Ne-am
obișnuit, în virtutea inerției, să fim nemulțumiți cu orice se întâmplă în țara
noastră. Vrem totul pentru noi, aici și acum, și nu ne interesează argumente,
care țin de logică, de contextul real al momentului sau de opiniile
specialiștilor. Toată lumea se pricepe la orice și își dă cu părerea, la modul imperativ,
despre politică, finanțe, investiții, fiscalitate, industrie, religie, mediu,
justiție, agricultură, etc. Cu mâna lipită de telecomanda televizorului sau,
având în prelungire, alte apendice tehnologice moderne, ne consumăm cu
ritmicitate, doza de senzațional, fabricat sau nu.
Un
simplu zâmbet politicos adresat unui adversar politic sau o discuție informală se
traduc în mass-media, după noua cutumă, ca BLAT. De aici, o întreagă tevatură,
o avalanșă de supoziții și speculații ieftine, care îi bombardează pe
protagoniști.
Trusturile
media cunosc faptul că scandalul vinde, așa că servesc la cererea clientului. Orice
faptă negativă primește un caracter hiperbolizat, generalizat. Etichetările
devin injurioase și se asociază unor întregi clase socio-politice. Informațiile
obținute ”pe surse” sunt larg uzitate și par suficiente pentru a formula
sentințe definitive.
În
acest trend al momentului, suntem educați și sugestionați să vedem partea goală
a paharului, să ne ascuțim iataganele pentru ”vânătoarea de vrăjitoare”.
Premisa este că toată lumea are cel puțin un ”schelet ascuns în dulap”, care
poate fi scos la lumină, la momentul oportun; dacă nu, prin diversiune și
manipulare, plantat acolo unde trebuie și când trebuie sau, de multe ori
suficient, doar insinuat.
Vrem
democrație participativă, însă, după ce am fost consultați, nu ezităm să
aruncăm cu piatra în cei care au, norocul sau ghinionul, de a încerca să ne
împlinescă vrerea; cerem reformă, dar, dacă s-ar putea, să înceapă cu alții,
vrem o economie sănătoasă, dar numai în măsura în care aceasta ne aduce
beneficii personale directe imediate; dorim salarii, pensii, investiții
publice, asistență socială și acces la servicii gratuite de calitate, dar fără să
plătim taxe și impozite.
Războiul
contemporan se duce pe planul unor ofensive de imagine și defăimare, cu scopul
de a sabota, discredita și demobiliza, de a împiedica sinergia unor forțe politice, și nu numai, care se află împreună
din interes și grijă pentru binele țării.
Am
supraviețuit ani grei, sub talpa unei puteri toxice, cu efecte dezastruoase
pentru România. Cu toate acestea, ne vine greu să ne scuturăm și să ieșim din
cercul de neîncredere și apăsare, să recunoaștem diferențele majore de abordare
între ce a fost și ce este. Avem tendința de a rămâne blocați în aceeași poziție
inflexibilă, refractară, nihilistă, batjocorind și ocărând, inclusiv pe cei
care încearcă să îndrepte lucrurile și să aducă o stare de normalitate. Uităm
că politicul, ca orice alt domeniu al vieții sociale, este caracterizat de
diversitate și, în consecință, generalizările nu-și au rostul. El vine la
pachet cu bune și cu rele, cu suișuri și coborâșuri, cu elemente sănătoase, dar
și cu uscături, care se strecoară și mai pun, din când în când, bețe în roate
sau trag în spate ”locomotiva”. Important este ca aceste piedici să fie
înlăturate și, până la urmă, când se trage linia, rezultatul să fie unul
pozitiv.
Dacă
este să fim cinstiți, nici măcar la nivelul unei celule familiale, lucrurile nu
funcționează mereu în cele mai bune condiții, deși problemele și greutățile se
reduc la o scară mult mai mică.
Pe
această cale, lansez un apel la schimbare de atitudine, la răbdare, la
solidaritate cu o forță politică creditată cu o mare încredere la Alegeri, dar
împovărată și cu așteptări mari, care a dovedit totuși că se află pe drumul cel
bun, care a împlinit parte din promisiunile asumate și își continuă cu
destoinicie strădania!
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu