Revin asupra Proiectului de Lege privind desființarea, de la 1 iunie 2014, a 30 de instanțe judecătorești, împreună cu parchetele de pe lângă acestea, demers motivat de necesitatea de a ne conforma recomandărilor Comisiei Europene, privind continuarea reformelor monitorizate în cadrul MCV, referitoare, cu precădere, la necesitatea restructurării instanțelor și parchetelor, rapoartele anuale elaborate de CSM, privind activitatea instanțelor și parchetelor, precum și necesitatea alinierii la noile prevederi legislative, odată cu intrarea în vigoare a noilor Coduri.
Dacă ne amintim bine, într-un trecut nu foarte îndepărtat, guvernul Boc, susținut de PDL, era adeptul aplicării acelorași tipuri de măsuri și strategii, în ciuda dezaprobării și protestelor opiniei publice și a noastră, a parlamentarilor USL. Prin Legea 148/2011 au fost desființate instanțe și parchetele de pe lângă acestea. Guvernul PDL a fost cel care s-a dovedit susținător, doar la nivel declarativ, al descentralizării, incapabil fiind să găsească soluții reale de stabilizare a economiei. Prizonier al unor decizii, pe care le numim cu îngăduință ”cel puțin eronate”, a promovat o serie de acte normative, care vizau, în realitate, centralizarea excesivă: desființarea școlilor, spitalelor, a judecătoriilor, etc.
USL a fost împotrivă. Am luptat pentru salvarea instituțiilor publice (școli, judecătorii, spitale, etc.), pentru menținerea proximității acestora, a unui contact permanent și direct cu cetățeanul, pentru satisfacerea interesului general al populației.
Românii ne-au învestit cu încrederea lor, iar noi am promis să învățăm din greșelile unui trecut tulbure și să ne facem datoria cu profesionalism, seriozitate, responsabilitate și bună-credință.
Acum e momentul să demonstrăm că nu au fost vorbe în vânt, că USL poate însemna mult mai mult decât o simplă coaliție, construită din calcul politic.
Acest tip de reformă și-a demonstrat deja ineficiența, din păcate, cu rezultate dezastruoase pentru România. Nu cred că ar trebui să ne poziționăm în postura de continuatori ai măsurilor haotice și oportuniste ale guvernării portocalii. Ar fi o mare dezamăgire pentru toți cei care ne-au adus aici – românii, care și-au exprimat în proporție covârșitoare încrederea în noi. Trecutul ar trebui să ne fie lecția prezentului.
Consider că recomandările Comisiei Europene nu trebuie aplicate în abstract, fără o adaptare la realitățile noastre socio-economice, fără o raportare la circumstanțele concrete și specifice în care funcționează instanțele din România, cu un volum de activitate, în general, mult mai mare decât cel al instanțelor din străinătate. Dacă vorbim de reformă, de necesitatea restructurării, aceasta trebuie abordată în așa fel încât măsurile implementate să ducă la eficientizare, la creșterea calității actului de justiție, în favoarea cetățeanului. Ori, prin aceste măsuri, aplicate fără studii preliminarii de impact socio-economic și financiar (asupra bugetelor locale, care se susțin în proporție masivă - aproape 50% - din taxele judiciare și extrajudiciare de timbru) nu se împlinesc decât premisa îndepărtării justiției de cetățean și certe dezechilibre la nivel de surse de finanțare locală. În plus, acest trend al desființării instanțelor mici va conduce negreșit la dispariția rațiunii pentru care au fost înființate, și anume, asigurarea standardelor de echitate, accesibilitate a actului de justiție și, important, descentralizarea serviciilor publice, un principiu la mare modă, dar pe care, din păcate, îl ignorăm cu ușurință.
Stimați colegi, raţionalizarea instanţelor şi parchetelor se poate realiza prin redesenarea hărţii administrative judiciare, în vederea eficientizării şi creşterii calităţii actului de justiţie, prin rearondarea administrativ judiciară de localităţi din raza de competenţă teritorială a unor unităţi supraaglomerate, în raza de competenţă teritorială a unora mai puţin aglomerate. Soluția desfiinţării instituțiilor, așa cum am clamat în trecut, este brutală, primitivă, lipsită de inteligență managerială, dar și de considerație pentru cetățeanul beneficiar de servicii publice. Pentru USL ar însemna o bâlbâială politică și strategică impardonabilă, având în istoric o poziție ferm declarată împotriva tăierilor de salarii și pensii, concedierilor, distrugerilor și desființărilor instituțiilor statului. Se spune că ”dacă nu poţi face-un bine…măcar nu fă un rău.” În numele reformei și modernizării, nu este permis să distrugem, ceea ce alții au realizat cu mari eforturi.
Dacă ne amintim bine, într-un trecut nu foarte îndepărtat, guvernul Boc, susținut de PDL, era adeptul aplicării acelorași tipuri de măsuri și strategii, în ciuda dezaprobării și protestelor opiniei publice și a noastră, a parlamentarilor USL. Prin Legea 148/2011 au fost desființate instanțe și parchetele de pe lângă acestea. Guvernul PDL a fost cel care s-a dovedit susținător, doar la nivel declarativ, al descentralizării, incapabil fiind să găsească soluții reale de stabilizare a economiei. Prizonier al unor decizii, pe care le numim cu îngăduință ”cel puțin eronate”, a promovat o serie de acte normative, care vizau, în realitate, centralizarea excesivă: desființarea școlilor, spitalelor, a judecătoriilor, etc.
USL a fost împotrivă. Am luptat pentru salvarea instituțiilor publice (școli, judecătorii, spitale, etc.), pentru menținerea proximității acestora, a unui contact permanent și direct cu cetățeanul, pentru satisfacerea interesului general al populației.
Românii ne-au învestit cu încrederea lor, iar noi am promis să învățăm din greșelile unui trecut tulbure și să ne facem datoria cu profesionalism, seriozitate, responsabilitate și bună-credință.
Acum e momentul să demonstrăm că nu au fost vorbe în vânt, că USL poate însemna mult mai mult decât o simplă coaliție, construită din calcul politic.
Acest tip de reformă și-a demonstrat deja ineficiența, din păcate, cu rezultate dezastruoase pentru România. Nu cred că ar trebui să ne poziționăm în postura de continuatori ai măsurilor haotice și oportuniste ale guvernării portocalii. Ar fi o mare dezamăgire pentru toți cei care ne-au adus aici – românii, care și-au exprimat în proporție covârșitoare încrederea în noi. Trecutul ar trebui să ne fie lecția prezentului.
Consider că recomandările Comisiei Europene nu trebuie aplicate în abstract, fără o adaptare la realitățile noastre socio-economice, fără o raportare la circumstanțele concrete și specifice în care funcționează instanțele din România, cu un volum de activitate, în general, mult mai mare decât cel al instanțelor din străinătate. Dacă vorbim de reformă, de necesitatea restructurării, aceasta trebuie abordată în așa fel încât măsurile implementate să ducă la eficientizare, la creșterea calității actului de justiție, în favoarea cetățeanului. Ori, prin aceste măsuri, aplicate fără studii preliminarii de impact socio-economic și financiar (asupra bugetelor locale, care se susțin în proporție masivă - aproape 50% - din taxele judiciare și extrajudiciare de timbru) nu se împlinesc decât premisa îndepărtării justiției de cetățean și certe dezechilibre la nivel de surse de finanțare locală. În plus, acest trend al desființării instanțelor mici va conduce negreșit la dispariția rațiunii pentru care au fost înființate, și anume, asigurarea standardelor de echitate, accesibilitate a actului de justiție și, important, descentralizarea serviciilor publice, un principiu la mare modă, dar pe care, din păcate, îl ignorăm cu ușurință.
Stimați colegi, raţionalizarea instanţelor şi parchetelor se poate realiza prin redesenarea hărţii administrative judiciare, în vederea eficientizării şi creşterii calităţii actului de justiţie, prin rearondarea administrativ judiciară de localităţi din raza de competenţă teritorială a unor unităţi supraaglomerate, în raza de competenţă teritorială a unora mai puţin aglomerate. Soluția desfiinţării instituțiilor, așa cum am clamat în trecut, este brutală, primitivă, lipsită de inteligență managerială, dar și de considerație pentru cetățeanul beneficiar de servicii publice. Pentru USL ar însemna o bâlbâială politică și strategică impardonabilă, având în istoric o poziție ferm declarată împotriva tăierilor de salarii și pensii, concedierilor, distrugerilor și desființărilor instituțiilor statului. Se spune că ”dacă nu poţi face-un bine…măcar nu fă un rău.” În numele reformei și modernizării, nu este permis să distrugem, ceea ce alții au realizat cu mari eforturi.
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu