Loading
miercuri, 16 aprilie 2014
Urări de Sfintele Paști
Deoarece Învierea din morți a Domnului Iisus Hristos este semnul biruinței Sale și garanția mântuirii noastre, era firesc că, încă de la început, comemorarea acestei învieri să constituie una dintre sărbatorile cele mai importante ale creștinătății.
Cultul creștin împlinește prin această ”a sâmbetelor împărăteasă și doamnă, al praznicelor praznic și sărbătoare a sărbătorilor” nu numai o simplă comemorare istorică, ci retrăiește întreaga dramă zguduitoare a morții și învierii lui Hristos, ca, prin aceasta, creștinii să-și însușească învățătura Domnului și lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu întrupat.
După părerea celor mai mulți exegeți și istorici bisericești, Învierea Domnului a avut loc în prima duminică de după Paștile iudeilor, din anul 33 al erei creștine.
Învierea Mântuitorului nu este proclamată în interiorul edificiului bisericii, ci în afara lăcaşului de cult, pentru că ea priveşte pe toţi oamenii. Nu numai creştinii vor învia la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, ci El va veni să judece viii şi morţii, toți oamenii din toate timpurile şi toate locurile, indiferent de religie, de neam, de vârstă sau de rasă. Sfântul Apostol Pavel spune, în Epistola I către Corinteni, că: ”după cum toţi (oamenii) mor în Adam, toţi vor învia în Hristos” (I Corinteni 15, 22) și că El, înviind din morţi, S-a făcut ”începătură a învierii celor adormiţi” (I Corinteni 15, 20).
Cuvântul Paşte înseamnă ”trecere” şi are legătură directă cu existenţa noastră. Sfintele Paşti şi credinţa în Înviere dau sens vieţii noastre, nu numai către sfârşitul ei, ci în fiecare zi a ei. Pentru un creștin fiecare zi este îndreptată spre Înviere, pentru că începutul săptămânii este Duminica, ziua Învierii, ziua Domnului Cel Înviat din morţi. Sfintele Paşti se serbează ca fiind cea mai mare sărbătoare, odată pe an, dar, în fiecare săptămână, Duminica, noi serbăm Învierea Domnului şi ne pregătim pentru Învierea cea de obşte. În felul acesta, Paştile sunt sărbătoarea luminii, sărbătoarea sensului vieţii noastre, sunt sărbătoarea bucuriei.
Paştile sunt sărbătoarea păcii sau a împăcării omului cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei. În acest sens, Sărbătoarea Sfintelor Paşti ne îndeamnă să ducem lumină şi să fim lumină acolo unde locuim sau unde muncim. Să ducem lumină, bucurie şi pace celor care sunt întristaţi, celor care sunt singuri, celor care sunt neajutoraţi. O mulţime de oameni suferă, nu numai de sărăcie sau de boală, ci şi de singurătate. Noi trebuie să fim așadar martori ai Învierii lui Hristos, mărturisitori ai iubirii Lui pentru oameni şi să ducem în aceste zile lumină în casele celor bolnavi, celor singuri, iar prin aceasta să mărturisim că Iisus Hristos a înviat din morţi şi a ridicat sufletele noastre din mormântul egoismului, al nepăsării, al autosuficienţei.
Stimați colegi, Învierea Domnului să vă aducă speranța în suflete, răsădită din jertfa Mântuitorului pentru noi toți!
Lumina Sfântă să vă găsească nestinsă candela dragostei și a milosteniei pentru cei neajutorați și să vă călăuzească pașii spre fericire și mântuire! Să petreceți Sfintele Paști cu bucurie, pace și sănătate!
Cultul creștin împlinește prin această ”a sâmbetelor împărăteasă și doamnă, al praznicelor praznic și sărbătoare a sărbătorilor” nu numai o simplă comemorare istorică, ci retrăiește întreaga dramă zguduitoare a morții și învierii lui Hristos, ca, prin aceasta, creștinii să-și însușească învățătura Domnului și lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu întrupat.
După părerea celor mai mulți exegeți și istorici bisericești, Învierea Domnului a avut loc în prima duminică de după Paștile iudeilor, din anul 33 al erei creștine.
Învierea Mântuitorului nu este proclamată în interiorul edificiului bisericii, ci în afara lăcaşului de cult, pentru că ea priveşte pe toţi oamenii. Nu numai creştinii vor învia la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, ci El va veni să judece viii şi morţii, toți oamenii din toate timpurile şi toate locurile, indiferent de religie, de neam, de vârstă sau de rasă. Sfântul Apostol Pavel spune, în Epistola I către Corinteni, că: ”după cum toţi (oamenii) mor în Adam, toţi vor învia în Hristos” (I Corinteni 15, 22) și că El, înviind din morţi, S-a făcut ”începătură a învierii celor adormiţi” (I Corinteni 15, 20).
Cuvântul Paşte înseamnă ”trecere” şi are legătură directă cu existenţa noastră. Sfintele Paşti şi credinţa în Înviere dau sens vieţii noastre, nu numai către sfârşitul ei, ci în fiecare zi a ei. Pentru un creștin fiecare zi este îndreptată spre Înviere, pentru că începutul săptămânii este Duminica, ziua Învierii, ziua Domnului Cel Înviat din morţi. Sfintele Paşti se serbează ca fiind cea mai mare sărbătoare, odată pe an, dar, în fiecare săptămână, Duminica, noi serbăm Învierea Domnului şi ne pregătim pentru Învierea cea de obşte. În felul acesta, Paştile sunt sărbătoarea luminii, sărbătoarea sensului vieţii noastre, sunt sărbătoarea bucuriei.
Paştile sunt sărbătoarea păcii sau a împăcării omului cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei. În acest sens, Sărbătoarea Sfintelor Paşti ne îndeamnă să ducem lumină şi să fim lumină acolo unde locuim sau unde muncim. Să ducem lumină, bucurie şi pace celor care sunt întristaţi, celor care sunt singuri, celor care sunt neajutoraţi. O mulţime de oameni suferă, nu numai de sărăcie sau de boală, ci şi de singurătate. Noi trebuie să fim așadar martori ai Învierii lui Hristos, mărturisitori ai iubirii Lui pentru oameni şi să ducem în aceste zile lumină în casele celor bolnavi, celor singuri, iar prin aceasta să mărturisim că Iisus Hristos a înviat din morţi şi a ridicat sufletele noastre din mormântul egoismului, al nepăsării, al autosuficienţei.
Stimați colegi, Învierea Domnului să vă aducă speranța în suflete, răsădită din jertfa Mântuitorului pentru noi toți!
Lumina Sfântă să vă găsească nestinsă candela dragostei și a milosteniei pentru cei neajutorați și să vă călăuzească pașii spre fericire și mântuire! Să petreceți Sfintele Paști cu bucurie, pace și sănătate!
Loading
Despre atacurile regretabile ale Președintelui țării
Este un fapt fără precedent, în Româna ultimilor zeci de ani, când Președintele țării recurge, în mod public, la încercări de presiune, intimidare, amenințare directă, șantaj asupra unui parlamentar.
Mesajul Preşedintelui vine la câteva zile după ce dna Gabriela Firea, membru al Comisiei Nana, a declarat că tranzacţia prin care fiica preşedintelui a pus mâna pe moşia din Călăraşi ar fi nulă. Ameninţările lui Traian Băsescu vin cu puțin timp înainte de finalizarea raportului în cazul Nana și prezentarea sa în plenul Parlamentului.
Preşedintele țării a ajuns până acolo încât îndrăznește să îi transmită, prin intermediul unui post de televiziune, doamnei senator că s-ar putea să nu-şi mai găsească soţul acasă, dacă nu stă ”în banca ei”.
Cu o agresivitate exacerbată, probabil, de timpul scurt care i-a mai rămas în fruntea țării și de asumarea rolului de locomotivă a noului Partid Mișcarea Populară, singura varianta care i-ar putea asigura mult visata poziție de prim-ministru, Traian Băsescu o face și pe marele procuror, promițându-i Premierului Victor Ponta un loc la pușcărie, alături de Adrian Năstase.
Gravitatea situației a provocat un puternic val de indignare în rândul opiniei publice, deja de prea mult timp arhisaturată de abuzurile și excesele Președintelui, aflate dincolo de limita legalității. Ca atare, am fost mandatat de cetățenii pe care îi reprezint să le exprim protestul vehement, precum și îndemnul fără echivoc de a lua atitudine, la nivel instituțional, împotriva acestor tipuri de gesturi regretabile ale conducătorului statului.
Stimați colegi, Parlamentul trebuie să reacționeze! Președintele trebuie să răspundă în fața legii, iar ambasadele și autoritățile internaționale trebuie să fie informate despre realitățile din România!
Este o situație de netolerat, cea în care Președintele caută să se folosească de instituțiile statului, pe ultima sută de metri a mandatului, pentru a face poliție politică, pentru a fabrica probe, a amenința și șantaja oameni nevinovați, care au îndrăznit și au reușit, prin natura profesiei, să aducă la lumină afacerile murdare ale clanului domniei sale.
Toate acestea nu fac decât să sporească lipsa de încredere în instituțiile statului de drept din România, în eficiența luptei împotriva corupției și până, la urmă, în starea de normalitate democratică, care ar trebuie să ne guverneze. Un adevărat președinte, într-o țără civilizată, s-ar fi retras instantaneu din fruntea statului, în momentul în care ar fi avut acest gen de derapaje, iar dacă onoarea și demnitatea nu l-ar mâna de la spate, pârghiile statului ar fi cele care, odată puse în funcțiune, ar regla dezechilibrul periculos creat.
Mesajul Preşedintelui vine la câteva zile după ce dna Gabriela Firea, membru al Comisiei Nana, a declarat că tranzacţia prin care fiica preşedintelui a pus mâna pe moşia din Călăraşi ar fi nulă. Ameninţările lui Traian Băsescu vin cu puțin timp înainte de finalizarea raportului în cazul Nana și prezentarea sa în plenul Parlamentului.
Preşedintele țării a ajuns până acolo încât îndrăznește să îi transmită, prin intermediul unui post de televiziune, doamnei senator că s-ar putea să nu-şi mai găsească soţul acasă, dacă nu stă ”în banca ei”.
Cu o agresivitate exacerbată, probabil, de timpul scurt care i-a mai rămas în fruntea țării și de asumarea rolului de locomotivă a noului Partid Mișcarea Populară, singura varianta care i-ar putea asigura mult visata poziție de prim-ministru, Traian Băsescu o face și pe marele procuror, promițându-i Premierului Victor Ponta un loc la pușcărie, alături de Adrian Năstase.
Gravitatea situației a provocat un puternic val de indignare în rândul opiniei publice, deja de prea mult timp arhisaturată de abuzurile și excesele Președintelui, aflate dincolo de limita legalității. Ca atare, am fost mandatat de cetățenii pe care îi reprezint să le exprim protestul vehement, precum și îndemnul fără echivoc de a lua atitudine, la nivel instituțional, împotriva acestor tipuri de gesturi regretabile ale conducătorului statului.
Stimați colegi, Parlamentul trebuie să reacționeze! Președintele trebuie să răspundă în fața legii, iar ambasadele și autoritățile internaționale trebuie să fie informate despre realitățile din România!
Este o situație de netolerat, cea în care Președintele caută să se folosească de instituțiile statului, pe ultima sută de metri a mandatului, pentru a face poliție politică, pentru a fabrica probe, a amenința și șantaja oameni nevinovați, care au îndrăznit și au reușit, prin natura profesiei, să aducă la lumină afacerile murdare ale clanului domniei sale.
Toate acestea nu fac decât să sporească lipsa de încredere în instituțiile statului de drept din România, în eficiența luptei împotriva corupției și până, la urmă, în starea de normalitate democratică, care ar trebuie să ne guverneze. Un adevărat președinte, într-o țără civilizată, s-ar fi retras instantaneu din fruntea statului, în momentul în care ar fi avut acest gen de derapaje, iar dacă onoarea și demnitatea nu l-ar mâna de la spate, pârghiile statului ar fi cele care, odată puse în funcțiune, ar regla dezechilibrul periculos creat.
Loading
Acciza la carburanți
Războiul accizei a lansat în spaţiul public o sumedenie de fabulaţii despre “vinovăţia” preţului ridicat al carburanţilor în România. Traian Băsescu a lansat Războiul Accizei, pentru a avea o platformă de atac împotriva Guvernului, dar şi o trambulină pentru noul partid prezidenţial, care trebuia să se arate un apărător al portofelului românilor.
Președintele și partidul său, în prag de campanii electorale, au deturnat discuţia reală privind cauzele creşterii de preţuri şi au plasat-o în zona populismului rudimentar și a ipocriziei.
Principala cauză a creşterii preţurilor la pompă a fost trecerea, în 2009, la TVA de 24%. Suplimentarea cu 5 puncte procentuale a acestei taxe a plasat România între ţările cu cel mai înalt nivel de TVA din UE, fiind depăşită doar de Ungaria (27%), Danemarca şi Suedia (25%). Acciza, altă componentă a preţului, a fost negociată cu autorităţile europene, aşa încât suplimentarea de la 1 aprilie este infimă, în comparaţie cu ceea ce ne-a servit Guvernul Boc.
După o analiză a perioadei 2009 – 2012, este demonstrat prin cifre că prețul benzinei, sub guvernele Domnului Președinte, a crescut cu 70%, iar al motorinei cu 91%. În timpul guvernării USL, prețul motorinei a scăzut cu 2%, iar al benzinei cu 3%.
O analiză succintă a structurii prețurilor în statele UE arată că Traian Băsescu interpretează lucrurile după bunul plac. Diferențele de preț în defavoarea României provin nu din acciză, ci din diferențele de TVA și din marjele de profit, aplicate de furnizorii de combustibili. De exemplu, în Ungaria, chiar dacă au cel mai mare TVA din UE, de 27%, prețurile sunt mai mici decât în România, datorită marjei de profit reduse, de doar 0,155 euro/litru, aplicată de Mol, principala companie de stat din Ungaria. Prin comparație, furnizorii de combustibili din România sunt doar firme private cu capital majoritar străin, care aplică o marjă de profit de 0,291 euro/litru, aproape dublu față de vecinii noștri.
În urma discuţiilor finale cu reprezentanţii misiunii FMI, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale, de la 1 aprilie se aplică acciza suplimentară la carburanți, de 7 eurocenți, care generează o scumpire de, în medie, 42 de bani pe litru. Potrivit estimărilor BNR, această creștere va avea un impact minim asupra inflației, de 0,28%.
Până acum România avea cel mai mic preţ la benzină din UE şi locul 23 la motorină.
Prin aplicarea acestei măsuri se urmăresc trei obiective fundamentale: finanțări pe termen lung, cofinanțarea proiectelor de infrastructură pentru autostrăzi, durata și consumul pentru transportatori și persoane private va scădea, la fel numărul de accidente rutiere, produse de lipsa infrastructurii de transport.
Aceste obiective se realizează gradual și prin eforturi comune, pentru a avea atât construcție de autostrăzi, cât și pachete de relaxare fiscală, măsuri de dreptate socială față de salariați și față de pensionari.
Ca măsuri de compensare, Guvernul va rambursa trimestrial 4 eurocenți pe litru transportatorilor, care vor prezenta facturi pentru combustibilii achiziționați, o măsură de creștere a competitivității transportatorilor din România, dar și de combatere a evaziunii fiscale.
De asemenea, pentru consumul în agricultură, Ministerul Agriculturii va subvenționa 94% din valoarea accizei, pe care o conține prețul motorinei la pompă, adică 1,8 lei/ litru, în loc de 1,51 lei, ca și până acum, începând cu trimestrul al doilea din 2014, tocmai pentru a compensa această creștere.
Această măsură a fost inclusă în Proiectul Legii Bugetului pe 2014, a fost votată de Parlament și promulgată de Președintele Băsescu.
Dacă ne amintim bine, același Președinte Băsescu, pe vremea când era Ministru al Transporturilor a introdus, fără rezerve, celebra Taxă de Drum – Taxa Băsescu, care echivala cu 14 eurocenți pe litrul de combustibil (față de cei 7 ai Guvernului Ponta). Mai mult, în vreme ce Guvernul Ponta a inaugurat 230 km de autostradă, în ultimii 2 ani, și va finaliza încă 90 km în 2014, Traian Băsescu a încasat banii din respectiva Taxă și nu a făcut nici măcar un kilometru.
Guvernul Ponta a căutat să neutralizeze impactul creșterii accizei asupra populației cu venituri reduse, prin măsurile sociale adoptate: creșterea cu 3,76% a pensiilor pentru 5,2 milioane pensionari, creșterea cu 12,5% a salariului minim, de care beneficiază 800.000 de angajați, creșterea cu 4,5% a venitului minim garantat pentru 200.000 de români, creșterea, de la 1 iulie, a salariului minim, de la 850 la 900 lei, și intrarea în vigoare a schemei de reducere a ratelor la jumătate, de care vor beneficia 900.000 de oameni.
Guvernul și-a propus să reducă cheltuielile, acolo unde pot fi reduse, şi să obţină venituri suplimentare, acolo unde este posibil.
Guvernul Ponta a realizat creștere economică în 2013, iar, anul acesta, previziunile specialiștilor arată că trendul se păstrează. Din această creștere economică s-a reușit reducerea deficitului bugetar și sporirea veniturilor profesorilor debutanți, a medicilor rezidenți, a salariilor mici și a pensiilor și se urmărește scăderea CAS cu 5 procente și a TVA.
Stimați colegi, avem nevoie de creștere economică, de o dezvoltare graduală, rațională, care să ne asigure stabilitate și siguranță pentru viitor! România încă este țara în care, pentru a te deplasa dintr-un loc în altul, îți ia cu 40% mai mult timp față de media europeană, avem cu 30% mai multe accidente produse de tirurile, care intră în orașe și consumăm cu 30% mai multe piese de schimb pentru autovehicule. Acciza pe carburanți va asigura finanțarea pe termen lung pentru construcția de autostrăzi. Avem mare nevoie de infrastructură rutieră modernă, din mai multe rațiuni. Ne miră faptul că Dl. Președinte Băsescu și partidul domniei sale s-au gândit tocmai acum să își exprimă îngrijorarea, cu privire la efectele negative ale suplimentării accizei. De ce n-au făcut-o și în perioada 2009-2012, când românii plăteau un preț în continuă creștere pentru combustibil? De fapt, în timpul mandatelor domnilor Băsescu și Boc, începând cu 2010, prețurile au explodat, situație ce a provocat o catastrofă economică și bugetară pentru țara noastră. Oare au dreptul să critice actualul executiv cei care au fost artizanii dezastrului național, cei care au crescut TVA cu 5 procente, cei care au tăiat pensiile, salariile, alocațiile?
Președintele și partidul său, în prag de campanii electorale, au deturnat discuţia reală privind cauzele creşterii de preţuri şi au plasat-o în zona populismului rudimentar și a ipocriziei.
Principala cauză a creşterii preţurilor la pompă a fost trecerea, în 2009, la TVA de 24%. Suplimentarea cu 5 puncte procentuale a acestei taxe a plasat România între ţările cu cel mai înalt nivel de TVA din UE, fiind depăşită doar de Ungaria (27%), Danemarca şi Suedia (25%). Acciza, altă componentă a preţului, a fost negociată cu autorităţile europene, aşa încât suplimentarea de la 1 aprilie este infimă, în comparaţie cu ceea ce ne-a servit Guvernul Boc.
După o analiză a perioadei 2009 – 2012, este demonstrat prin cifre că prețul benzinei, sub guvernele Domnului Președinte, a crescut cu 70%, iar al motorinei cu 91%. În timpul guvernării USL, prețul motorinei a scăzut cu 2%, iar al benzinei cu 3%.
O analiză succintă a structurii prețurilor în statele UE arată că Traian Băsescu interpretează lucrurile după bunul plac. Diferențele de preț în defavoarea României provin nu din acciză, ci din diferențele de TVA și din marjele de profit, aplicate de furnizorii de combustibili. De exemplu, în Ungaria, chiar dacă au cel mai mare TVA din UE, de 27%, prețurile sunt mai mici decât în România, datorită marjei de profit reduse, de doar 0,155 euro/litru, aplicată de Mol, principala companie de stat din Ungaria. Prin comparație, furnizorii de combustibili din România sunt doar firme private cu capital majoritar străin, care aplică o marjă de profit de 0,291 euro/litru, aproape dublu față de vecinii noștri.
În urma discuţiilor finale cu reprezentanţii misiunii FMI, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale, de la 1 aprilie se aplică acciza suplimentară la carburanți, de 7 eurocenți, care generează o scumpire de, în medie, 42 de bani pe litru. Potrivit estimărilor BNR, această creștere va avea un impact minim asupra inflației, de 0,28%.
Până acum România avea cel mai mic preţ la benzină din UE şi locul 23 la motorină.
Prin aplicarea acestei măsuri se urmăresc trei obiective fundamentale: finanțări pe termen lung, cofinanțarea proiectelor de infrastructură pentru autostrăzi, durata și consumul pentru transportatori și persoane private va scădea, la fel numărul de accidente rutiere, produse de lipsa infrastructurii de transport.
Aceste obiective se realizează gradual și prin eforturi comune, pentru a avea atât construcție de autostrăzi, cât și pachete de relaxare fiscală, măsuri de dreptate socială față de salariați și față de pensionari.
Ca măsuri de compensare, Guvernul va rambursa trimestrial 4 eurocenți pe litru transportatorilor, care vor prezenta facturi pentru combustibilii achiziționați, o măsură de creștere a competitivității transportatorilor din România, dar și de combatere a evaziunii fiscale.
De asemenea, pentru consumul în agricultură, Ministerul Agriculturii va subvenționa 94% din valoarea accizei, pe care o conține prețul motorinei la pompă, adică 1,8 lei/ litru, în loc de 1,51 lei, ca și până acum, începând cu trimestrul al doilea din 2014, tocmai pentru a compensa această creștere.
Această măsură a fost inclusă în Proiectul Legii Bugetului pe 2014, a fost votată de Parlament și promulgată de Președintele Băsescu.
Dacă ne amintim bine, același Președinte Băsescu, pe vremea când era Ministru al Transporturilor a introdus, fără rezerve, celebra Taxă de Drum – Taxa Băsescu, care echivala cu 14 eurocenți pe litrul de combustibil (față de cei 7 ai Guvernului Ponta). Mai mult, în vreme ce Guvernul Ponta a inaugurat 230 km de autostradă, în ultimii 2 ani, și va finaliza încă 90 km în 2014, Traian Băsescu a încasat banii din respectiva Taxă și nu a făcut nici măcar un kilometru.
Guvernul Ponta a căutat să neutralizeze impactul creșterii accizei asupra populației cu venituri reduse, prin măsurile sociale adoptate: creșterea cu 3,76% a pensiilor pentru 5,2 milioane pensionari, creșterea cu 12,5% a salariului minim, de care beneficiază 800.000 de angajați, creșterea cu 4,5% a venitului minim garantat pentru 200.000 de români, creșterea, de la 1 iulie, a salariului minim, de la 850 la 900 lei, și intrarea în vigoare a schemei de reducere a ratelor la jumătate, de care vor beneficia 900.000 de oameni.
Guvernul și-a propus să reducă cheltuielile, acolo unde pot fi reduse, şi să obţină venituri suplimentare, acolo unde este posibil.
Guvernul Ponta a realizat creștere economică în 2013, iar, anul acesta, previziunile specialiștilor arată că trendul se păstrează. Din această creștere economică s-a reușit reducerea deficitului bugetar și sporirea veniturilor profesorilor debutanți, a medicilor rezidenți, a salariilor mici și a pensiilor și se urmărește scăderea CAS cu 5 procente și a TVA.
Stimați colegi, avem nevoie de creștere economică, de o dezvoltare graduală, rațională, care să ne asigure stabilitate și siguranță pentru viitor! România încă este țara în care, pentru a te deplasa dintr-un loc în altul, îți ia cu 40% mai mult timp față de media europeană, avem cu 30% mai multe accidente produse de tirurile, care intră în orașe și consumăm cu 30% mai multe piese de schimb pentru autovehicule. Acciza pe carburanți va asigura finanțarea pe termen lung pentru construcția de autostrăzi. Avem mare nevoie de infrastructură rutieră modernă, din mai multe rațiuni. Ne miră faptul că Dl. Președinte Băsescu și partidul domniei sale s-au gândit tocmai acum să își exprimă îngrijorarea, cu privire la efectele negative ale suplimentării accizei. De ce n-au făcut-o și în perioada 2009-2012, când românii plăteau un preț în continuă creștere pentru combustibil? De fapt, în timpul mandatelor domnilor Băsescu și Boc, începând cu 2010, prețurile au explodat, situație ce a provocat o catastrofă economică și bugetară pentru țara noastră. Oare au dreptul să critice actualul executiv cei care au fost artizanii dezastrului național, cei care au crescut TVA cu 5 procente, cei care au tăiat pensiile, salariile, alocațiile?
Loading
România în structurile NATO
Aniversarea a 10 ani de la aderarea României la NATO coincide cu 65 de ani de la crearea Alianței.
Consiliul Nord-Atlantic, la nivel de miniştri de externe, a adoptat o declaraţie, care marchează aniversarea ultimelor trei valuri de extindere a NATO, reafirmând deschiderea pentru noi membri pe viitor; o abordare extrem de importantă, mai ales acum, în aceste momente de criză la frontiera de est a Alianței.
Declaraţia comună aniversează extinderea de acum 15 ani (prin aderarea Cehiei, Ungariei şi Poloniei), pe cea din urmă cu zece ani (când s-au alăturat România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia), precum şi pe cea care a avut loc în urmă cu cinci ani, a Albaniei şi Croaţiei, în urma deciziilor luate la Summit-ul NATO de la Bucureşti.
Declaraţia precizează că, în cadrul NATO, aliaţii şi-au arătat ”angajamentul pentru libertate, securitate, valorile şi principiile, care reprezintă fundaţia comunităţii euro-atlantice” şi accentuează că, prin aderarea şi contribuţiile lor, ”NATO a devenit mai puternic”.
Relațiile diplomatice ale României cu NATO au fost inițiate în 1990. În 1993, președintele Ion Iliescu i-a transmis oficial Secretarulului General dorința României de a adera.
În 2002, Ion Iliescu a fost prezent, în calitate de șef de stat, la Summit-ul de la Praga, unde România a fost invitată să adere în 2004.
La 29 martie 2004, România a aderat la NATO, prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianței Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului României la sediul NATO din Bruxelles, în marja reuniunii miniștrilor aliați.
Revoluția din decembrie 1989 a fost punctul de cotitură din istoria noastră contemporană. O prevedere importantă a programului de reformă revoluționară era tocmai scoaterea țării noastre din izolare externă și orientarea către Occident.
Acest deziderat, integrarea euro-atlantică, a fost susținut de toate forțele politice ale vremii, într-o coaliție informală transpartinică, și a fost rezultatul unui proces lung și complex de reforme economice, politice și militare.
Contextul dificil din jurul României a creat necesitatea aderării la un sistem de securitate colectivă. În perioada până la aderarea efectivă, România a dovedit că este un stat stabil, matur, capabil să devină un furnizor de securitate, de soluții pentru rezolvarea problemelor la nivel mondial.
Armata română s-a adaptat într-un mod rapid și profesionist, devenind capabilă să coopereze, la cele mai înalte standarde, cu armatele țărilor membre. În cei 10 ani de NATO, România a participat cu 40.000 de militari la misiuni în Afganistan, Kosovo, Irak sau Bosnia. Militarii români se află şi acum pe frontul de operaţiuni din Afganistan.
România a fost invitată să adere la NATO, ca o confirmare a succesului reformelor economice, politice și militare, ca o consecință a gradului său superior de pregătire pentru acest proces. La evidenta schimbare a naturii amenințărilor la nivel global, România s-a adaptat rapid, a reacționat prompt și și-a îndeplinit angajamentele, în acord cu cerințele impuse.
În prezent, în situația atât de apropiatei geografic crize din Ucraina, parcă suntem tot mai conștienți de importanța cooptării noastre în structurile NATO, sub aspectul securității națiunii române, în general, dar și a fiecărui individ în parte.
Stimați colegi, consider că se cuvine, cu acest prilej, să aducem omagiu celor căzuți sau răniți în teatrele de operațiuni NATO, sacrificați pentru libertatea și democrația la nivel planetar!
România trebuie să-și asume responsabilitățile proprii în domeniul apărării și, mai ales, cele care îi revin, ca frontieră strategică a NATO într-o zonă fierbinte! România trebuie să transpună, la nivelul întregului corp militar, ceea ce a învățat și aplicat în teatrele de operațiuni din afara țării, să stabilească o prioritate pentru pregătirea resurselor umane, dotarea cu armament și tehnică de luptă modernă a armatei! În acest sens, salutăm propunerea Guvernului Ponta de creștere a alocării din PIB pentru Armată, cu câte 0,2% în următorii trei ani, în așa fel încât, în anul bugetar 2016-2017, să se ajungă la 2% din PIB, o medie pe care, pentru moment, în regiunea noastră, doar Polonia o deține!
Consiliul Nord-Atlantic, la nivel de miniştri de externe, a adoptat o declaraţie, care marchează aniversarea ultimelor trei valuri de extindere a NATO, reafirmând deschiderea pentru noi membri pe viitor; o abordare extrem de importantă, mai ales acum, în aceste momente de criză la frontiera de est a Alianței.
Declaraţia comună aniversează extinderea de acum 15 ani (prin aderarea Cehiei, Ungariei şi Poloniei), pe cea din urmă cu zece ani (când s-au alăturat România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia), precum şi pe cea care a avut loc în urmă cu cinci ani, a Albaniei şi Croaţiei, în urma deciziilor luate la Summit-ul NATO de la Bucureşti.
Declaraţia precizează că, în cadrul NATO, aliaţii şi-au arătat ”angajamentul pentru libertate, securitate, valorile şi principiile, care reprezintă fundaţia comunităţii euro-atlantice” şi accentuează că, prin aderarea şi contribuţiile lor, ”NATO a devenit mai puternic”.
Relațiile diplomatice ale României cu NATO au fost inițiate în 1990. În 1993, președintele Ion Iliescu i-a transmis oficial Secretarulului General dorința României de a adera.
În 2002, Ion Iliescu a fost prezent, în calitate de șef de stat, la Summit-ul de la Praga, unde România a fost invitată să adere în 2004.
La 29 martie 2004, România a aderat la NATO, prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianței Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului României la sediul NATO din Bruxelles, în marja reuniunii miniștrilor aliați.
Revoluția din decembrie 1989 a fost punctul de cotitură din istoria noastră contemporană. O prevedere importantă a programului de reformă revoluționară era tocmai scoaterea țării noastre din izolare externă și orientarea către Occident.
Acest deziderat, integrarea euro-atlantică, a fost susținut de toate forțele politice ale vremii, într-o coaliție informală transpartinică, și a fost rezultatul unui proces lung și complex de reforme economice, politice și militare.
Contextul dificil din jurul României a creat necesitatea aderării la un sistem de securitate colectivă. În perioada până la aderarea efectivă, România a dovedit că este un stat stabil, matur, capabil să devină un furnizor de securitate, de soluții pentru rezolvarea problemelor la nivel mondial.
Armata română s-a adaptat într-un mod rapid și profesionist, devenind capabilă să coopereze, la cele mai înalte standarde, cu armatele țărilor membre. În cei 10 ani de NATO, România a participat cu 40.000 de militari la misiuni în Afganistan, Kosovo, Irak sau Bosnia. Militarii români se află şi acum pe frontul de operaţiuni din Afganistan.
România a fost invitată să adere la NATO, ca o confirmare a succesului reformelor economice, politice și militare, ca o consecință a gradului său superior de pregătire pentru acest proces. La evidenta schimbare a naturii amenințărilor la nivel global, România s-a adaptat rapid, a reacționat prompt și și-a îndeplinit angajamentele, în acord cu cerințele impuse.
În prezent, în situația atât de apropiatei geografic crize din Ucraina, parcă suntem tot mai conștienți de importanța cooptării noastre în structurile NATO, sub aspectul securității națiunii române, în general, dar și a fiecărui individ în parte.
Stimați colegi, consider că se cuvine, cu acest prilej, să aducem omagiu celor căzuți sau răniți în teatrele de operațiuni NATO, sacrificați pentru libertatea și democrația la nivel planetar!
România trebuie să-și asume responsabilitățile proprii în domeniul apărării și, mai ales, cele care îi revin, ca frontieră strategică a NATO într-o zonă fierbinte! România trebuie să transpună, la nivelul întregului corp militar, ceea ce a învățat și aplicat în teatrele de operațiuni din afara țării, să stabilească o prioritate pentru pregătirea resurselor umane, dotarea cu armament și tehnică de luptă modernă a armatei! În acest sens, salutăm propunerea Guvernului Ponta de creștere a alocării din PIB pentru Armată, cu câte 0,2% în următorii trei ani, în așa fel încât, în anul bugetar 2016-2017, să se ajungă la 2% din PIB, o medie pe care, pentru moment, în regiunea noastră, doar Polonia o deține!
Loading
Europarlamentarele din mai 2014
Pentru țările UE, 2014 reprezintă un an al schimbării, prin prisma organizării Alegerilor Europarlamentare.
În perioada 22-25 mai 2014, 500 de milioane de europeni vor putea să își aleagă reprezentanții în Parlamentul European și să definească direcția politică a Uniunii. Până în anul 1976, membrii Parlamentului European erau numiți de către parlamentele statelor membre ale Uniunii. Începând cu anul 1979, aceștia sunt aleși direct de către cetățeni, la fiecare 5 ani. Ultimele alegeri europene au avut loc în iunie 2009, în toate cele 27 state membre ale Uniunii Europene, din acel moment. Acum, pentru prima dată, cetățenii europeni își vor alege, în mod indirect, persoana care va conduce Comisia Europeană, pentru următorii cinci ani. În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, partidele politice își vor nominaliza candidatul pentru președinția Comisiei. Candidații vor trebui să caute sprijin la nivelul fiecărui stat membru, în mod similar unor alegeri naționale, liderii politici urmând a avea astfel o importanță majoră în acest scrutin.
Parlamentul European este singura instituţie supranaţională ai cărei membri sunt aleşi în mod democratic, prin vot universal direct. Parlamentul reprezintă cetăţenii statelor membre. Ales o dată la cinci ani, Parlamentul European este implicat în adoptarea a numeroase legi (directive, regulamente), care influenţează viaţa fiecărui cetăţean. Parlamentul European se impune ferm în calitatea sa de colegislator, are competenţe bugetare şi exercită un control democratic asupra tuturor instituţiilor europene. Parlamentul European este o adevărată tribună internaţională, unde iau cuvântul numeroşi lideri mondiali. De-a lungul anilor, Parlamentul a devenit interpretul acţiunilor interne şi externe ale Uniunii, ceea ce permite participarea deputaţilor şi, prin intermediul lor, a cetăţenilor, la definirea viziunii politice europene.
În cadrul campaniei electorale care va avea loc, problemele economice vor fi în mijlocul atenției. De la declanșarea crizei economice, în aproape toate alegerile desfășurate la nivel național, mai ales în Zona Euro, au avut loc dispute intense, formându-se tabere, adepte fie măsurilor de austeritate, fie celor de creștere economică. Astfel, în țări precum Spania, Italia sau Franța, care au trecut prin campanii electorale, modul cum criza economică a fost gestionată de către Guvern a fost, fie răsplătit, fie pedepsit de către alegători.
Din acest punct de vedere, alegerile pentru Parlamentul European din 2014 se vor desfășura sub același tipar. Vor apărea în scenă cele două tabere, cea de centru-dreapta, care dorește să mențină măsurile de austeritate, și cea de centru-stânga, care se pronunța în favoarea distribuirii constrângerilor pe o perioadă mai lungă de timp, pentru a încuraja consumul, încrederea și a reduce șomajul.
Deși viziunile sau programele grupurilor politice europene sunt cunoscute, marea necunoscută a alegerilor din 2014 este dată de numărul de parlamentari pe care fiecare grup politic îl va avea și, mai ales, alianțele care se vor forma în urma scrutinului european. În urma unor studii, s-a demonstrat că influența grupurilor politice în viitorul Parlament European depinde de trei lucruri majore: coeziunea și unitatea grupului, numărul de parlamentari pe care îl va avea fiecare grup și, nu în ultimul rând, abilitatea de a forma coaliții și majorități alături de alte forțe politice.
Actuala configurație politică la nivelul fiecărui stat al Uniunii Europene indică faptul că viitorul Parlament European ar putea include în jur de 180 partide politice, în acest context fiind foarte importantă aderarea lor la grupurile politice europene.
Din punct de vedere al mandatelor, alegerile pot aduce unele schimbări față de ce s-a întâmplat la ultimul scrutin european, în 2009. Dacă la ultimele alegeri scorul Partidului Popular European (PPE), sau, mai bine zis, al partidelor de la nivelul fiecărui stat care fac parte din acest grup politic la nivel european, a fost de 36%, sondajele arată că, în anul 2014, PPE ar obține în jur de 28% din voturile europenilor, înregistrând astfel o scădere de aproximativ 8 procente.
Aceste previziuni arată, așadar, că în 2014 vor avea loc schimbări importante la nivelul Parlamentului European, fiind foarte posibil ca după alegeri să se formeze alte coaliții decât cele existente în acest moment, care să nominalizeze candidatul pentru președinția Comisiei Europene și care să guverneze Europa în următorii 5 ani.
Cetățenii vor fi invitați să acționeze, să reacționeze, să facă să se întâmple, să-și folosească puterea de a decide pentru viitorul țării! Fiecare părere are o șansă să se împlinească și avem convingerea că românii își vor exercita dreptul de vot și vor alege cele mai bune opțiuni pentru destinele țării.
Votul nostru, al cetăţenilor, însemnă mult, căci alegem prin vot reprezentanţii care influenţează viitorul nostru, dar și viaţa de zi cu zi a aproape 500 de milioane de oameni. Parlamentarii europeni vor fi cei care vor trasa drumurile noastre, dar și ale Europei.
În mai 2014 se alege, atât singurul parlament transnaţional și multilingv ales în mod direct din lume, precum şi singura instituţie a Uniunii Europene aleasă în mod direct.
Dreptul la vot în alegerile pentru PE este unul dintre drepturile fundamentale ale cetăţeanului de rând. PE este un fervent susţinător al drepturilor consumatorului, al egalităţii de şanse şi al drepturilor omului în UE, dar şi în afara acesteia. Deputaţii europeni sunt cei care decid cheltuirea banilor din Bugetul UE, până la urmă, banii tuturor cetățenilor. Așadar, Europa ne priveşte pe toţi, chiar şi atunci când nu ne dăm seama
Cea mai mare parte e legislaţiei care priveşte viaţa noastră este adoptată în PE, în cooperare cu miniştrii statelor membre. O mare parte a legislaţiei din ţara noastră reprezintă transpunerea actelor europene votate de reprezentanţii noştri, dar nu numai legislaţia, ci şi alocarea fondurilor europene pentru infrastructură, cercetare, învăţământ, agricultură, ajutor pentru dezvoltare, etc.
Prin Tratatul de la Lisabona, Parlamentul se află, în calitate de legiuitor, pe picior de egalitate cu miniştrii statelor membre, în aproape toate domeniile politice ale UE. Parlamentul alege, de asemenea, preşedintele Comisiei Europene, sporindu-şi astfel controlul asupra executivului UE.
Mai mult, în calitate de cetăţeni europeni, avem dreptul de a iniţia legislaţie europeană.
Provenind din 28 de ţări, aceşti deputaţi europeni reprezintă o gamă variată de partide politice, circumscripţii şi perspective naţionale. În Parlament, marea majoritate a deputaţilor se organizează în grupuri politice, în funcţie de afinităţile lor politice. Astfel, Parlamentul, ca şi Europa, înseamnă diversitate, pe care acesta şi-o asumă şi o omagiază.
Stimați colegi, stimați cetățeni ai Europei Unite, fie că ne place Uniunea Europeană, fie că nu, fie că avem înclinaţii de dreapta sau de stânga, cu siguranță, există o problemă care ne interesează pe fiecare în mod deosebit, sunt schimbări pe care dorim să le vedem, măsuri care nu mai pot aştepta, investiţii care trebuie realizate. Să alegem atunci deputaţii europeni care ne împărtăşesc viziunea! Aceasta este democraţia. Dacă nu ne pasă, îi va păsa, cu certitudine, altcuiva, care va decide cine să ne reprezinte în singura adunare paneuropeană aleasă prin vot direct.
Un vot nu durează decât minute, dar poate înseamna mult pentru viitor. Deputaţii aleşi în PE vor trasa viitorul Europei pentru următorii 5 ani. Să ne alegem Europa pe care o dorim!
Deputaţii europeni reprezintă vocea noastră în Europa. De ce să irosim oportunitatea de a ne face auziţi? Ales o dată la fiecare cinci ani, Parlamentul European este un actor important şi puternic în procesul decizional al Uniunii Europene. Voturile sale conturează legislaţia finală a UE, care ne influenţează viaţa de zi cu zi. Este dreptul nostru să votăm!
Numărul europarlamentarilor va scădea, la nivelul Uniunii, de la 766 la 751. România va pierde un mandat, revenindu-i, în urma alegerilor din mai, 32 de reprezentanți.
Contextul Alegerilor europene este unul dificil, sub pecetea ascensiunii discursului xenofob, ultranaționalist și eurosceptic în statele cu vechime în UE, care a generat atitudini negative în spațiul UE, față de cetățenii români și bulgari, față de aderarea celor două țări la Spațiul Schengen. România trebuie să fie bine reprezentată în Parlamentul European, de oameni care ne fac cinste, oameni de valoare, care să aducă soluții moderne și eficiente pentru rezolvarea problemelor actuale, în interesul țării noastre, dar și al tuturor cetățenilor europeni.
În perioada 22-25 mai 2014, 500 de milioane de europeni vor putea să își aleagă reprezentanții în Parlamentul European și să definească direcția politică a Uniunii. Până în anul 1976, membrii Parlamentului European erau numiți de către parlamentele statelor membre ale Uniunii. Începând cu anul 1979, aceștia sunt aleși direct de către cetățeni, la fiecare 5 ani. Ultimele alegeri europene au avut loc în iunie 2009, în toate cele 27 state membre ale Uniunii Europene, din acel moment. Acum, pentru prima dată, cetățenii europeni își vor alege, în mod indirect, persoana care va conduce Comisia Europeană, pentru următorii cinci ani. În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, partidele politice își vor nominaliza candidatul pentru președinția Comisiei. Candidații vor trebui să caute sprijin la nivelul fiecărui stat membru, în mod similar unor alegeri naționale, liderii politici urmând a avea astfel o importanță majoră în acest scrutin.
Parlamentul European este singura instituţie supranaţională ai cărei membri sunt aleşi în mod democratic, prin vot universal direct. Parlamentul reprezintă cetăţenii statelor membre. Ales o dată la cinci ani, Parlamentul European este implicat în adoptarea a numeroase legi (directive, regulamente), care influenţează viaţa fiecărui cetăţean. Parlamentul European se impune ferm în calitatea sa de colegislator, are competenţe bugetare şi exercită un control democratic asupra tuturor instituţiilor europene. Parlamentul European este o adevărată tribună internaţională, unde iau cuvântul numeroşi lideri mondiali. De-a lungul anilor, Parlamentul a devenit interpretul acţiunilor interne şi externe ale Uniunii, ceea ce permite participarea deputaţilor şi, prin intermediul lor, a cetăţenilor, la definirea viziunii politice europene.
În cadrul campaniei electorale care va avea loc, problemele economice vor fi în mijlocul atenției. De la declanșarea crizei economice, în aproape toate alegerile desfășurate la nivel național, mai ales în Zona Euro, au avut loc dispute intense, formându-se tabere, adepte fie măsurilor de austeritate, fie celor de creștere economică. Astfel, în țări precum Spania, Italia sau Franța, care au trecut prin campanii electorale, modul cum criza economică a fost gestionată de către Guvern a fost, fie răsplătit, fie pedepsit de către alegători.
Din acest punct de vedere, alegerile pentru Parlamentul European din 2014 se vor desfășura sub același tipar. Vor apărea în scenă cele două tabere, cea de centru-dreapta, care dorește să mențină măsurile de austeritate, și cea de centru-stânga, care se pronunța în favoarea distribuirii constrângerilor pe o perioadă mai lungă de timp, pentru a încuraja consumul, încrederea și a reduce șomajul.
Deși viziunile sau programele grupurilor politice europene sunt cunoscute, marea necunoscută a alegerilor din 2014 este dată de numărul de parlamentari pe care fiecare grup politic îl va avea și, mai ales, alianțele care se vor forma în urma scrutinului european. În urma unor studii, s-a demonstrat că influența grupurilor politice în viitorul Parlament European depinde de trei lucruri majore: coeziunea și unitatea grupului, numărul de parlamentari pe care îl va avea fiecare grup și, nu în ultimul rând, abilitatea de a forma coaliții și majorități alături de alte forțe politice.
Actuala configurație politică la nivelul fiecărui stat al Uniunii Europene indică faptul că viitorul Parlament European ar putea include în jur de 180 partide politice, în acest context fiind foarte importantă aderarea lor la grupurile politice europene.
Din punct de vedere al mandatelor, alegerile pot aduce unele schimbări față de ce s-a întâmplat la ultimul scrutin european, în 2009. Dacă la ultimele alegeri scorul Partidului Popular European (PPE), sau, mai bine zis, al partidelor de la nivelul fiecărui stat care fac parte din acest grup politic la nivel european, a fost de 36%, sondajele arată că, în anul 2014, PPE ar obține în jur de 28% din voturile europenilor, înregistrând astfel o scădere de aproximativ 8 procente.
Aceste previziuni arată, așadar, că în 2014 vor avea loc schimbări importante la nivelul Parlamentului European, fiind foarte posibil ca după alegeri să se formeze alte coaliții decât cele existente în acest moment, care să nominalizeze candidatul pentru președinția Comisiei Europene și care să guverneze Europa în următorii 5 ani.
Cetățenii vor fi invitați să acționeze, să reacționeze, să facă să se întâmple, să-și folosească puterea de a decide pentru viitorul țării! Fiecare părere are o șansă să se împlinească și avem convingerea că românii își vor exercita dreptul de vot și vor alege cele mai bune opțiuni pentru destinele țării.
Votul nostru, al cetăţenilor, însemnă mult, căci alegem prin vot reprezentanţii care influenţează viitorul nostru, dar și viaţa de zi cu zi a aproape 500 de milioane de oameni. Parlamentarii europeni vor fi cei care vor trasa drumurile noastre, dar și ale Europei.
În mai 2014 se alege, atât singurul parlament transnaţional și multilingv ales în mod direct din lume, precum şi singura instituţie a Uniunii Europene aleasă în mod direct.
Dreptul la vot în alegerile pentru PE este unul dintre drepturile fundamentale ale cetăţeanului de rând. PE este un fervent susţinător al drepturilor consumatorului, al egalităţii de şanse şi al drepturilor omului în UE, dar şi în afara acesteia. Deputaţii europeni sunt cei care decid cheltuirea banilor din Bugetul UE, până la urmă, banii tuturor cetățenilor. Așadar, Europa ne priveşte pe toţi, chiar şi atunci când nu ne dăm seama
Cea mai mare parte e legislaţiei care priveşte viaţa noastră este adoptată în PE, în cooperare cu miniştrii statelor membre. O mare parte a legislaţiei din ţara noastră reprezintă transpunerea actelor europene votate de reprezentanţii noştri, dar nu numai legislaţia, ci şi alocarea fondurilor europene pentru infrastructură, cercetare, învăţământ, agricultură, ajutor pentru dezvoltare, etc.
Prin Tratatul de la Lisabona, Parlamentul se află, în calitate de legiuitor, pe picior de egalitate cu miniştrii statelor membre, în aproape toate domeniile politice ale UE. Parlamentul alege, de asemenea, preşedintele Comisiei Europene, sporindu-şi astfel controlul asupra executivului UE.
Mai mult, în calitate de cetăţeni europeni, avem dreptul de a iniţia legislaţie europeană.
Provenind din 28 de ţări, aceşti deputaţi europeni reprezintă o gamă variată de partide politice, circumscripţii şi perspective naţionale. În Parlament, marea majoritate a deputaţilor se organizează în grupuri politice, în funcţie de afinităţile lor politice. Astfel, Parlamentul, ca şi Europa, înseamnă diversitate, pe care acesta şi-o asumă şi o omagiază.
Stimați colegi, stimați cetățeni ai Europei Unite, fie că ne place Uniunea Europeană, fie că nu, fie că avem înclinaţii de dreapta sau de stânga, cu siguranță, există o problemă care ne interesează pe fiecare în mod deosebit, sunt schimbări pe care dorim să le vedem, măsuri care nu mai pot aştepta, investiţii care trebuie realizate. Să alegem atunci deputaţii europeni care ne împărtăşesc viziunea! Aceasta este democraţia. Dacă nu ne pasă, îi va păsa, cu certitudine, altcuiva, care va decide cine să ne reprezinte în singura adunare paneuropeană aleasă prin vot direct.
Un vot nu durează decât minute, dar poate înseamna mult pentru viitor. Deputaţii aleşi în PE vor trasa viitorul Europei pentru următorii 5 ani. Să ne alegem Europa pe care o dorim!
Deputaţii europeni reprezintă vocea noastră în Europa. De ce să irosim oportunitatea de a ne face auziţi? Ales o dată la fiecare cinci ani, Parlamentul European este un actor important şi puternic în procesul decizional al Uniunii Europene. Voturile sale conturează legislaţia finală a UE, care ne influenţează viaţa de zi cu zi. Este dreptul nostru să votăm!
Numărul europarlamentarilor va scădea, la nivelul Uniunii, de la 766 la 751. România va pierde un mandat, revenindu-i, în urma alegerilor din mai, 32 de reprezentanți.
Contextul Alegerilor europene este unul dificil, sub pecetea ascensiunii discursului xenofob, ultranaționalist și eurosceptic în statele cu vechime în UE, care a generat atitudini negative în spațiul UE, față de cetățenii români și bulgari, față de aderarea celor două țări la Spațiul Schengen. România trebuie să fie bine reprezentată în Parlamentul European, de oameni care ne fac cinste, oameni de valoare, care să aducă soluții moderne și eficiente pentru rezolvarea problemelor actuale, în interesul țării noastre, dar și al tuturor cetățenilor europeni.
Loading
Abonați-vă la:
Postări (Atom)