Ziua Eroilor este principalul reper comemorativ al eroilor şi una din sărbătorile naţionale ale poporului român. Pierderile de vieți omenești din timpul primei conflagrații mondiale au ajuns la aproape un milion de militari și civili. Datoria morală a supraviețuitorilor, comemorarea în fiecare an a celor care au pierit pe câmpul de luptă, s-a concretizat prin semnarea Tratatului de la Versailles. Aceste document, semnat de fostele țări beligerante, prevedea printre multe altele obligativitatea întreținerii mormintelor ostașilor îngropați pe teritoriile statelor respective, precum și a operelor comemorative de război.
La nivel național, Decretul–Lege nr. 1693/4 mai 1920 a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul zilei Înălțării Domnului. România a devenit primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naționali. Această zi a fost decretată sărbătoare națională a poporului român. Un rol important l-a avut Societatea ”Mormintelor Eroilor căzuți în război”, înființată în 1919 și transformată ulterior în Societatea ”Cultului Eroilor”, aflată sub înaltul patronaj al Reginei Maria. În 1923, societatea a inaugurat Mormântul Ostașului Necunoscut, amplasat în fața Muzeului Militar Național din Parcul Carol.
În anii interbelici, Societatea ”Cultul Eroilor” a adunat în cimitirele eroilor osemintele a 200.000 de eroi români şi străini, care se aflau în morminte izolate sau grupuri de morminte răzleţe, a repatriat din şi în străinătate rămăşiţele a peste 1.500 eroi, pe baza convenţiilor stabilite, a construit 106 cimitire militare definitive şi 14 mausolee, a asimilat mormintele de război şi cele ale ostaşilor şi civililor căzuţi în timp de pace în luptele pentru apărarea graniţelor, a ordinii publice şi a siguranţei de stat.
Din 1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, abrogându-se toate prevederile anterioare. În 1990, Ministerul Apărării Naționale a încercat reintroducerea în armată a valoroaselor tradiții militare românești. Începând cu acel moment, Ziua Eroilor nu s-a mai sărbătorit de 9 mai, ci de Ziua Înălțării Domnului.
Un simbol al ostaşilor români, al tuturor celor care au făcut minuni de vitejie pentru apărarea patriei, care şi-au dat jertfa supremă pentru existenţa şi propăşirea neamului românesc, plătind cu sângele dezrobirea şi unitatea naţională a românilor, este Eroul Necunoscut, ce se odihneşte în Parcul Carol din Bucureşti. Aşa cum scrie pe monumental funerar: ”Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite”.
Cuvintele Regelui Ferdinand, din 17 mai 1923, rostite cu ocazia reînhumării în Parcul Carol I a rămăşiţelor Eroului Necunoscut, rămân unele dintre cele mai frumoase adresate vreodată celor care sunt tăria şi dăinuirea acestui neam: ”Cu cununi de laur erau întâmpinaţi în vechime biruitorii sub arcuri de triumf şi tot cu cununi de laur se cinsteau mucenicii credinţei mântuitoare. Cununa de laur ce-ţi aduce întâiul Rege al României Mari, ţie ostaşului fără nume, care întrupezi, de acum şi până în veac, jertfa sutelor de mii de vieţi închinate pe altarul patriei pentru mărirea şi unitatea naţională, este şi cununa muceniciei, şi cununa biruitorului. Toată suflarea românească, în clipa aceasta îşi îndreaptă gândurile patriotice spre tine, simbolul jertfei şi al vitejiei; toţi ochii lăcrămează, toate inimile bat acum pentru cei iubiţi ai lor, cari singuri sub cerul lui Dumnezeu sau în vitejia luptelor au închis ochii departe de orice mângâiere. Iar înaintea locaşului tău de veci se închină azi, cu adâncă recunoştinţă, Ţara întreagă, căci fără nume fiind eşti al neamului întreg”.
Stimați colegi, să cinstim, cu tot respectul şi preţuirea care se cuvin, vitejia, devotamentul, spiritul de sacrificiu ale ostașilor căzuți la datorie, dovedite în luptele pentru apărarea fiinţei naţionale, a poporului şi a gliei străbune! Biruitori sau înfrânţi, anonimi sau figuri de legendă, vor rămâne veşnic în sufletele noastre şi vor continua să trăiască, prin întreg poporul pe care l-au făurit, pe plaiurile pe care le-au apărat cu preţul vieţii.
Ne înclinăm cu emoţie în faţa mormintelor lor, aducem jerbe de flori şi lacrimile recunoştinţei, îi pomenim veşnic şi împărtăşim urmaşilor noştri faptele de vitejie şi eroism, spre a sădi în inimile lor sentimentul patriotismului, mândriei şi demnităţii naţionale.
Dumnezeu să îi odihnească pe toţi martirii neamului!
La nivel național, Decretul–Lege nr. 1693/4 mai 1920 a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul zilei Înălțării Domnului. România a devenit primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naționali. Această zi a fost decretată sărbătoare națională a poporului român. Un rol important l-a avut Societatea ”Mormintelor Eroilor căzuți în război”, înființată în 1919 și transformată ulterior în Societatea ”Cultului Eroilor”, aflată sub înaltul patronaj al Reginei Maria. În 1923, societatea a inaugurat Mormântul Ostașului Necunoscut, amplasat în fața Muzeului Militar Național din Parcul Carol.
În anii interbelici, Societatea ”Cultul Eroilor” a adunat în cimitirele eroilor osemintele a 200.000 de eroi români şi străini, care se aflau în morminte izolate sau grupuri de morminte răzleţe, a repatriat din şi în străinătate rămăşiţele a peste 1.500 eroi, pe baza convenţiilor stabilite, a construit 106 cimitire militare definitive şi 14 mausolee, a asimilat mormintele de război şi cele ale ostaşilor şi civililor căzuţi în timp de pace în luptele pentru apărarea graniţelor, a ordinii publice şi a siguranţei de stat.
Din 1948, Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, abrogându-se toate prevederile anterioare. În 1990, Ministerul Apărării Naționale a încercat reintroducerea în armată a valoroaselor tradiții militare românești. Începând cu acel moment, Ziua Eroilor nu s-a mai sărbătorit de 9 mai, ci de Ziua Înălțării Domnului.
Un simbol al ostaşilor români, al tuturor celor care au făcut minuni de vitejie pentru apărarea patriei, care şi-au dat jertfa supremă pentru existenţa şi propăşirea neamului românesc, plătind cu sângele dezrobirea şi unitatea naţională a românilor, este Eroul Necunoscut, ce se odihneşte în Parcul Carol din Bucureşti. Aşa cum scrie pe monumental funerar: ”Pe oasele lui odihneşte pământul României întregite”.
Cuvintele Regelui Ferdinand, din 17 mai 1923, rostite cu ocazia reînhumării în Parcul Carol I a rămăşiţelor Eroului Necunoscut, rămân unele dintre cele mai frumoase adresate vreodată celor care sunt tăria şi dăinuirea acestui neam: ”Cu cununi de laur erau întâmpinaţi în vechime biruitorii sub arcuri de triumf şi tot cu cununi de laur se cinsteau mucenicii credinţei mântuitoare. Cununa de laur ce-ţi aduce întâiul Rege al României Mari, ţie ostaşului fără nume, care întrupezi, de acum şi până în veac, jertfa sutelor de mii de vieţi închinate pe altarul patriei pentru mărirea şi unitatea naţională, este şi cununa muceniciei, şi cununa biruitorului. Toată suflarea românească, în clipa aceasta îşi îndreaptă gândurile patriotice spre tine, simbolul jertfei şi al vitejiei; toţi ochii lăcrămează, toate inimile bat acum pentru cei iubiţi ai lor, cari singuri sub cerul lui Dumnezeu sau în vitejia luptelor au închis ochii departe de orice mângâiere. Iar înaintea locaşului tău de veci se închină azi, cu adâncă recunoştinţă, Ţara întreagă, căci fără nume fiind eşti al neamului întreg”.
Stimați colegi, să cinstim, cu tot respectul şi preţuirea care se cuvin, vitejia, devotamentul, spiritul de sacrificiu ale ostașilor căzuți la datorie, dovedite în luptele pentru apărarea fiinţei naţionale, a poporului şi a gliei străbune! Biruitori sau înfrânţi, anonimi sau figuri de legendă, vor rămâne veşnic în sufletele noastre şi vor continua să trăiască, prin întreg poporul pe care l-au făurit, pe plaiurile pe care le-au apărat cu preţul vieţii.
Ne înclinăm cu emoţie în faţa mormintelor lor, aducem jerbe de flori şi lacrimile recunoştinţei, îi pomenim veşnic şi împărtăşim urmaşilor noştri faptele de vitejie şi eroism, spre a sădi în inimile lor sentimentul patriotismului, mândriei şi demnităţii naţionale.
Dumnezeu să îi odihnească pe toţi martirii neamului!
Loading
