente.

Potrivit declarațiilor judecătorilor Curții Constituționale, în ceea ce priveşte alcătuirea listelor electorale permanente pentru referendum, ele cuprind populaţia de peste 18 ani împliniţi, cu domiciliul stabil în ţară. Cvorumul la referendum se stabilește în funcție de acest total.

Cu toate piedicile abuzive și ilegale, cvorumul a fost realizat.

Datele oficiale ale Institutului Naţional de Statistică arată numărul populației României:
anul 2000 – 22,435 milioane; anul 2004 – 21,673 milioane
anul 2008 – 21,504 milioane; anul 2012 – 19,040 milioane

Scăderea populaţiei este evidentă:
În anul 2004 faţă de anul 2000 – 762.000 locuitori
În anul 2008 faţă de anul 2004 – 170.000 locuitori
În anul 2012 faţă de anul 2008 – 2.460.000 locuitori

În intervalul 2004-2012, în timpul Președinției lui Traian Băsescu, listele electorale permanente au rămas neactualizate, cu toate că populația a scăzut cu 2,6 milioane locuitori față de 2004 și 3,4 milioane față de 2000. La o populație totală de 19,040 milioane, în mod logic, nu pot fi 18,3 milioane români cu drept de vot. Numai populația sub 18 ani se ridică la 3,5-3,7 milioane locuitori. Scăzând acest număr, rezultă  un total de 15,5 milioane persoane, care ar fi trebuit să stea la baza calculării cvorumului.

Cu toate aceste evidențe, domnul Traian Băsescu și cei care sunt în apropierea domniei sale s-au opus respectării deciziei Curții Constituționale pentru verificarea datelor la nivelul unităților administrativ-teritoariale.

După o erată halucinantă și apoi o decizie a Curții Constituționale, care a șocat pe toți cei dotați cu un minim bun simț evidenței, am intrat sub zodia terorii și a plătirii polițelor.

Se încearcă inducerea unei frici generalizate pentru orice formă de împotrivire față de Președinte. În discursul de întoarcere la Cotroceni, Traian Băsescu avertiza, așa cum ne-am obișnuit să o facă întotdeauna, în mod profetic: ”Vinovații pentru lovitura de stat eșuată trebuie să răspundă”. Și la acel semnal, cohortele de procurori au împânzit țara, căutând vinovații pentru acel procent dezastruos, care dă o notă de ilegitimitate reluării mandatului Președintelui. Se încearcă ca acel număr covârșitor de români, care nu-l iubesc pe Traian Băsescu, să fie minimizat, ridiculizat, trivializat, ba chiar aruncat în tagma infractorilor. Bieții oameni de bună-credință, care și-au exercitat dreptul democratic constituțional de a participa la vot, sunt târâți în anchete abuzive și se află sub presiuni și amenințări. Scopul este de, pe de o parte, de a descuraja pe viitor orice formă a manifestării exprimate a aversiunii față de Președinte, dar și de a convinge opinia publică și liderii politici străini că percepția poporului asupra conducătorului său nu este atât de negativă, pe cât reiese din rezultate.

Stimați colegi, în aceeași direcție se înscrie și anchetarea Secretarului General al PSD, Liviu Dragnea. Într-o ipocrizie, demnă de satira lui Molière, operațiunea numărătorii paralele a voturilor, efectuată de USL la Referendum, după modelul PDL din 2009, devine caz penal, atunci când nu se face din ordinal Președintelui țării. Mascarada înfundării șefului de campanie al USL la Referendum nu poate să ne lase indiferenți!

Nu putem permite ca un om onest, integru, care și-a făcut datoria în limitele legii, dar care, prin activitatea sa meritorie, a devenit incomod pentru cel și cei pe care nu îi deservește, să devină o altă victimă făcută țăndări de bine-știuta Fabrică de Dosare. Oare la ce se referea dl. Traian Băsescu când vorbea de coabitare post-Referendum? Rămâne o întrebare retorică, căci atitudinea și acțiunile sunt grăitoare.

Loading