Emilia Comișel – o viață dedicată cântecului popular românesc

Pe data de 28 februarie se împlinesc 100 de ani de la nașterea doamnei folclorului românesc, Emilia Comișel, profesor universitar doctor, etnomuzicolog de talie internațională, folclorist, membru al Uniunii Compozitorilor din România.

S-a născut la Ploiești și a început studiile muzicale pentru vioară la vârsta de 7 ani, împreună cu tatăl său, cunoscutul institutor, profesor de muzică și dirijor de cor, Gheorghe Comișel.

Încă din timpul studiilor universitare, la recomandarea profesorului, compozitorului și cercetătorului științific, Constantin Brăiloiu, fondatorul etnomuzicologiei românești, Emilia Comișel s-a dedicat studierii, cercetării și valorificării creațiilor muzicale populare din principalele zone etnofolclorice ale României, dar și din teritoriile locuite de românii din afara granițelor (Canada, Grecia, Italia, Albania, Franța, Iugoslavia, Bulgaria).

Studentă energică, pasionată, disciplinată, mânată de aspirații înalte, a făcut primele studii de teren în Fundul Moldovei în 1928, în Drăguş, Transilvania, în 1929, şi în Runcu, Gorj, în 1930. Încă din tinerețe a rămas definitiv atașată de plaiurile vestice. A publicat nenumărate studii și cărți despre folclorul din ținutul Pădurenilor, Dobrogea, Vrancea, Moldova, Valea Timocului, Banatul Voievodinei și, nu în ultimul rând, zona Făgetului – Timiș, un ținut de suflet pentru domnia sa.

Iubitoare a plaiului, portului și tradițiilor, a cules peste 9.000 de melodii, mărturii peremptorii ale geniului țăranului român. Mică de statură, veselă și plină de energie, călătorea neobosită prin cele mai îndepărtate și uitate colțuri ale țării, cu trenul, șareta, căruța sau pe picioare, pe arșiță sau prin ger, pentru a mai afla vreo comoară, ce sta gata să fie scoasă la lumină. Pe vreme aspră, știa că are cele mai mari șanse să găsească țăranul la casa lui, cu timp și dispoziție de cântat și povestit, de legănat lacrimi și doruri. Aceasta era marea ei fericire: să descifreze tainele şi expresivitatea artistică a sufletului românesc.

Strălucit discipol al marelui Constantin Brăiloiu, Emilia Comișel a izbutit să publice întreaga sa operă în 8 volume. În paralel cu activitatea științifică, a fost și un eminent cadru didactic, inițial la Liceul Pedagogic din Ploiești, apoi a predat cursuri de folclor la Universitatea de Muzică București.

I s-au decernat, de-a lungul carierei, ordine și medalii ale statului român, premii ale Academiei Române și distincții internaționale: ca membru al Societății Internaționale de Folclor din Londra, Paris, Basel (Elveția), trei premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor și, în 2008, Marele Premiu al acestei prestigioase uniuni de creație. A fost numită cetățean de onoare al orașelor Ploiești și Făget – Timiș.

Suflet mare și bun, a sprijinit debutul a numeroși interpreți de muzică populară cu talent și le-a ghidat pașii către atingerea gloriei profesionale. Nume cu sonoritate în folclorul de prim rang îi datorează poate netezirea drumului în viață, o încurajare la momentul oportun, repertoriul, costumele sau alte alegeri inspirate în carieră. În acest scop, al ajutorării și propulsării tinerelor talente, al diseminării gustului pentru folclor în rândul noii generații, s-a ocupat și de organizarea unor festivaluri și evenimente folclorice și de lansarea tinerilor cântăreți populari.

O femeie cu o bogăție sufletească imensă, pe care am avut norocul și onoarea de a o cunoaște, a trăit extrem de modest și cumpătat. A suferit drama marilor oameni ai culturii românești, peste care contemporaneitatea așază praful uitării, încă din timpul vieții, odată ce bătrânețea neiertătoare îi izolează de tot ceea ce reprezintă  carieră, profesiune, viață activă.

După o viață neobosită, a cărei constantă a fost o mare iubire față de oameni și față de muzica tradițională românească, a trecut în lumea cea veșnică, lăsând un gol imens în sufletele celor care au cunoscut-o și au prețuit-o.

Stimați colegi, avem printre noi oameni mari, care slujesc cu demnitate și credință neamul românesc, care ne îmbogățesc cu inestimabile valori cămara sufletului, dar nu știm să îi apreciem în timpul vieții. După trecerea lor în neființă conștientizăm păcatul, dar trăim în continuare cu el. Peste toți și toate se va așeza cenușa timpului, în cele din urmă, dar e un sacrilegiu să nu le arătăm prețuirea și respectul cuvenit marilor nume ale culturii românești, atâta timp cât încă mai avem șansa de a-i avea printre noi.

Cu veșnică recunoștință, ne rugăm pentru ei, pentru odihna și pacea sufletului lor!

Loading

RASPUNSUL PATRIARHIEI ROMANE LA DEZINFORMARILE A.S.U.R.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE ne informează:

Întrucât Asociaţia Secular-Umanistă din România (ASUR) desfăşoară în aceste zile o campanie agresivă de dezinformare prin mass-media printr-o serie de informaţii eronate referitoare la sprijinul financiar de la bugetul de Stat pentru Cultele religioase cu scopul vădit de manipulare a opiniei publice, Patriarhia Română reaminteşte următoarele:

Statul român nu plăteşte integral salariile personalului clerical şi neclerical, ci asigură doar o contribuţie de aproximativ 60% la salariile acestora. Restul salariilor (comparabile cu cele ale profesorilor din Învăţământul preuniversitar), impozitele, asigurările de sănătate şi contribuţiile sociale sunt plătite din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti. 

Această situaţie este consecinţa secularizării averilor bisericeşti de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1863), atunci când Biserica a fost deposedată de sursele de întreţinere, iar Statul român şi-a luat angajamentul de a sprijini de la bugetul public salarizarea personalului deservent şi întreţinerea lăcaşurilor de cult. În prezent, cea mai mare parte a proprietăţilor bisericeşti nu au fost încă retrocedate proprietarilor de drept.

De remarcat faptul că sumele plătite de unităţile bisericeşti pentru plata impozitelor şi asigurărilor sociale aferente salariilor personalului deservent sunt aproximativ egale sau depăşesc valoarea contribuţiilor la salarii primite de la bugetul de Stat.  De exemplu, în fiecare lună valoarea totală a contribuţiilor la salariile personalului din Administraţia patriarhală este de 557.472 lei, iar suma plătită de Patriarhia Română la bugetul de Stat pentru impozitele pe salariile integrale, asigurări de sănătate şi contribuţii sociale este de 575.087 lei. Oricine poate constata faptul că ceea ce se primeşte de la bugetul de Stat sub forma sprijinului salarial se întoarce la bugetul public prin plata impozitelor şi a contribuţiilor sociale aferente. 

Din cei 14.231 de preoţi şi diaconi ai Bisericii Ortodoxe Române, peste 1.000 sunt  salarizaţi exclusiv din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti, iar aproape 1.500 din cei aproximativ 17.000 de salarizaţi neclericali sunt plătiţi integral de Biserică. 

Precizăm că personalul bisericesc clerical şi neclerical se numără printre categoriile socio-profesionale din România cu cele mai mici salarii. În numeroase comunităţi din ţară, în special din mediul rural, din cauza sărăciei şi a migraţiei în străinătate, preoţii nu mai reuşesc să-şi completeze salariile din fonduri proprii, pentru majoritatea acestora sprijinul salarial de la bugetul de Stat reprezentând unicul venit sigur pentru întreţinerea familiei. De reţinut este şi faptul că anual sumele alocate în bugetul de Stat pentru cultele religioase reprezintă doar 0, 4 % din buget, adică de peste 10 ori mai puţin decât sumele alocate pentru învăţământ şi sănătate.   

Referitor la personalul monahal, precizăm că Statul nu plăteşte integral salariile a 10.000 de călugări şi călugăriţe. Din cei aproximativ 8. 500 de călugări şi călugăriţe ortodocşi, numai stareţul/stareţa şi preotul slujitor din mănăstiri primesc contribuţie de la bugetul de Stat la salariu, adică doar câteva sute de persoane.

În ceea ce priveşte cei aproape 7. 700 profesori de religie, menţionăm faptul că aceştia auacelaşi statut cu celelalte cadre didactice din învăţământul românesc şi sunt salarizaţi de Ministerul Educaţiei. În acest sens, considerăm că prezenţa religiei în programa de învăţământ din şcolile publice este un drept câştigat de poporul român în Decembrie 1989. De altfel, potrivit sondajelor şi studiilor sociologice realizate în ultimii 15 ani, majoritatea românilor apreciază rolul orei de religie în formarea şi educarea tinerei generaţii.  
Statul român nu oferă subvenţii de la bugetul de Stat pentru opera social-filantropică a Bisericii! Cele aproximativ 55 de milioane de lei folosite în anul 2011 de Biserica Ortodoxă Română pentru susţinerea celor aproximativ 700 de instituţii social-filantropice destinate tuturor categoriile sociale defavorizate de care beneficiază în mod constant aproape un milion de români săraci provin exclusiv din fonduri proprii şi donaţii ale credincioşilor. 

În acelaşi timp, Patriarhia Română şi alte eparhii din ţară derulează cu succes programe social-educaţionale la nivel naţional din fonduri europene (Hristos împărtăşit copiilor, Alege şcoala! etc.) ai căror beneficiari sunt zeci de mii de copii, adolescenţi şi tineri, iar la nivel local există numeroase proiecte sociale derulate de eparhii în parteneriat cu autorităţile locale şi alte ONG-uri. 

Pentru corecta informare a opiniei publice, precizăm faptul că, potrivit Codului fiscal (art 15, alin. f), cultele religioase sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru: venituri obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit legii, venituri obţinute din chirii, alte venituri obţinute din activităţi economice, venituri din despăgubiri în formă bănească, obţinute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate, cu condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent şi/sau în anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea, în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi nonprofit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor.” Această prevedere din Codul fiscal se fundamentează pe art. 29, alin. 5 din Constituţia României, dezvoltat în Legea cultelor nr. 489/2006, unde se menţionează: Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale (art. 7 alin. 1); Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijină activitatea acestora. (art. 9 alin. 3). 

Trebuie menţionat că în momentul elaborării Codului fiscal, ţinănd cont de faptul că cea mai mare parte a proprietăţilor bisericeşti nu a fost încă retrocedată Bisericii, legiuitorul a avut în vedere identificarea unor surse de finanţare pentru întreţinerea lăcaşurilor de cult şi a celorlalte clădiri bisericeşti, precum şi a lucrării social-filantropice şi educaţionale desfăşurată de Culte în beneficiul populaţiei, care este incomparabil mai amplă şi eficientă decât cea a ONG-urilor.  De altfel, în toate ţările europene există facilităţi fiscale pentru Culte condiţionate de folosirea fondurilor strict pentru activitatea specifică desfăşurată în societate.  
În acelaşi timp, pentru activităţile economice desfăşurate prin societăţi comerciale, Cultele plătesc taxe şi impozite potrivit legislaţiei în vigoare asemenea tuturor agenţilor economici din ţara noastră.

Sursa: www.patriarhia.ro

Loading

Carențe ale OUG 96/2002 – Programul Laptele și Cornul

INTERPELARE

ADRESATĂ:

D-lui Ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin

DE CĂTRE:

Deputat PSD Dorel Covaci, Colegiul nr. 9 Timiş

SUBIECT: Carențe ale OUG 96/2002 – Programul Laptele și Cornul

Stimate Domnule Ministru,

Cu referire la OUG 96/2002, privind acordarea de produse lactate și de panificație elevilor din învățământul de stat și privat din ciclul primar, gimnazial și preșcolar cu program normal de 4 ore, vă supun atenției următoarele:

-     Conform legislației europene, produsele lactate de tipul iaurt, sana, brânzeturi, lapte praf, etc. se măsoară în grame, iar laptele de consum în mililitri. În schimb, legislația națională (Hot. 714/2008 – Anexa-punctul I.1.) nu diferențiază cele două grupe mari de produse, specificând generic că produsele lactate (lapte UHT pasteurizat, lapte bătut, iaurt simplu integral) se vor furniza la ambalaj de 200 g/unitate.

-     Prin Hot. 761/2011 se reușește parțial clarificarea problemei. Astfel, în Anexă – punctul 1(1), litera a), se precizează că se va furniza lapte tratat termic UHT și pasteurizat în ambalaje de 200 ml. Pentru produsele din lapte fermentat (iaurt) se precizează doar unitatea de măsură – gramul, fără a se impune, de data aceasta, cantitatea, respectiv 200 g.

-     Dacă în anii trecuți se oferea elevilor doar iaurt în ambalaj de 200 g, odată cu începerea Anului Școlar 2012-2013, unii distribuitori au profitat de această neclaritate și au furnizat produse la 125 g sau chiar mai puțin, încasând contravaloarea corespunzătoare ambalajului obișnuit (200 g).

-     Toate acestea fiind zise, este evident că avem de-a face cu un dublu prejudiciu: pe de o parte, beneficiarii (copiii) și, pe de altă parte, Bugetul de Stat și Uniunea Europeană, care finanțează o parte din acest Program.

-     În plus, Legea 6/2012, articolul 1, punctul 2(4) precizează că singurul produs derivat din lapte, acceptat pentru distribuție, este iaurtul. Considerăm însă că o completare a articolului ar fi oportună, pentru a se asigura o implementare mai corectă și unitară a Programului, pentru o utilizare mai eficientă a resurselor naționale și europene. Propunerea se referă la necesitatea specificării unor caracteristici-cerințe ale produsului iaurt (greutate, grăsime, proteine, etc.), așa cum sunt precizate pentru produsul de bază, respectiv laptele (200 ml, 1,8% unități de grăsime, 3,2% proteine).

În speranța că problemele întâmpinate în practică în aplicarea legislației își vor găsi rezolvarea, aștept răspuns scris.

Vă mulțumesc!

Loading

Despre atacurile la adresa Bisericii

 

”Fiecare să se cerceteze dar pe sine!” (1 Corinteni 11:28)

În cele ce urmează, îmi permit să iau poziție, cu privire la atacurile dure, direcționate înspre Biserică de către persoane, care au o expunere publică semnificativă și reprezintă, prin urmare, modele pentru societatea noastră.

Nu cred că este etic, cu atât mai puțin deontologic, să ne folosim de postura de persoane publice, dar și de cea de aleși ai poporului, pentru a împroșca cu noroi o instituție, prin definiție, poziționată dincolo de judecata omenescului.

Dacă ar fi fost vorba de un cu totul alt domeniul al vieții sociale, am fi exclamat cu aplomb că ”Nu există pădure fără uscături, că nu putem nega importanța instituției și că nu este corect să facem analize generalizate după cazuri izolate, pe fondul unei predispoziții personale evidente spre bârfă și spre a vedea paiul din ochiul celuilalt, mai puțin bârna dintr-al nostru.”

Altfel, când vine vorba de Biserică, ne lamentăm în analize și critici pline de venin, care nu fac decât să inducă o mai accentuată stare de dezgust și de deznădejde în sufletele cetățeanului simplu, consumator de mass-media, în lipsă altor posibilități de relaxare sau evadare dintr-un cotidian sufocant.

După ce generalizezi și maculezi preoțimea, în frunte cu Patriarhul, adică toată ierarhia bisericească conducătoare sau cu autoritate sacră, într-un paroxism al limbajului suburban, nu mai poți spune că nu ai nimic cu Biserica.

Consider că un bun creștin știe că întotdeauna Biserica a fost cea care a păstrat echilibrul, a stat la baza societății noastre și a rămas instituția în care cetățenii au cea mai mare încredere. Tot Biserica, prin cele peste 700 de instituții social-filantropice, se implică în ceea ce înseamnă eradicarea sărăciei, a suferințelor și nevoilor oamenilor și este responsabilă de sănătatea sufletului nostru. Sunt de părere că într-o perioadă greu încercată pentru poporul nostru, plină de teamă, confuzie și incertitudine, Biserica are un rol important, ca vector de securitate, de comunicare cu Dumnezeu, de dezalienare individuală, de educație civică, așa că sunt regretabile opiniile care pun la îndoială necesitatea construirii unor noi lăcașuri de cult pe teritoriul țării noastre. Într-adevăr, avem nevoie de școli, spitale, drumuri, dar să nu negăm importanța prezenței lui Dumnezeu în viața noastră!

Suntem într-o luptă. Poate că există și pierderi, directe sau colaterale, pentru că, până la urmă, toți suntem oameni, supuși greșelii și ispitelor de fiecare zi. Biserica însă, în esența ei, nu poate eșua și nu poate fi biruită, nici măcar de porțile iadului (Matei 16,18). Ea este luptătoare permanentă aici pe pământ și avem promisiunea că va fi veșnic biruitoare în Cer. Toate acestea le știm, pentru că Biserica este parte din însăși ființa Domnului și Mântuitorului nostru. Potrivit Bibliei, Biserica își are temelia în Iisus Hristos (1 Corinteni 3:111); el este capul ei (Efeseni 1:18-23), viața Bisericii (Ioan 10:10) și s-a dat pe sine pentru ea, ca s-o sfințească (Efeseni 5,25-26).

Stimați colegi, întunericul se ivește acolo unde domnește nu numai fărădelegea, ci și confuzia. Înainte de a emite judecăți de valoare despre cele sfinte, pe care să le facem și publice, trebuie să ne întrebăm, cu responsabilitate, dacă suntem și îndreptățiți să o facem, dacă ne-am curațat viața și conștiința îndeajuns pentru a ținti atât de sus. În acest caz, indiferent de persoană în cauză, eu aș spune că nu. Sunt lucruri mai presus de noi, de gândirea omului de rând. Biserica are o ierarhie a sfințeniei și a slujirii, confirmată prin Sfânta Taină a Hirotoniei, care imită ierarhiile cerești, o lege și o disciplină strictă, care trebuie respectate, așa că este firesc ca orice abatere a slujitorilor săi să fie analizată și sancționată în inima și prin autoritatea Bisericii sau, dacă este de competența lor, a instituțiilor sistemului de justiție.

Loading

Bugetul general consolidat pe anul 2013

S-a votat Bugetul general consolidat pentru anul acesta, un buget construit în limitele permise de conjunctura actuală și de măsurile și angajamentele luate de fostele guvernări.

Guvernul USL și-a respectat însă promisiunea, aceea de transparentizare a procesului de alocare și de cheltuire a banilor publici, reiterând convingerea că doar cetățeanul trebuie să fie beneficiarul real al acestora, în timp ce miniștrii sunt doar administratori ai fondurilor publice. Aplicând principiul transparentizării, atât Proiectul Bugetului de Stat, al Asigurărilor Sociale, cât și Bugetul General Consolidat au fost făcute publice în format electronic pentru prima dată și supuse dezbaterii cetățenilor. Documentele au fost postate pe pagina de Internet a Ministerului Finanțelor și pe un portal internațional, destinat datelor de interes public.

Pentru elaborarea lor s-a avut în vedere: creșterea salariilor bugetarilor, creșterea pensiilor, prin majorarea punctului de pensie cu 4%, respectiv 742,1 lei, creșterea salariului minim (la 750 lei de la 1 februarie și 800 lei de la 1 iulie), consolidare fiscală echitabilă, suprataxarea veniturilor din sectorul energetic și exploatarea resurselor naturale, creșterea cofinanțării fondurilor europene, creșterea substanțială a fondurilor investite în Sănătate.

Deși sunt voci ale opoziției care critică măsurile sociale luate de Guvernul Ponta, aceleași voci care în urmă cu puțin timp au inițiat și susținut măsuri dure de austeritate, trebuie să precizăm că la nivelul țării noastre avem procentul cel mai scăzut de alocare bugetară pentru măsuri sociale, raportat la nivelul UE.

Veniturile totale de 98.182,6 milioane lei și cheltuielile totale de 116.359,4 milioane lei generează un deficit de 18.176,8 milioane lei. Este pentru prima oară, după 2007, când România s-a încadrat în norma europeană de deficit sub 3%, cu o valoare de 2,1% din PIB.

Prin reforma fiscală se estimează o creștere a încasărilor de 2,9 miliarde lei, iar pentru stimularea economiei se alocă 15 miliarde lei în plus față de anul 2012, concomitent cu aplicarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor.

În urmă cu 4 ani, România avea o datorie de 28 miliarde euro. Sub guvernările anterioare, aceasta aproape s-a dublat, iar acest context influențează nivelul dobânzilor care ni se percep pe piețele externe.

Totuși, în 2012, România s-a situate pe primul loc în UE, în ceea ce priveşte efortul de reducere procentuală a deficitului, nu a mai accesat niciun euro de la FMI și Comunitatea Europeană, în baza acordurilor preventive, și a apelat la piețele private, beneficiind de dobânzi din ce în ce mai mici. Deși 2012 a fost an electoral, cheltuielile publice au fost cu 2,5 miliarde euro mai mici față de 2011.

Avem un buget mai auster, pentru că România nu își mai permite cheltuieli inutile, investiții aberante, neprioritizate, care nu aduc niciun avantaj comunităților beneficiare. În plus, avem de rambursat în acest an 1,2 miliarde euro către creditorii externi, în baza împrumuturilor deja contractate și angajate de guvernele anterioare.

În ceea ce privește investițiile, se caută, acolo unde este posibil, comutarea finanțării unor proiecte de la resursele naționale la cele europene, precum și implementarea cu prioritate a proiectelor de investiții deja executate peste 80%, creându-se o continuitate firească între strategiile și viziunile de dezvoltare ale diferitelor executive.

Un alt principiu nou aplicat de Guvernul USL pentru structurarea proiectelor de buget a fost acela de economisire, de tăiere a cheltuielilor, de la vârf la bază, și nu invers, ca și până acum. Spre deosebire de guvernărilor anterioare, noul executiv a scăzut presiunea insuportabilă de pe umerii celor săraci și slabi și a căutat să echilibreze balanța, orientându-se spre cei care pot să-și asume o mică obligație suplimentară.

Stimați colegi, este momentul ca printr-un efort comun să conducem România pe direcția bună, să încheiem durerosul ciclu al subdezvoltării, să învățăm din lecțiile dureroase ale trecutului, să fim responsabili și să lăsăm la o parte acțiunile sabotoare, de tipul depunerii  de către opoziție a unui număr aberant de peste 13.500 de amendamente ridicole, nici măcar specificate sau localizate concret, a căror aprobare ar fi însemnat dublarea alocațiilor bugetare pe anul în curs!

Loading

2013 Politica fiscală

Modificările Codului Fiscal au stârnit multiple controverse la nivel general, dar, în special, în domeniul agriculturii. Iată însă, dacă stăm sa analizăm problema la rece, vom constata că soluția Guvernului Ponta nu caută decât să simplifice și să corecteze lipsurile, ineficiențele și inechitățile generate în practică de  normele anterioare.

Noua variantă este o simplificare şi o reducere a impozitării persoanelor fizice din agricultură. Este vorba despre un impozit calculat pe baza veniturilor, mărindu-se baza de impozitare, cu includerea unor categorii sociale noi. Ceea ce este destinat consumului propriu nu se taxează.

Guvernul USL a reîntregit salariile, urmează să indexeze pensiile cu 4%, a păstrat ca pondere în PIB suma pentru investiții publice, acordă cofinanțare proiectelor europene, va crește salariul minim pe economie la 800 RON, a scăzut datoria guvernamentală și a redus deficitul bugetar de la 4,1% din PIB pe anul trecut, la 2,2% anul acesta. Cheltuielile nu se mai taie, ca și în trecut, ci se caută noi surse, de tipul soluției plății unui impozit micșorat, aplicabil unui număr crescut de contribuabili. Majoritatea veniturilor colectate în plus, peste 3 miliarde RON, vor fi direcționate pentru cofinanțarea proiectelor europene.

Agricultorii care dețin până la 10 ovine și caprine, 3 vaci, 6 porci, 100 păsări, 100 familii de albine, până la 2 ha teren cultivat cu cereale sau cartofi; 1,5 ha pomi fructiferi; 1 ha tutun, viță de vie; 0,5 ha legume, flori, plante ornamentale vor fi exceptați de la plată. Peste aceste limite s-a considerat însă că există mulți producători, care beneficiază de subvenții de la stat sau UE, care comercializează, dar nu declară profit, și deci nu plătesc impozit. În acest fel, s-a găsit o formulă care să descurajeze ineficiența, evazionismul și frauda fiscală și să susțină structurile asociative, comasarea terenurilor și aplicarea unor tehnologii moderne de producție în sectorul agricol.

Așa cum arată calculele Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, de exemplu, la cereale, pentru o proprietate între 2 și 5 hectare, vechiul impozit la sursă de 2% însemna, după valorificarea producției, 214,5 RON la hectar, pe când noua propunere reduce obligația de plată la 96,5 RON la hectar. Peste 50 hectare, în trecut se plăteau tot 214,5 lei pe hectar, în prezent, reducându-se datoria la 84,94 lei pe hectar. Potrivit acelorași studii, s-a constatat că prin acel vechi 2%, impozit la sursă, s-a reușit să se încaseze la bugetul de stat doar 50 milioane de euro, deși estimările ajungeau la 200 milioane euro. Era evident o formulă ineficientă, care apăsa greu doar pe umerii celor care plăteau oricum în mod corect și conștiincios impozitele. Acum se caută scăderea presiunii exercitate asupra acestora, prin mărirea bazei de impozitare, adică creșterea numărului categoriilor plătitorilor de impozit, lăsându-se la o parte agricultura de subzistență.

O altă modificare importantă, începând cu anul 2014, în contextul regionalizării, și, aș spune eu, în interesul cetățeanului contribuabil, va fi calculul anual al normelor de venit la nivelul Direcțiilor Agricole Județene, din care se vor scade cheltuielile, rezultând un net, asupra cărora se va aplica acel impozit de 16%. Acest calcul anual va ține cont de rata de productivitate care poate fi obținută la nivelul unor zone geografice diferite, din punct de vedere al condițiilor climaterice, fertilității solului, etc. Mai mult, cei 670.000 de agricultori vizați vor putea să beneficieze de servicii de sănătate, în calitate de contributori, cu o cotă de 5,5% la Fondul Național de Asigurări de Sănătate. Totalizând impozitul de 16% pe norma de venit agricol net cu cei 5,5%, va rezulta o sumă care se situează sub cei 2% impozit pe cifra de afaceri a societăților comerciale sau a celor care dețin terenuri în arendă.

Simplificarea procedurilor de declarare, de plată și reducerea taxării, posibilă prin lărgirea bazei de impozitare ar trebui, în mod firesc, să genereze o creștere a nivelului încasărilor la bugetul de stat, creând în paralel premise solide pentru reducerea TVA-ului la produsele de bază.

Alte modificări mult așteptate ale Codului Fiscal țin de acordarea unor stimulente fiscale pentru cercetare-dezvoltare, prin majorarea deducerii suplimentare la calculul profitului impozabil de la 20% la 50% din cheltuielile eligibile, o măsură extrem de importantă pentru sectorul privat. O schimbare fiscală importantă este cea prin care se caută descurajarea tranzacţiilor cu firme din paradisurile fiscale. Drept urmare, toate veniturile obţinute din România de către companiile off-shore vor fi impozitate în România cu 50%, faţă de 16%, cât era până în prezent. 

Stimați colegi, statisticile ne arată că în România există peste 8 milioane de cetățeni ocupați, din care doar 4,3 milioane salariați. O concluzie evidentă este că munca nu e înregistrată. Astfel că, în cazul nostru, când 1 salariat susține 1,12 pensionari sau, altfel, 4 salariați minim susțin 1 pensionar mediu, este clar că banii trebuie căutați și în alte surse, altele decât contribuțiile insuficiente. Concret, în doar şapte dintre județele țării şi în Bucureşti, numărul salariaţilor este mai mare decât cel al pensionarilor, iar în 34 de judeţe, situația este inversă. Tot în România, 3,4 milioane de români nu se regăsesc în statistici, muncind fie la negru, fie în agricultura de subzistență.

În majoritatea țărilor UE (Marea Britanie, Olanda, Germania, Suedia, chiar Polonia, Ungaria, Grecia) există 1 salariat la 2 locuitori. În România avem însă 1 la aproape 5 locuitori.

Acest fapt se datorează conjuncturii nefavorabile prin care țara noastră a înregistrat pierderi de 30% din resursele umane de calitate la vârstă activă maximă (25-45 ani), în urma emigrării peste granițele țării pentru căutarea unui loc de muncă.

De îndată ce a ajuns la guvernare, USL a inițiat un plan de măsuri coerent, axat pe creștere economică inteligentă, eficientă și sustenabilă, echilibru, disciplină bugetară, stoparea evaziunii fiscale, susținerea sectorului privat pentru investiții și crearea de locuri de muncă, reforma rambursării TVA, iar modificarea Codului Fiscal reprezintă un pas important spre echilibrarea și consolidarea bugetară, în scopul asigurării stabilității și continuității fiscale și financiare.

Loading