În democraţiile
avansate, apărarea şi respectarea drepturilor, libertăţilor şi, în mod special,
a demnităţii umane sunt îndatoriri fundamentale ale oamenilor, ale societăţii, ale
statului.
Preocuparea
pentru recunoaşterea, protecţia şi garantarea demnităţii umane există de mult
timp. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului conține, în acest sens, următoarele:
„Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei
umane şi a drepturilor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii,
dreptăţii şi păcii în lume” și „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în
demnitate şi în drepturi.
Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte, unele
faţă de altele, în spiritul fraternităţii.” În Convenţia Americană pentru
Drepturile Omului (1969) se precizează: „Fiecare are dreptul să i se respecte onoarea şi să i se recunoască demnitatea.” Așadar, putem constata importanţa
acordată dreptului persoanei la
protecţia prin lege a demnităţii. Onoarea, reputaţia,
demnitatea, dreptul la propria imagine
sunt atribute ale fiinţei omeneşti,
dar și condiţii indispensabile unei corecte convieţuiri sociale, ce necesită
protecţie juridică.
Demnitatea individuală este
determinată de gradul de autoritate morală recunoscut de colectivitate, iar
demnitatea publică de gradul de autoritate instituită de lege pentru înalte
funcţii sau demnităţi publice, în vederea reflectării, ca atare, în mentalul
colectiv. Demnitatea mai poate fi percepută ca o rezultantă a onoarei,
reputaţiei, cinstei etc. unei persoane.
Tot ce este sau
poate fi determinant în eficienţa funcţiei publice, a serviciului public, a
poziției de demnitate publică trebuie transparentizat. În asfel de situaţii
primează interesul general, faţă de interesul particular al protecţiei
demnităţii, onoarei, reputaţiei şi dreptului la propria imagine.
Dacă imaginea
favorabilă a unei persoane se creează artificial, fără a fi însă fundamentată
pe date și fapte reale, atunci, cel mai probabil, rezultatele nu sunt de
durată, iar efortul este în zadar, pe termen lung. De multe ori însă, în mod
intenționat, se deformează imaginea reală a ceva sau cuiva, cu scopul de a
compromite, de a distruge. Pentru a reacţiona împotriva acestor acțiuni
negative, care aduc atingere reputaţiei, onoarei, demnităţii şi, în general, a
dreptului la propria imagine, legiuitorul a incriminat, în cadrul
infracţiunilor de insultă şi calomnie, o serie de acte şi fapte, prin care s-ar
leza aceste atribute.
Manipularea în
comunicare a atins cote îngrijorătoare, cu toate consecințele și prejudiciile
ce decurg de aici, în domeniul voturilor electorale, al compromiterii și
demonizării adversarilor politici sau de altă natură, al dezbinării sociale,
etc. Tendința de dezincriminare a insultei și calomniei a permis proliferarea
acțiunilor de dezinformare, decredibilizare, manipulare, șantaj, cu
repercursiuni asupra politicului (desfășurării pe principii nedemocratice a
campaniilor electorale), economiei (concurenței loiale), etc.
În ceea ce
privește mass-media, deși acesteia i se cere, în mod expres, comunicarea de
informații și idei asupra unor teme de interes general, totuși nu trebuie să se
depășească anumite bariere, care țin de reputația și respectarea drepturilor indivizilor
- subiecți de presă.
Codul Penal al
României (1968-2006), în capitolul IV, intitulat ”Infracțiuni contra demnității”
incrimina două infracțiuni (insulta și calomnia), săvârșite de orice persoană
fizică, inclusiv jurnaliști. Codul Penal intrat în vigoare în 2008, în
capitolul VIII, intitulat ”Delicte contra demnității” ar fi incriminat doar
infracțiunea de calomnie. Între timp însă, dispozițiile Codului din 1968-2006 privind
infracțiunile de insultă și calomnie au fost abrogate, prin art. 56 din Legea
278/2006 de modificare a Codului Penal. Începând cu publicarea în M.O., în
iunie 2013, a Deciziei 206 a Curții Constituționale din 29 aprilie, se revine
la situația dinainte de 2006 și se reinstituie incriminarea penală a acestor
fapte, temporar însă, doar până la intrarea în vigoare a noului Cod Penal din 2011,
începând cu 1 februarie 2014.
Stimați colegi, din păcate, limbajul licențios
se face tot mai prezent în spațiul public. Insultele și calomniile sunt la
ordinea zilei, iar autorii provin din medii diverse: de la oameni simpli, la
politicieni sau jurnaliști. Proliferarea acestor practici tinde să atenteze
grav la demnitatea, onoarea, imaginea, reputația unor persoane, lipsite de
ocrotire juridică adecvată. Deși Constituția garantează dreptul la imagine și intimitate,
legislația nu le va mai reglementa specific. Dacă în prezent se poate acționa
în penal, în civil ori prin acțiuni alăturate, penal și civil, pentru insultă
și calomnie, solicitându-se despăgubiri morale, din 2014 va rămâne la îndemână
doar calea civilă. Este bine, este rău – discutabil?! În absența incriminării
legislative penale, sperăm ca, pe viitor, să se utilizeze, în mod eficient,
toate celelalte instrumentele disponibile pentru restrângerea acestui fenomen
îngrijorător! Acum, când manipularea atinge cote maxime (problema câinilor fără
stăpân, Roșia Montană, etc), în virtutea democrației și a libertății de
exprimare, dacă nu se face corelarea cu disciplina și responsabilitatea, nu
poate fi vorba de respectarea demnității umane.
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu