Celebrarea unei zile dedicate copiilor își are originea în Turcia, la 23 aprilie 1920, și în cadrul Conferinței Mondiale a Bunăstării Copiilor de la Geneva, Elveția, din 1925. Tot în 1925, pe 1 iunie, consulul general chinez din San Francisco, SUA, a sărbătorit Festivalul Dragonului, alături de un grup de copii chinezi orfani. Începând cu acea dată, 1 iunie devine Ziua Internațională a Copiilor în numeroase state; în România, începând cu 1950.
În 1924, Liga Națiunilor Unite a adoptat Declarația Drepturilor Copilului. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a făcut recomandarea ca toate țările să instituie o zi universală a copilului, care să celebreze fraternitatea și înțelegerea între toate țările lumii și să promoveze activități, care să contribuie la bunăstarea copiilor de pretutindeni. În 1959, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația Drepturilor Copilului, care conținea, din păcate, simple recomandări. Prin urmare, aceste problematici vor fi tratate, în practică, în funcție de contextul local al fiecărei țări: în unele fiind respectate cu strictețe, în timp ce în altele cu desăvârșire ignorate, așa că Ziua Copilului se va sărbători pe glob la date diferite sau chiar deloc. La 20 noiembrie 1989 a avut loc Convenția pentru Drepturile Copilului, în urma căreia multe țări, în special din Occident, au ales să sărbătorească ziua copilului în această zi. În septembrie 1990, Parlamentul României a ratificat Convenția Națiunilor Unite, ce stabilește drepturi civile, economice, politice, sociale și culturale pentru copii, astfel că prevederile sale devin parte a dreptului intern românesc. Selecțiile cele mai importante: copilul are dreptul la liberă exprimare (orală, scrisă, tipărită, artistică, etc.); libertate de gândire, de conștiință, de religie; protecție împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon, neglijență, rele tratamente sau exploatare, inclusiv sexuală sau violență sexuală; protecția copiilor handicapați fizic și mental și asigurarea acestora a unei vieți decente, împlinite, demne, cu favorizarea autonomiei și facilitarea participării active la viața socială; dreptul fiecărui copil de a beneficia de un nivel de trai, care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, morală, spirituală, socială; dreptul la educație; dreptul la odihnă, vacanță; dreptul de a practica activități recreative, adecvate vârstei și de a participa la viața cultural-artistică; protecție împotriva exploatării economice sau împotriva constrângerii la vreo muncă ce implică risc potențial sau care-i poate compromite educația, dăuna sănătății sau dezvoltării sale fizice, spirituale, mentale, sociale, morale; protecție împotriva răpirii, vânzării și traficului de copii, torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante. Statul are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura recuperarea fizică, psihologică și reintegrarea socială a copiilor, victime ale vreunei forme de neglijență, exploatare, abuz, tortură, pedepse, tratamente crude, inumane sau degradante. Conform Convenției, părinții au responsabilități comune pentru creșterea și dezvoltarea copilului și vor acționa, în primul rând, în interesul suprem al copilului.
Ziua de 1 iunie ar trebui să aducă multe bucurii, dulciuri, jucării, hainuțe noi, jocuri și distracții, felicitări, dragoste, generozitate, puritate, duioșie pentru toți copiii.
Ne vedem însă nevoiți să privim cu realism situația dificilă a multor copii din țara noastră, victime ale sărăciei, abuzurilor sau violenței în familie. Iată care sunt principalele probleme, care își pun amprenta dură asupra tinerei generații: starea de sănătate precară, asistență medicală necorespunzătoare în spitale, hrana săracă, mortalitatea infantilă crescută, abandonul școlar din rațiuni financiare, delincvența juvenilă, copii exploatați prin munca la negru în munci necalificate sau obligați să fure, să cerșească, să se prostitueze, să lupte pe front, copii victime ale traficului de carne vie, copii abandonați imediat după naștere sau ca urmare a destrămării familiilor, lipsa de oportunități pe piața muncii și sistemul de educație insuficient adaptat nevoilor reale ale pieței muncii, alocațiile - singura sursă de venit a unor familii. Ei sunt abuzați, exploatați, ajung obiect al violenței, iar consecința este că devin analfabeți, delincvenți, bolnavi sau istoviți.
Sărăcia este principala cauză pentru care unii copii ajung să fie instituționalizați: unul din trei copii din România este afectat de sărăcie.
În ceea ce privește strategia guvernului ce vizează copilul până în 2020, ea este orientată spre patru obiective majore: asigurarea unor servicii de calitate și a accesului pentru toți copiii la acestea, atenția sporită pentru copiii vulnerabili, combaterea violenței împotriva copiilor și asigurarea dreptului tuturor la opinie.
Până în 2020, copiii trebuie scoși din instituțiile de tip vechi și integrați în familiile biologice, adoptive sau în formule alternative, care să imite cât mai fidel mediul familial. Principalele probleme le au familiile sărace, iar acestea trebuie susținute de către stat, pentru a-și putea păstra copiii acasă.
Stimați colegi, fiecare copil trebuie să aibă asigurat cel mai bun start în viață. Viitorul lor, viitorul comunităților, națiunilor din care fac parte și întreaga lume depind de aceasta.
Viitorul nostru decent și demn în care ne punem speranța îl putem desluși doar în ochii copiilor noștri. Bunăstarea și fericirea lor este cea mai inspirată și mai rațională investiție pe care o putem face.
Ziua Copilului este un prilej de a sărbători copilăria, de a asigura sprijin copiilor, de a inspira comunitatea și familia noastră, de a aprecia și iubi.
De Ziua Copilului, gândurile noastre se îndreaptă spre toți copiii acestei planete, spre ”propriile mlădițe, neprețuite podoabe ale prezentului, plămadă vie a viitorului”.
La mulți ani, copiilor de pretutindeni! Să fie mereu fericiți, sănătoși, iubiți, prețuiți și protejați!
În 1924, Liga Națiunilor Unite a adoptat Declarația Drepturilor Copilului. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a făcut recomandarea ca toate țările să instituie o zi universală a copilului, care să celebreze fraternitatea și înțelegerea între toate țările lumii și să promoveze activități, care să contribuie la bunăstarea copiilor de pretutindeni. În 1959, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația Drepturilor Copilului, care conținea, din păcate, simple recomandări. Prin urmare, aceste problematici vor fi tratate, în practică, în funcție de contextul local al fiecărei țări: în unele fiind respectate cu strictețe, în timp ce în altele cu desăvârșire ignorate, așa că Ziua Copilului se va sărbători pe glob la date diferite sau chiar deloc. La 20 noiembrie 1989 a avut loc Convenția pentru Drepturile Copilului, în urma căreia multe țări, în special din Occident, au ales să sărbătorească ziua copilului în această zi. În septembrie 1990, Parlamentul României a ratificat Convenția Națiunilor Unite, ce stabilește drepturi civile, economice, politice, sociale și culturale pentru copii, astfel că prevederile sale devin parte a dreptului intern românesc. Selecțiile cele mai importante: copilul are dreptul la liberă exprimare (orală, scrisă, tipărită, artistică, etc.); libertate de gândire, de conștiință, de religie; protecție împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon, neglijență, rele tratamente sau exploatare, inclusiv sexuală sau violență sexuală; protecția copiilor handicapați fizic și mental și asigurarea acestora a unei vieți decente, împlinite, demne, cu favorizarea autonomiei și facilitarea participării active la viața socială; dreptul fiecărui copil de a beneficia de un nivel de trai, care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, morală, spirituală, socială; dreptul la educație; dreptul la odihnă, vacanță; dreptul de a practica activități recreative, adecvate vârstei și de a participa la viața cultural-artistică; protecție împotriva exploatării economice sau împotriva constrângerii la vreo muncă ce implică risc potențial sau care-i poate compromite educația, dăuna sănătății sau dezvoltării sale fizice, spirituale, mentale, sociale, morale; protecție împotriva răpirii, vânzării și traficului de copii, torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante. Statul are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura recuperarea fizică, psihologică și reintegrarea socială a copiilor, victime ale vreunei forme de neglijență, exploatare, abuz, tortură, pedepse, tratamente crude, inumane sau degradante. Conform Convenției, părinții au responsabilități comune pentru creșterea și dezvoltarea copilului și vor acționa, în primul rând, în interesul suprem al copilului.
Ziua de 1 iunie ar trebui să aducă multe bucurii, dulciuri, jucării, hainuțe noi, jocuri și distracții, felicitări, dragoste, generozitate, puritate, duioșie pentru toți copiii.
Ne vedem însă nevoiți să privim cu realism situația dificilă a multor copii din țara noastră, victime ale sărăciei, abuzurilor sau violenței în familie. Iată care sunt principalele probleme, care își pun amprenta dură asupra tinerei generații: starea de sănătate precară, asistență medicală necorespunzătoare în spitale, hrana săracă, mortalitatea infantilă crescută, abandonul școlar din rațiuni financiare, delincvența juvenilă, copii exploatați prin munca la negru în munci necalificate sau obligați să fure, să cerșească, să se prostitueze, să lupte pe front, copii victime ale traficului de carne vie, copii abandonați imediat după naștere sau ca urmare a destrămării familiilor, lipsa de oportunități pe piața muncii și sistemul de educație insuficient adaptat nevoilor reale ale pieței muncii, alocațiile - singura sursă de venit a unor familii. Ei sunt abuzați, exploatați, ajung obiect al violenței, iar consecința este că devin analfabeți, delincvenți, bolnavi sau istoviți.
Sărăcia este principala cauză pentru care unii copii ajung să fie instituționalizați: unul din trei copii din România este afectat de sărăcie.
În ceea ce privește strategia guvernului ce vizează copilul până în 2020, ea este orientată spre patru obiective majore: asigurarea unor servicii de calitate și a accesului pentru toți copiii la acestea, atenția sporită pentru copiii vulnerabili, combaterea violenței împotriva copiilor și asigurarea dreptului tuturor la opinie.
Până în 2020, copiii trebuie scoși din instituțiile de tip vechi și integrați în familiile biologice, adoptive sau în formule alternative, care să imite cât mai fidel mediul familial. Principalele probleme le au familiile sărace, iar acestea trebuie susținute de către stat, pentru a-și putea păstra copiii acasă.
Stimați colegi, fiecare copil trebuie să aibă asigurat cel mai bun start în viață. Viitorul lor, viitorul comunităților, națiunilor din care fac parte și întreaga lume depind de aceasta.
Viitorul nostru decent și demn în care ne punem speranța îl putem desluși doar în ochii copiilor noștri. Bunăstarea și fericirea lor este cea mai inspirată și mai rațională investiție pe care o putem face.
Ziua Copilului este un prilej de a sărbători copilăria, de a asigura sprijin copiilor, de a inspira comunitatea și familia noastră, de a aprecia și iubi.
De Ziua Copilului, gândurile noastre se îndreaptă spre toți copiii acestei planete, spre ”propriile mlădițe, neprețuite podoabe ale prezentului, plămadă vie a viitorului”.
La mulți ani, copiilor de pretutindeni! Să fie mereu fericiți, sănătoși, iubiți, prețuiți și protejați!
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu