”Dumnezeu ne dă, dar nu ne pune și în sertar”

sau

Necesitatea amenajării și introducerii Peșterii muzicale din Românești în circuitul turistic permanent

În acest sfârșit de săptămână a avut loc, ca de fiecare dată în luna octombrie, de 28 de ani încoace, Concertul din Peștera Românești, jud. Timiș.

Vremea frumoasă de afară a fost de partea organizatorilor, dar și a publicului meloman, care s-a strâns în număr de aproape 5.000 de persoane, pentru a se bucura de un concert unic în România și cel mai mare astfel de eveniment dintr-o peșteră din Europa de Sud-Est. Inițiativa a aparținut, în 1984, medicului Constantin Lupu și echipei de la Speotimiș, care au inaugurat prin muzică cel de-al 12-lea Speosport Republican.

Succesul acestui prim concert i-a convins pe organizatori să repete isprava până în prezent, cel puțin odată pe an. De-a lungul timpului, au concertat în incinta peșterii nume de prim rang ale muzicii clasice, jazz, blues, rock sau electronice.

Peștera muzicală este situată în apropierea satului Românești, comuna Tomești, județul Timiș și a fost explorată pe o distanță de 1.450 m. Galeriile accesibile vizitatorilor însumează 340 m, iar intrarea permite soarelui să lumineze natural pe o distanță de 70 m în adâncime. Galeria principală urmează o linie dreaptă și atinge dimensiunile maxime în Sala Liliecilor, populată de o colonie mare de viețuitoare ale întunericului. Temperatura medie oscilează între 6 și 8 grade Celsius.

Organizarea concertului în luna octombrie este cea mai puțin dăunătoare pentru colonia de lilieci, care are deja pui, ce se pot retrage în fundul peșterii, pentru a fi deranjați cât mai puțin de zgomot.

În acest an, pe 21 octombrie, au încântat audiența compozițiile lui Mozart, Dvorak, Ceaikovski și Strauss, în interpretarea orchestrei Filarmonicii Banatul din Timișoara, dirijată de unul dintre cei mai mari dirijori ai României, maestrul Ilarion Ionescu Galați, invitat alături de fiul domniei sale, reputatul violonist Florin Ionescu Galați. Speomelomanii au fost suprinși de un regal de armonie și virtuozitate, pe parcursul căruia maestrul dirijor a luat vioara și chitara, acompaniindu-și fiul violinist.

Numărul mare de iubitori de muzică cultă în spații neconvenționale a încurajat organizatorii să ia în considerare pentru anul viitor transformarea concertului într-un Festival al Liliecilor, desfășurat pe o perioadă de 2 zile. Motivațiile sunt numărul mare al coloniei de lilieci, care au și dat un nume secundar peșterii, și anume acela de Peșteră a Liliecilor, proximitatea locurilor unde s-a născut marele inventator Traian Vuia, cel care și-a numit ”Liliacul” aparatul ce a înfăptuit primul zbor autopropulsat din lume, precum și apropierea de Municipiul Lugoj, de unde se trage actorul Béla Lugosi, cel care a interpretat, în premieră mondială, rolul contelui Dracula în Statele Unite ale Americii, în anul 1927.

Astfel de concerte în spații neconvenționale au darul de a aduce mai aproape oamenii, natura și muzica de cea mai bună calitate și cresc valoarea și potențialul turistic al zonei. Este păcat ca astfel de frumuseți naturale să nu fie prețuite pe măsură și puse în valoare, după cum ar merita. Din nefericire, Peștera Românești sau Peștera Liliecilor, cum i se mai spune, nu este electrificată, nici amenajată pentru vizitatori, în afara perioadei concertelor. An de an, cu o săptămână înainte de eveniment, echipele organizatorilor se ocupă de curățenie și de amenajarea provizorie a instalațiilor de lumini.

În afara acestei peșteri, mai există alte 3 în arealul comunei Pietroasa, care ar putea fi cuprinse într-un circuit turistic al zonei orașului Făget, alături de salba de 14 biserici de lemn și mănăstirile din proximitate, alături de Complexul Turistic ”Valea lui Liman”, de Târgul Național Apicol din Făget, de satul de olari Jupânești, Fabrica de sticlă de la Tomești, una dintre primele din țară, acum nefuncțională, de Lacul Surduc, Păstrăvăria din Românești, de Casa Memorială și Muzeul Traian Vuia sau Aria Protejată ”Poiana cu Narcise” din Bătești.

Peștera din Românești este poziționată la confluența comunelor Tomești și Pietroasa și au fost depuse documentații, de către ambele autorități locale, pentru solicitarea finanțării investițiilor necesare introducerii sale în circuitul turistic permanent.

Cu câțiva ani în urmă, pe timpul cât eram primar al orașului Făget, am derulat un proiect în oglindă de cooperare transfrontalieră, în parteneriat cu orașul Szentes din Ungaria, care dispune de o superbă bază de agrement și ștrand balnear. Obiectivul a fost dezvoltarea locală, prin mobilitate transfrontalieră economică și turistică. În cadrul întâlnirilor bilaterale, am discutat pe marginea semnării unui protocol de colaborare și transfer de experiență între Baza de Agrement Szentes și Complexul Turistic ”Valea lui Liman”, din comuna Tomești. Acest obiectiv nu a putut fi materializat la cea vreme, întrucât complexul din România a fost închis pentru câțiva ani. Acum, însă, discuțiile pot fi materializate, întrucât obiectivul turistic și-a redeschis porțile, reabilitat și modernizat, gata să primească atât turiști din țară, cât și din străinătate.

Stimați colegi, având în vedere toate motivațiile expuse, adresez rugămintea, în numele locuitorilor zonei pe care o reprezint și al iubitorilor de muzică, natură și frumusețe, pentru introducerea proiectului de modernizare al Peșterii Românești pe lista priorităților finanțate prin Bugetul de Stat 2013! 

Loading

Agricultura în 2012

Jocul ipocrit de imagine al PDL, obsesia de a se reinventa, reloca, de a îmbrăca o ”blană” nouă, imaculată care să-i ascundă urmele la Alegerile Parlamentare frizează ridicolul, ba chiar decrepitudinea.

Dacă în urmă cu nici două săptămâni, foștii miniștri PDL ai Agriculturii susțineau strategia Guvernului USL pe acest domeniu, în cadrul dezbaterilor din comisiile parlamentare de specialitate, acum s-au sucit, împreună cu întreg partidul, și s-au gândit că n-ar fi rău să zboare capetele celor care au gândit și au acționat mai bine decât ei, în doar câteva luni de guvernare.

Din 2008 și până în 2012, sumele alocate prin Bugetul de Stat pentru Agricultură au scăzut de la an la an. Pentru anul 2012, Ministrul PDL al Agriculturii a avut alocată cea mai mică sumă a ultimilor ani, urmând să acopere necesarul de fonduri doar până în luna mai. Deși în toamna lui 2011 s-a încercat obținerea unui buget mai mare pentru acest domeniu, acest demers a fost respins de majoritatea parlamentară, susținătoare a măsurilor Guvernului Boc. Se miza pe o îmbunătățire a atragerii fondurilor europene, fapt care nu s-a întâmplat, ba dimpotrivă.

Mai mult, subvenția pe hectar pentru Anul Agricol 2011-2012, deși a fost trâmbițată ca fiind una consistentă, în cele din urmă s-a rezumat la 132 euro pe hectar, din care Bugetul Statului a contribuit cu doar 12 euro.

Prin ordonanțele Guvernului Boc au fost concediați mii de oameni care gestionau sistemul îmbunătățirilor funciare, iar 30% din infrastructura de irigații a țării a fost vândută la fier vechi, într-o amplă acțiune de vandalizare a bunurilor țării. Tot în timpul guvernării PDL, evaziunea fiscală a crescut alarmant, prin aplicarea măsurii creșterii TVA, ajungând la 70%, în sectorul panificației.

Faptul că Agricultura constituie o prioritate națională pentru USL rezidă și din aprobarea unei suplimentări consistente de 100 milioane euro la actuala rectificare bugetară, eveniment în premieră după anii de guvernare portocalie. În prezent, fermierii primesc un nivel de sprijin maxim admis de către Comisia Europeană.

Anul 2012 a fost unul dificil, din toate punctele de vedere. Seceta a constituit factorul determinant al scăderii producțiilor, creșterii prețurilor și, implicit, al scăderii veniturilor populației. Bugetul Agriculturii nu a putut acoperi toate imensele pagube produse. Cu toate acestea, guvernul USL a implementat un pachet de măsuri, care să atenueze impactul secetei:

-         Acordarea unui ajutor financiar de 100 ron/hectar, până la o limită de 10 hectare cultivate și creșterea subvenției la 170 euro la hectar, pentru acest an. La acest efort financiar se adaugă și o creștere a subvenției cuprinsă între 70 și 90 ron/cap de ovine și bovine. Desigur că nu este suficient, iar pierderile sunt cu mult mai mari, însă Bugetul de Stat nu poate suporta mai mult.

-         Stimularea suprafețelor care pot fi irigate de către fermieri, prin reducerea prețului la energie cu 20%. Astfel suprafața irigată a crescut cu 50.000 de hectare. Fermierul plătește acum doar energia pe care o consumă, utilizând sistemul de irigație. Pierderile din sistem nu se mai contabilizează la beneficiar (agricultor).

O altă măsură interesantă a Guvernului Ponta în domeniul Agriculturii este crearea unei piețe de desfacere a produselor românești în hipermarket-urile din România, pentru încurajarea, promovarea și sprijinul producției autohtone, așa numitul ”colț al produselor românești”.

Acesta este contextul depunerii Moțiunii PDL pe Agricultură. Miza – Alegerile Parlamentare și obținerea unui procent bun, prin mânjirea cu propriile mizerii pdl-iste, a oponenților.  Aproape ne-am obișnuit ca cei care au comis grave abuzuri, erori de acțiune și au dus sistemul la colaps cer sancționarea celor care sunt mai profesioniști, mai bine intenționați și mai dornici să rezolve situația creată.

Poate în loc de jocuri politice ipocrite, ar trebui să ne preocupe pe toți construirea unui Buget pe anul 2013, care să asigure un echilibru optim între domeniile cele mai importante de interes național: sănătătea, educația, agricultura, economia, investițiile, protecția sociala, în condițiile în care veniturile bugetare sunt încă scăzute. Prioritățile trebuie stabilite cu mult discernământ și seriozitate. Oricum, Agricultura nu poate rămâne cu doar 0,816 din PIB, așa cum a avut în acest an .

Stimați parlamentari, creșterea performanței în agricultură, stimularea și diversificarea producțiilor nu se pot obține fără un sprijin consistent din partea structurilor responsabile.

Este imperioasă stimularea inițiativelor de atragere a fondurilor europene, în special, pentru înființarea și modernizarea fermelor agricole, modernizarea și dezvoltarea infrastructurii rurale, producerea și valorificarea unor produse tradiționale și ecologice, identificarea unor piețe de desfacere a produselor și adaptarea la cerințele acestora. Totodată, subvențiile de stat ar trebui să reprezinte un factor de sprijin, în special, pentru agricultura de subzistență și semi-subzistență, care, din nefericire, cuprinde o bună parte din terenul cultivat al țării.

Din perspectiva agricolă a orizonturilor 2013-2015 și 2015-2020, Guvernul, indiferent care va fi acesta, Parlamentul, dar și organizațiile profesionale ale agricultorilor trebuie să gândescă un mod pragmatic de sprijin pentru agricultori și pentru zonele rurale, să identifice surse sigure, stabile de finanțare și să delimiteze clar răspunderile administrațiilor centrale și locale.

Loading

Celebrarea Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice și a Educației

Pe data de 1 octombrie am sărbătorit Ziua Internațională a Persoanelor în Etate, un moment care prilejuiește reconsiderarea respectului și a prețuirii pe care societatea noastră, în general, le acordă acestei categorii de vârstă.

Marele poet, Adrian Păunescu, se referea la părinții și bunicii noștri în poezia sa,  ”Repetabila povară”:

”Cine are părinţi, încă nu e pierdut, / Cine are părinţi are încă trecut. / Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci, / Unde-avem şi noi înșine ai noştri copii. … Cine are părinţi, pe pământ nu în gând, / Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând. / Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii / Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.”

În fața celor care au răbdat ”vijelia nestatornicei vieți”, ani și ani la rând, nu putem decât să ne plecăm în genunchi și să le sărutăm mâinile asprite de munci și suferințe, să le dăm ”smerit prinos” pentru toate izbânzile, dar și visele sfărâmate, care i-au făcut să devină ceea ce sunt: niște înțelepți blânzi și buni, care împărtășesc generațiilor viitoare: iubirea, povețele, înțelegerea, cunoașterea unor vremuri apuse și le dedică sacrificiile și munca neobosită.

Fiecare societate are obligația de păstra o memorie vie a trecutului său istoric și de a-și întreține identitatea și valorile naționale. A le respecta anii de viață și experiența acumulată, a le acorda un loc binemeritat în societate înseamnă a avea grijă de identitatea noastră cultural-istorică, de rădăcini. Fără ei, părinții și bunicii noștri,  fără o legătură puternică care să ne unească, suntem doar niște trunchiuri care se leagănă dizarmonic, vitregiți de sursa de viață, forța și înțelepciunea originară.

Una dintre cele mai importante porunci ale lui Dumnezeu este: ,,Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pamântul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție” (Ieșire 20, 12). Așadar, există și o condiționare biblică a unui destin pozitiv, în funcție de felul în care ne tratăm înaintașii. Într-un scenariu bun, familia trebuie să le fie alături, cu răbdare, să îi înțeleagă, să le asculte povețele, să îi ajute să se simtă respectați, împliniți și utili pentru societate, iar statul trebuie să aplice acele minime măsuri de asistență socială, care să le ofere o viață demnă și decentă.

De multe ori însă, bătrânețea devine sinonimă cu sărăcia, mizeria, neputința, umilința, boala, durerea, deznădejdea, sentimentul inutilității. Ori de câte ori și din vina oricui se întâmplă acest lucru, este o rușine pentru noi toți că într-o societate modernă, cu pretenții de membră a comunităților internaționale, se tolerează astfel de fenomene.

Gradul de evoluție al unei națiuni se măsoară cel mai bine prin grija și respectul față de persoanele în etate și prin nivelul de educație al copiilor.

Întâmplarea a făcut ca, tot în cursul săptămânii trecute, pe 5 octombrie, să se celebreze și Ziua Internațională a Educației.

Acesta este un domeniu vital, al investiției în copii, în creșterea, cultivarea și hrănirea lor spirituală, pentru a avea certitudinea unui viitor cât mai bun.

Se spune că un educator este asemeni unei lumânări, care se mistuie pe sine pentru a lumina calea celorlalți. Numai prin multă dăruire și sacrificiu de sine, cunoașterea poate fi transferată generațiilor în formare, care au atâta nevoie de ea, pentru a se desăvârși în evoluție.

Această profesie dusă la perfecțiune este o sumă a unor calități și talente asumate de: prieten, actor, doctor, detectiv, psiholog, părinte, politician, investitor, antrenor, vânător de comori. Pe parcursul unei zile de muncă, un profesor le exercită cam pe toate, pentru creșterea nivelului de performanță al elevilor săi.

Un dascăl bun este și un luptător împotriva conformismului, a fricii, a apatiei, a prejudecăților, a ignoranței, a resemnării, încercând mereu să aducă la suprafață acele nestemate, care zac îngropate în unghere ascunse sau chiar neștiute.

Guvernul USL a reușit readucerea salariilor profesorilor la nivelul anterior crizei, precum și returnarea banilor pentru asigurările medicale ale pensionarilor. Este un prim pas care demonstrează schimbarea de optică la nivelul politicului executiv din România. La scurt timp după venirea la putere, cu toate piedicile, Alianța USL a căutat să corecteze erorile guvernărilor anterioare și să redea cetățenilor un trai demn și decent; a identificat și a implementat soluții pentru ieșirea din criză, pentru revigorarea economică, fără să umilească, să calce în picioare și să aducă la limita sărăciei și disperării cetățenii României. Este un drum lung și anevoios, pentru că au plecat de la realități dezastruoase, determinate de o gestionare iresponsabilă a banului public, dar avem speranța că profesionalismul, corectitudinea și buna-credință își vor spune cuvântul pentru scoaterea la liman a țării.

În ceea ce ne privește, stimați parlamentari, avem obligația de a iniția și susține proiecte de lege în sprijinul acestor categorii sociale și socio-profesionale, acesta fiind modul prin care ne aratăm considerația și prețuirea pentru cei care ne-au ales și așteaptă de la noi să punem umărul la crerea unei vieți mai bune în România.

Loading

Biserica și statul, împreună în lupta pentru eradicarea sărăciei

Prin Legea nr. 489/2006, privind Libertatea religioasă și Regimul general al Cultelor, ”Statul Român recunoaște cultelor rolul spiritual, educațional, social – caritativ, cultural și de parteneri sociali, precum și statutul acestora de factori ai păcii sociale” (art. 7, alin. 1).

Prin același act normativ, în art. 9, alin. 5, se face referire la posibilitatea încheierii unor parteneriate sociale sau acorduri între stat și cultele religioase, în domenii de interes comun, iar în art. 10, alin. 6 se amintește faptul că Statul are obligația de a susține material, la cerere, activitatea cultelor recunoscute prin lege, în funcție de numărul credincioșilor și de nevoile reale ale acestora.

Timp de aproape două mii de ani, ocrotirea indivizilor, a grupurilor, a comunităţilor aflate în situaţii problematice a rămas o preocupare exclusivă a Bisericii, statele implicându-se în domeniul social doar prin funcţii represive. Până în secolul al XIX-lea, asistenţa socială practicată de instituțiile religioase a fost principalul element în sprijinul săracilor şi al celelorlalte categorii defavorizate.

Astfel, Biserica are o implicare tradițională constantă în acest domeniu și, de aceea, este esențială cooperarea între stat și biserică, mai ales în contextul actual al crizei economico-financiare, pentru rezolvarea problemelor: sărăciei, șomajului, migrației forței de muncă, sănătății precare, categoriilor defavorizate, cu dizabilități, bătrânilor, copiilor, violenței în familie, delincvenței juvenile, destrămării familiilor etc.

În prezent, Biserica trebuie să-și adapteze strategiile misionare realităților prezentului și să construiască ”legătura profundă între libertate și sfințenie”, așa cum spunea PF Patriarh Daniel.

La nivel mondial, 850 de milioane de oameni suferă de foame sau sunt subnutriți, din care 170 de milioane de copii. La fiecare 5 secunde moare un copil cu o vârstă sub 5 ani, iar anual mor aproximativ 30 milioane de oameni din cauza subnitriției. 1,4 miliarde de oameni nu au acces la energie electrică, 880 milioane nu dispun de apă potabilă, iar 2,6 miliarde nu au canalizare.

În ceea ce privește decalajele între categoriile sociale, în UE, cei mai bogați 20 la sută câștigă de cinci ori mai mult decât cei mai săraci 20 la sută, în timp ce, în România, cei mai bogați 20 la sută câștigă de șapte ori mai mult decât cei mai săraci 20 la sută. De asemenea, se pare că măsurile de austeritate ale guvernelor, luate pe perioada crizei, au lovit mai mult în cei cu venituri mici, decat în cei cu venituri mari.

În România, potrivit datelor Institutului Național de Statistică din 2011 calculate după rezultatele recensământului din același an, 46% din populație, adică 8,89 milioane persoane se afla în risc de sărăcie sau excluziune socială, raportat la un nivel mediu de 23% în UE. Avem, așadar, cel mai ridicat risc din Uniunea Europeană. Se pare că cei mai afectați sunt copiii: 48,7%, comparativ cu 39% persoane aflate în câmpul muncii și 39,9% pensionarii. Tot în România se află cei mai mulți salariați care trăiesc cu doar 60% din venitul mediu pe economie, adică 530 RON, după datele din ultimul trimestru al lui 2011. Clasamentul continuă cu Grecia și Spania. Urmează un dezonorant loc doi în topul sărăciei: 40,3% dintre români trăiesc la limita subzistenței.

Românii, unul dintre cele mai religioase popoare ale continentului, s-au îndreptat întotdeaua către Biserică ca spre un izvor de curaj, speranță, alinare în clipele grele, de deznădejde, teamă, durere. Încă de la începuturi, creștinismul a  dus o luptă neîncetată pentru combaterea sărăciei, prin promovarea milei, ca una dintre cele mai importante virtuți creștine, alături de iubire, credință, înțelepciune, nădejde, blândețe, smerenie, dreptate, pace, hărnicie.

Biblia creștină reproduce, în Noul Testament, cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos în predica de pe munte: „Ferice de voi, care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră! Ferice de voi, care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!” (Luca 6, 20-21). În Vechiul Testament, înțeleptul Solomon, regele Israelului povățuiește: „Nu despuia pe sărac, pentru că este sărac şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă! Căci Domnul le va apăra pricina lor şi va despuia viaţa celor ce-i despoaie.” (Proverbe 22, 22-23), ,,Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, când va striga.”, ”Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut.”  întăreşte acelaşi înţelept.

Promovarea ideii de dragoste și ajutor față de semenul aflat în nevoie se regăsește în prim-plan și în celelalte mari religii ale lumii.

În iudaism, Dumnezeu dă poruncă în Levitic: „Când veţi secera holdele ţării, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău şi să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor. Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta şi să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului.” (Levitic 19,9-10)

Coranul, cartea sfântă a islamului, cuprinde îndemnul: „O, oamenii mei! Daţi fără măsură şi nu reţineţi oamenilor lucrurile ce li se cuvin: nu faceţi răul, intenţionând să înşelaţi. Ceea ce vă dă Allah este tot ce aveţi nevoie, preaiubiţilor!” (Coran 11:85-86)

În budism, culegerile sacre de texte cuprind povața: „Cu adevărat, avarii nu pot ajunge pe tărâmurile cereşti… Dar înţeleptul care se bucură să ofere devine numai prin aceasta fericit în viaţa de apoi”. Budha spunea despre săraci: „Ai milă faţă de toate fiinţele, deopotrivă sărace sau bogate; fiecare suferă în felul său. Unii suferă prea mult, alţii prea puţin”.

În epopeea Mahambharata a hinduismului se spune că: „cel care hrăneşte un străin şi un călător obosit are parte de o bucurie infinită şi recunoaştere religioasă”.

Gestul caritabil, indiferent de momentul la care se produce, izvorăște din natura noastră religioasă. El poate să se manifeste din solidaritate socială, din necesitatea menținerii unui anumit nivel al coeziunii sociale, dar aceasta nu exclude motivația principal religioasă care îl comandă. Mai mult, chiar și atunci când pleacă dintr-o rațiune politică, el se înfăptuiește, cel mai adesea, în contul Bisericii și întotdeauna în spiritul ei: al grijii și iubirii față de aproape.

Stimați colegi, în calitate de instituție sau organizație care aplică politicile sociale, Biserica devine parte funcțională a societății civile și poate contribui la furnizarea unor servicii sociale mai puțin costisitoare, comparativ cu cele finanțate prin Bugetul public. Statul poate valorifica experiența îndelungată a Bisericii, vocația sa definitorie de a sluji pe cei aflați în nevoi sau suferințe, dar și credibilitatea de care se bucură în rândul oamenilor, pentru a aplica măsurile de asistență socială cu succes, pentru a crea o societate mai bună și un nivel de trai favorabil pentru cetățeni. În această direcție, este obligatorie funcționarea, la nivel național, a unui organism consultativ, care să reunească reprezentanți ai cultelor religioase, ai Ministerului Muncii și ai Secretariatului pentru Culte, care să acționeze sinergic pentru îmbunătățirea, la nivel material și spiritual, a vieții în România.

Loading