Personalitate emblematică a etnomuzicologiei românești din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea şi a învăţământului muzical universitar din ţara noastră, doamna Emilia Comișel ar fi aniversat, pe data de 28 februarie, ziua de naștere.
Profesor universitar doctor, etnomuzicolog de talie internațională, folclorist, membru al Uniunii Compozitorilor din România s-a născut la Ploiești și a început studiile muzicale pentru vioară la vârsta de 7 ani, împreună cu tatăl său, cunoscutul institutor, profesor de muzică și dirijor de cor, Gheorghe Comișel.
După ce a terminat şcoala primară şi Liceul de Fete „Despina Doamna“ din Ploieşti, Emilia Comişel a intrat cu brio la Academia de Muzică din Bucureşti, unde a beneficiat de îndrumarea unor personalităţi marcante ale creaţiei şi ale pedagogiei muzicale.
Cercetările folclorice le-a început încă din tinerețe, în zona Banatului, alături de Dimitrie Gusti și Constantin Brăiloiu, fondatorul etnomuzicologiei românești, și a rămas astfel definitiv atașată de plaiurile vestice. A publicat nenumărate studii și cărți despre folclorul din ținutul Pădurenilor, Dobrogea, Vrancea, Moldova, Valea Timocului, Banatul Voievodinei și, nu în ultimul rând, zona Făgetului, un ținut de suflet pentru domnia sa.
Legătura specială cu zona Banatului s-a concretizat și prin participarea la toate ediţiile concursului ”La porţile dorului”, organizat la Făget, jud. Timiș, şi publicarea, împreună cu personalități ale culturii locale, Ion Căliman și Ion Olteanu, a unor culegeri folclorice.
A fost una dintre inițiatoarele și susținătoarele ”Cercului Ştiinţific de Folclor”, din cadrul Universităţii de Vest Timișoara; doamna Comişel n-a lipsit de la niciunul din simpozioanele organizate şi a fost mereu prezentă cu studii de specialitate în paginile anuarul intitulat ”Folclor literar”.
Timp de 70 de ani s-a dedicat studierii, cercetării și valorificării bogatelor tradiții ale creației muzicale populare din principalele zone etnofolclorice ale României, dar și din teritoriile locuite de românii din afara granițelor (Canada, Grecia, Italia, Albania, Franța, Iugoslavia, Bulgaria).
Iubitoare a plaiului, portului și tradițiilor, a cules 9.000 de cântece folclorice şi a efectuat peste 5.000 de înregistrări, care sunt păstrate la Institutul de Folclor, Academia Română şi în colecţii personale. Mică de stat, veselă și plină de energie, călătorea neobosită prin cele mai îndepărtate și uitate colțuri ale țării, cu trenul, șareta, căruța sau pe picioare, pe arșiță sau prin ger, pentru a mai afla vreo comoară, ce sta gata să fie scoasă la lumină. Aceasta era marea ei fericire: să descifreze tainele şi expresivitatea artistică a sufletului românesc.
Rezultatele acestei vaste activităţi ştiinţifice au fost prezentate în numeroase studii, articole, conferinţe, comunicări ştiinţifice, publicate în prestigioase reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, dar şi în emisiuni radio şi de televiziune. În 1996 a început publicarea biografiei lui Constantin Brăiloiu, al cărei discipol a fost, o lucrare în opt volume, ultima apărută în 2010.
Activitatea didactică, desfăşurată timp de ani și ani cu tenacitate şi pasiune, a împărţit-o între Liceul Pedagogic din Ploieşti, Catedra de Folclor a Conservatorului de Muzică ”Ciprian Porumbescu” şi Institutul de Etnologie şi Dialectologie,
I s-au decernat, de-a lungul carierei, ordine și medalii ale statului român, premii ale Academiei Române și distincții internaționale: ca membru al Societății Internaționale de Folclor din Londra, Paris, Basel (Elveția), trei premii ale Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor și, în 2008, Marele Premiu al acestei prestigioase uniuni de creație. A fost numită cetățean de onoare al orașelor Ploiești și Făget – Timiș.
Suflet mare și bun, a sprijinit debutul a numeroși interpreți de muzică populară cu talent și le-a ghidat pașii spre atingerea gloriei profesionale. Nume cu sonoritate în folclorul de prim rang îi datorează netezirea drumului în viață, o încurajare la momentul oportun, repertoriul, costumele sau alte alegeri inspirate în carieră. În acest scop, al ajutorării și propulsării tinerelor talente, al diseminării gustului pentru folclor în rândul noii generații, s-a ocupat de organizarea unor festivaluri și evenimente folclorice și de lansarea tinerilor cântăreți populari.
Stimați colegi, marea doamnă a folclorului românesc, Emilia Comișel, a fost o femeie cu o bogăție sufletească imensă, pe care am avut norocul și onoarea de a o cunoaște. Era o fire sociabilă, deschisă, spontană, gata permanent de replică şi de acţiune. Era hotărâtă, chiar tenace, iar în cursul muncii de teren poseda o rezistenţă fizică ieşită din comun.
A trăit extrem de modest și cumpătat, iar după o viață neobosită, a cărei constantă a fost o mare iubire față de oameni și față de muzica tradițională românească, a trecut în lumea cea veșnică, lăsând un gol imens în sufletele celor care au cunoscut-o și au prețuit-o.
Emilia Comişel ne-a părăsit la 18 aprilie 2010, dar, de câţiva ani, mulţi dintre studenţii sau interpreţii, pe care i-a îndrumat şi ajutat, pe care i-a sfătuit, i-a promovat şi le-a urmărit cariera, au uitat-o. S-a aşternut tăcerea asupra celei care a pregătit peste 80% dintre muzicienii populari. Liniştea doare când se aşterne peste ce e miez şi răsad pentru cultura românească. Uitarea Emiliei Comişel ar îngropa rodul muncii sale care, la rândul ei, ar însemna pierderea unei comori din chivotul culturii neamului românesc.
Dacă acceptăm ca lucrurile să stea așa, atunci cum să pretindem ca generația tânără să-și cunoască rădăcinile, să-și aleagă mentori de vârf?
Îndemnul meu este de a nu ne uita valorile, de nu lăsa cenușa timpului să se aștearnă peste numele lor, de a-i prețuim, de a-i evoca permanent pe cei care au dezvăluit ”bogăţia sufletească şi excepţionala înzestrare, în plan poetic şi muzical, a poporului nostru”, pe cei care și-au ”umplut sufletul de comoara neamului”! (Emilia Comișel)
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu