Emilia Comișel – doamna folclorului românesc

Personalitate emblematică a etnomuzicologiei românești din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea şi a învăţământului muzical universitar din ţara noastră, doamna Emilia Comișel ar fi aniversat, pe data de 28 februarie, ziua de naștere.
Profesor universitar doctor, etnomuzicolog de talie internațională, folclorist, membru al Uniunii Compozitorilor din România s-a născut la Ploiești și a început studiile muzicale pentru vioară la vârsta de 7 ani, împreună cu tatăl său, cunoscutul institutor, profesor de muzică și dirijor de cor, Gheorghe Comișel.
După ce a terminat şcoala primară şi Liceul de Fete „Despina Doamna“ din Ploieşti, Emilia Comişel a intrat cu brio la Academia de Muzică din Bucureşti, unde a beneficiat de îndrumarea unor personalităţi marcante ale creaţiei şi ale pedagogiei muzicale.
Cercetările folclorice le-a început încă din tinerețe, în zona Banatului, alături de Dimitrie Gusti și Constantin Brăiloiu, fondatorul etnomuzicologiei românești, și a rămas astfel definitiv atașată de plaiurile vestice. A publicat nenumărate studii și cărți despre folclorul din ținutul Pădurenilor, Dobrogea, Vrancea, Moldova, Valea Timocului, Banatul Voievodinei și, nu în ultimul rând, zona Făgetului, un ținut de suflet pentru domnia sa.
Legătura specială cu zona Banatului s-a concretizat și prin participarea la toate ediţiile concursului ”La porţile dorului”, organizat la Făget, jud. Timiș, şi publicarea, împreună cu personalități ale culturii locale, Ion Căliman și Ion Olteanu, a unor culegeri folclorice.
A fost una dintre inițiatoarele și susținătoarele ”Cercului Ştiinţific de Folclor”, din cadrul Universităţii de Vest Timișoara; doamna Comişel n-a lipsit de la niciunul din simpozioanele organizate şi a fost mereu prezentă cu studii de specialitate în paginile anuarul intitulat ”Folclor literar”.
Timp de 70 de ani s-a dedicat studierii, cercetării și valorificării bogatelor tradiții ale creației muzicale populare din principalele zone etnofolclorice ale României, dar și din teritoriile locuite de românii din afara granițelor (Canada, Grecia, Italia, Albania, Franța, Iugoslavia, Bulgaria).
Iubitoare a plaiului, portului și tradițiilor, a cules 9.000 de cântece folclorice şi a efectuat peste 5.000 de înregistrări, care sunt păstrate la Institutul de Folclor, Academia Română şi în colecţii personale. Mică de stat, veselă și plină de energie, călătorea neobosită prin cele mai îndepărtate și uitate colțuri ale țării, cu trenul, șareta, căruța sau pe picioare, pe arșiță sau prin ger, pentru a mai afla vreo comoară, ce sta gata să fie scoasă la lumină. Aceasta era marea ei fericire: să descifreze tainele şi expresivitatea artistică a sufletului românesc.
Rezultatele acestei vaste activităţi ştiinţifice au fost prezentate în numeroase studii, articole, conferinţe, comunicări ştiinţifice, publicate în prestigioase reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, dar şi în emisiuni radio şi de televiziune. În 1996 a început publicarea biografiei lui Constantin Brăiloiu, al cărei discipol a fost, o lucrare în opt volume, ultima apărută în 2010.
Activitatea didactică, desfăşurată timp de ani și ani cu tenacitate şi pasiune, a împărţit-o între Liceul Pedagogic din Ploieşti, Catedra de Folclor a Conservatorului de Muzică ”Ciprian Porumbescu” şi Institutul de Etnologie şi Dialectologie,
I s-au decernat, de-a lungul carierei, ordine și medalii ale statului român, premii ale Academiei Române și distincții internaționale: ca membru al Societății Internaționale de Folclor din Londra, Paris, Basel (Elveția), trei premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor și, în 2008, Marele Premiu al acestei prestigioase uniuni de creație. A fost numită cetățean de onoare al orașelor Ploiești și Făget – Timiș.
Suflet mare și bun, a sprijinit debutul a numeroși interpreți de muzică populară cu talent și le-a ghidat pașii spre atingerea gloriei profesionale. Nume cu sonoritate în folclorul de prim rang îi datorează netezirea drumului în viață, o încurajare la momentul oportun, repertoriul, costumele sau alte alegeri inspirate în carieră. În acest scop, al ajutorării și propulsării tinerelor talente, al diseminării gustului pentru folclor în rândul noii generații, s-a ocupat de organizarea unor festivaluri și evenimente folclorice și de lansarea tinerilor cântăreți populari.
Stimați colegi, marea doamnă a folclorului românesc, Emilia Comișel, a fost o femeie cu o bogăție sufletească imensă, pe care am avut norocul și onoarea de a o cunoaște. Era o fire sociabilă, deschisă, spontană, gata permanent de replică şi de acţiune. Era hotărâtă, chiar tenace, iar în cursul muncii de teren poseda o rezistenţă fizică ieşită din comun.
A trăit extrem de modest și cumpătat, iar după o viață neobosită, a cărei constantă a fost o mare iubire față de oameni și față de muzica tradițională românească, a trecut în lumea cea veșnică, lăsând un gol imens în sufletele celor care au cunoscut-o și au prețuit-o.
Emilia Comişel ne-a părăsit la 18 aprilie 2010, dar, de câţiva ani, mulţi dintre studenţii sau interpreţii, pe care i-a îndrumat şi ajutat, pe care i-a sfătuit, i-a promovat şi le-a urmărit cariera, au uitat-o. S-a aşternut tăcerea asupra celei care a pregătit peste 80% dintre muzicienii populari. Liniştea doare când se aşterne peste ce e miez şi răsad pentru cultura românească. Uitarea Emiliei Comişel ar îngropa rodul muncii sale care, la rândul ei, ar însemna pierderea unei comori din chivotul culturii neamului românesc.
Dacă acceptăm ca lucrurile să stea așa, atunci cum să pretindem ca generația tânără să-și cunoască rădăcinile, să-și aleagă mentori de vârf?
Îndemnul meu este de a nu ne uita valorile, de nu lăsa cenușa timpului să se aștearnă peste numele lor, de a-i prețuim, de a-i evoca permanent pe cei care au dezvăluit ”bogăţia sufletească şi excepţionala înzestrare, în plan poetic şi muzical, a poporului nostru”, pe cei care și-au ”umplut sufletul de comoara neamului”! (Emilia Comișel)

Loading

Măsura de desființare a judecătoriilor și parchetelor ar repeta greșelile guvernarii portocalii

Revin asupra Proiectului de Lege privind desființarea, de la 1 iunie 2014, a 30 de instanțe judecătorești, împreună cu parchetele de pe lângă acestea, demers motivat de necesitatea de a ne conforma recomandărilor Comisiei Europene, privind continuarea reformelor monitorizate în cadrul MCV, referitoare, cu precădere, la necesitatea restructurării instanțelor și parchetelor, rapoartele anuale elaborate de CSM, privind activitatea instanțelor și parchetelor, precum și necesitatea alinierii la noile prevederi legislative, odată cu intrarea în vigoare a noilor Coduri.
Dacă ne amintim bine, într-un trecut nu foarte îndepărtat, guvernul Boc, susținut de PDL, era adeptul aplicării acelorași tipuri de măsuri și strategii, în ciuda dezaprobării și protestelor opiniei publice și a noastră, a parlamentarilor USL. Prin Legea 148/2011 au fost desființate instanțe și parchetele de pe lângă acestea. Guvernul PDL a fost cel care s-a dovedit susținător, doar la nivel declarativ, al descentralizării, incapabil fiind să găsească soluții reale de stabilizare a economiei. Prizonier al unor decizii, pe care le numim cu îngăduință ”cel puțin eronate”, a promovat o serie de acte normative, care vizau, în realitate, centralizarea excesivă: desființarea școlilor, spitalelor, a judecătoriilor, etc.
USL a fost împotrivă. Am luptat pentru salvarea instituțiilor publice (școli, judecătorii, spitale, etc.), pentru menținerea proximității acestora, a unui contact permanent și direct cu cetățeanul, pentru satisfacerea interesului general al populației.
Românii ne-au învestit cu încrederea lor, iar noi am promis să învățăm din greșelile unui trecut tulbure și să ne facem datoria cu profesionalism, seriozitate, responsabilitate și bună-credință.
Acum e momentul să demonstrăm că nu au fost vorbe în vânt, că USL poate însemna mult mai mult decât o simplă coaliție, construită din calcul politic.
Acest tip de reformă și-a demonstrat deja ineficiența, din păcate, cu rezultate dezastruoase pentru România. Nu cred că ar trebui să ne poziționăm în postura de continuatori ai măsurilor haotice și oportuniste ale guvernării portocalii. Ar fi o mare dezamăgire pentru toți cei care ne-au adus aici – românii, care și-au exprimat în proporție covârșitoare încrederea în noi. Trecutul ar trebui să ne fie lecția prezentului.
Consider că recomandările Comisiei Europene nu trebuie aplicate în abstract, fără o adaptare la realitățile noastre socio-economice, fără o raportare la circumstanțele concrete și specifice în care funcționează instanțele din România, cu un volum de activitate, în general, mult mai mare decât cel al instanțelor din străinătate. Dacă vorbim de reformă, de necesitatea restructurării, aceasta trebuie abordată în așa fel încât măsurile implementate să ducă la eficientizare, la creșterea calității actului de justiție, în favoarea cetățeanului. Ori, prin aceste măsuri, aplicate fără studii preliminarii de impact socio-economic și financiar (asupra bugetelor locale, care se susțin în proporție masivă - aproape 50% - din taxele judiciare și extrajudiciare de timbru) nu se împlinesc decât premisa îndepărtării justiției de cetățean și certe dezechilibre la nivel de surse de finanțare locală. În plus, acest trend al desființării instanțelor mici va conduce negreșit la dispariția rațiunii pentru care au fost înființate, și anume, asigurarea standardelor de echitate, accesibilitate a actului de justiție și, important, descentralizarea serviciilor publice, un principiu la mare modă, dar pe care, din păcate, îl ignorăm cu ușurință.
Stimați colegi, raţionalizarea instanţelor şi parchetelor se poate realiza prin redesenarea hărţii administrative judiciare, în vederea eficientizării şi creşterii calităţii actului de justiţie, prin rearondarea administrativ judiciară de localităţi din raza de competenţă teritorială a unor unităţi supraaglomerate, în raza de competenţă teritorială a unora mai puţin aglomerate. Soluția desfiinţării instituțiilor, așa cum am clamat în trecut, este brutală, primitivă, lipsită de inteligență managerială, dar și de considerație pentru cetățeanul beneficiar de servicii publice. Pentru USL ar însemna o bâlbâială politică și strategică impardonabilă, având în istoric o poziție ferm declarată împotriva tăierilor de salarii și pensii, concedierilor, distrugerilor și desființărilor instituțiilor statului. Se spune că ”dacă nu poţi face-un bine…măcar nu fă un rău.” În numele reformei și modernizării, nu este permis să distrugem, ceea ce alții au realizat cu mari eforturi.

Loading

Desfiintarea Judecatoriilor si Parchetelor (Principiile descentralizării serviciilor publice și apropierii justiției de cetățean în pericol)

Începând cu data de 31 ianuarie a.c., se află în dezbatere publică un Proiect de Lege privind desființarea, de la 1 iunie 2014, a 30 de instanțe judecătorești, împreună cu parchetele de pe lângă acestea. Între motivele invocate se numără recomandările Comisiei Europene, privind continuarea reformelor monitorizate în cadrul MCV, referitoare, cu precădere, la necesitatea restructurării instanțelor și parchetelor, rapoartele anuale elaborate de CSM, privind activitatea instanțelor și parchetelor, precum și necesitatea alinierii la noile prevederi legislative, odată cu intrarea în vigoare a noilor Coduri.
Inițiatorii Proiectului de Lege apreciază că măsurile adoptate prin Legea 148/2011, privind desființarea a 12 instanțe și parchetele de pe lângă acestea, au fost insuficiente.
Referitor la această problemă, consider că recomandările Comisiei Europene nu trebuie aplicate în abstract, fără o adaptare la realitățile noastre socio-economice, fără o raportare la circumstanțele concrete și specifice în care funcționează instanțele din România, cu un volum de activitate, în general, mult mai mare decât cel al instanțelor din străinătate. Dacă vorbim de reformă, de necesitatea restructurării, aceasta trebuie abordată în așa fel încât măsurile implementate să ducă la eficientizare, la creșterea calității actului de justiție, în favoarea cetățeanului. Ori, prin aceste măsuri, aplicate fără studii preliminarii de impact socio-economic și financiar (asupra bugetelor locale, care se susțin în proporție masivă - aproape 50% - din taxele judiciare și extrajudiciare de timbru) nu se împlinesc decât premisa îndepărtării justiției de cetățean și certe dezechilibre la nivel de surse de finanțare locală. În plus, acest trend al desființării instanțelor mici va conduce negreșit la dispariția rațiunii pentru care au fost înființate, și anume, asigurarea standardelor de echitate, accesibilitate a actului de justiție și, important, descentralizarea serviciilor publice, un principiu la mare modă, dar pe care, din păcate, îl ignorăm cu ușurință.
În vremuri de ”tristă amintire”, Guvernul Boc a fost cel care s-a dovedit adept, doar la nivel declarativ, al descentralizării, incapabil fiind să găsească soluții reale de stabilizare a economiei. Prizonier al unor decizii, pe care le numim cu îngăduință ”cel puțin eronate”, a promovat o serie de acte normative, care vizau, în realitate, centralizarea excesivă: desființarea școlilor, spitalelor, a judecătoriilor, etc.
Îmi doresc ca pe viitor niciun Executiv să nu mai recurgă la astfel de măsuri și strategii de reformă haotică, care s-au dovedit deja dezastruoase pentru România. Trecutul să ne fie lecția prezentului!
Concret, voi enumera câteva argumente, care demonstrează justețea poziției mele, dar și inconsistența și lipsa de oportunitate a acestui demers al administrației centrale, de desființare a instanțelor de judecată:
Criteriul volumului de activitate, exprimat în număr relativ mic de dosare, nu trebuie absolutizat și nu se poate considera, de unul singur, sugestiv și decisiv pentru luarea unei măsuri radicale, cum ar fi aceea de desființare a instanțelor. Oricât de obiectivă și edificatoare ar părea, la un moment dat, analiza cifrelor și a procentelor, ea nu surprinde întotdeauna esența lucrurilor sau cauza reală a fenomenului. Criteriul volumului de activitate (numărul minim de cauze soluționate pe an) nu poate fi apreciat decât prin corelare cu alți indicatori esențiali (încărcătura pe judecător și numărul de judecători raportat la numărul de locuitori din circumscripție). Din acest punct de vedere, trebuie să ținem cont de faptul că zonele deservite sunt preponderent rurale, slab industrializate, cu o populație cu posibilități materiale reduse, astfel încât accesul la justiție este, de multe ori, considerat un lux. Taxele de timbre, într-un trend de creștere continuă, determină adâncirea decalajului între zonele rurale și urbane, sub aspectul accesului la justiție. Costurile enorme cu taxele, expertizele și reprezentarea în instanță explică cu ușurință reticența justițiabililor, de a se adresa organelor competente pentru soluționarea cauzelor, fapt ce influențează neîndoielnic numărul de dosare ce se află pe rolul instanței de judecată. Odată ce s-a considerat oportun și s-a procedat la sporirea taxelor judiciare de timbre, trebuie să se asume și consecința directă și previzibilă a acestui demers, anume diminuarea numărului de cauze. Ar fi nedrept ca justițiabilii din aceste zone să fie supuși unei duble constrângeri: una de natură pecuniară și una de natura limitării accesului la aceste servicii de interes public.
Criteriul costurilor ridicate de funcționare a instituțiilor, raportate la volumul de activitate este, cel puțin, discutabil, întrucât se pot considera măsuri ușor aplicabile pentru eficientizarea instituțiilor, în urma unei analize de detaliu cost-beneficiu.
Desființarea Judecătoriilor și Parchetelor ar crea cetățenilor numeroase dificultăți de transport, cheltuieli suplimentare adiacente, pierdere inutilă de timp, amânarea rezolvării problemelor, neîncredere în autorități, tensiuni și alte neajunsuri. Competențele acestor instituții se întind pe raze de ordinul sutelor, chiar miilor de km pătrați, cu populații de zeci de mii de locuitori. Distanța dintre aceste localități și cea mai apropiată instanță din județ este, de cele mai multe ori, exagerat de mare, iar legăturile de transport sunt departe de a fi simplu de abordat (distanțe de până la 100 km între localitățile deservite și instanța judecătorească în funcțiune). Pe de altă parte, măsura preconizată ridică serioase probleme și personalului care deservește aceste instituții, o parte din acesta urmând a fi, în cel mai bun caz, relocat, sub aspectul locului de muncă. Aceasta implică schimbări majore în viața acestora, care se vor repercuta, cu certitudine, asupra capacității de muncă și, implicit, asupra calității actului de justiție, în general.
Multe dintre instanțele vizate funcționează în imobile aflate în proprietatea Ministerului Justiției, negenerându-se astfel cheltuieli suplimentare cu spațiile închiriate.
Aceste măsuri vor încărca nejustificat rolul și volumul de activitate deja foarte ridicat al judecătoriilor mari, care, multe dintre ele, dispun, pentru actualele cerințe, de spații și dotări materiale insuficiente sau improprii. În aceste condiții, nu mai poate fi vorba de justiție de calitate.
Stimați colegi, în sfârșit, considerăm că cea mai simplă, oportună și eficientă soluție de rezolvare a problemei, implicit, de înlăturare a neajunsurilor mai sus menționate, fie singură, fie corelată cu alte măsuri adiacente, constă în modificarea ariei de competență a instanțelor judecătorești, arondarea unor localități judecătoriile vizate spre desființare. Această măsură ar duce la o mai bună împărțire a cauzelor pe judecătorii și ar putea degreva activitatea instanțelor mari deja supra-aglomerate. Totodată, demersul de raționalizare a instanțelor trebuie să aibă în vedere impactul asupra celorlalte instanțe, asupra personalului instanțelor desființate, asupra populației, precum și cel bugetar.
În esență, orice soluție de rezolvare este preferabilă aceleia, a desființării instanțelor, inclusiv, în ultimă variantă, posibilitatea înființării unor sedii secundare cu activitate permanentă, conform Legii 304/2004, cu modificările și completărilor ulterioare.

Loading

2014 – început de sesiune parlamentară

Pentru România, dar și pentru celelalte țări ale UE, 2014 reprezintă un an al schimbării, prin prisma organizării Alegerilor Europarlamentare și a celor Prezidențiale. După o consultare parlamentară prealabilă, în România se va organiza Referendumului pentru revizuirea Constituției, un demers necesar pentru continuarea procesului de reformă, de modernizare a statului și armonizarea realităților românești cu cele din UE. Cetățenii vor fi invitați să acționeze, să reacționeze, să facă să se întâmple, să-și folosească puterea de a decide pentru viitorul țării! Fiecare părere are o șansă să se împlinească și avem convingerea că românii își vor exercita dreptul de vot și vor alege cele mai bune opțiuni pentru destinele țării.

Numărul europarlamentarilor va scădea, la nivelul Uniunii, de la 766 la 751. România va pierde un mandat, revenindu-i, în urma alegerilor din mai, 32 de reprezentanți.

Contextul Alegerilor europene este unul dificil, sub pecetea ascensiunii discursului xenofob, ultranaționalist și eurosceptic în statele cu vechime în UE, care a generat atitudini negative în spațiul UE, față de cetățenii români și bulgari, față de aderarea celor două țări la Spațiul Schengen.

2014 înseamnă eliminarea restricțiilor pe piața muncii, pentru cetățenii români. De la 1 ianuarie 2014, ultimele 9 state ale UE (Marea Britanie, Franța, Luxemburg, Malta, Olanda, Belgia, Germania, Austria, Spania) au fost obligate să elimine restricțiile privind locurile de muncă, pentru cetățenii români și bulgari.

În ceea ce privește Fondurile Europene, în intervalul de programare 2014-2020, României i se vor aloca 39,8 miliarde euro, o sumă cu 18% mai mare decât în perioada 2007-2013, în timp ce, la nivelul UE, în ansamblu, se prevăd scăderi cu 3,5% pe partea de angajamente și cu 3,7% în privința plăților, față de perioada 2007-2013. În 2014-2015, România mai poate absorbi fonduri UE din perioada de programare ce tocmai s-a încheiat. În anul 2013, România a atras o sumă record de 5,5 miliarde euro din fonduri europene, cu un grad de absorbție de 27%. Dacă raportăm la cei 7% din anii trecuți, putem afirma că, deși încă mai avem mult de recuperat, totuși, cel mai probabil, ne aflăm pe drumul cel bun în acest domeniu.

Noi, cei aflați în slujba poporului, am promis să ducem schimbarea până la capăt, să îndreptăm ce a fost incorect, să punem umărul la creearea unei Românii puternice. Într-adevăr, Parlamentul, în noua formulă, dar și Guvernul USL au reușit corectarea multor nedreptăți făcute românilor, creșterea absorbției fondurilor europene, dar și armonizarea cadrului legislativ cu standardele europene.

Mai există, în continuare, multe lucruri de îndreptat și un drum anevoios de străbătut, dar nădăjduim că orizontul 2016 este suficient, pentru a dovedi prin fapte seriozitatea, profesionalismul și buna-credință.

Pe viitor, ne dorim să avem o prezență activă în Parlament, să susținem programul de guvernare, pentru punerea în practică a proiectelor importante pentru dezvoltarea României și, în particular, a proiectelor cu impact direct și concret asupra comunităților locale.

Doresc un an bun, un an cu sănătate și prosperitate pentru toți românii! 2014 să ne aducă speranța unui nou început, energia necesară pentru a ne împlini toate obiectivele și înțelepciunea de a aprecia fiecare zi, prin micile bucurii pe care ni le oferă!

Loading