Pe data de 1
octombrie am sărbătorit Ziua Internațională a Persoanelor în Etate, un moment
care prilejuiește reconsiderarea respectului și a prețuirii pe care societatea
noastră, în general, le acordă acestei categorii de vârstă.
Marele poet,
Adrian Păunescu, se referea la părinții și bunicii noștri în poezia sa, ”Repetabila
povară”:
”Cine are părinţi, încă nu e pierdut, / Cine
are părinţi are încă trecut. / Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
/ Unde-avem şi noi înșine ai noştri copii. … Cine are părinţi, pe pământ nu în
gând, / Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând. / Că din toate ce sunt, cel
mai greu e să fii / Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.”
În fața celor
care au răbdat ”vijelia nestatornicei
vieți”, ani și ani la rând, nu putem decât să ne plecăm în genunchi și să
le sărutăm mâinile asprite de munci și suferințe, să le dăm ”smerit prinos” pentru toate izbânzile,
dar și visele sfărâmate, care i-au făcut să devină ceea ce sunt: niște
înțelepți blânzi și buni, care împărtășesc generațiilor viitoare: iubirea, povețele,
înțelegerea, cunoașterea unor vremuri apuse și le dedică sacrificiile și munca
neobosită.
Fiecare
societate are obligația de păstra o memorie vie a trecutului său istoric și de
a-și întreține identitatea și valorile naționale. A le respecta anii de viață
și experiența acumulată, a le acorda un loc binemeritat în societate înseamnă a
avea grijă de identitatea noastră cultural-istorică, de rădăcini. Fără ei,
părinții și bunicii noștri, fără o
legătură puternică care să ne unească, suntem doar niște trunchiuri care se
leagănă dizarmonic, vitregiți de sursa de viață, forța și înțelepciunea
originară.
Una dintre
cele mai importante porunci ale lui Dumnezeu este: ,,Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești
ani mulți pe pamântul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție” (Ieșire
20, 12). Așadar, există și o condiționare biblică a unui destin pozitiv, în
funcție de felul în care ne tratăm înaintașii. Într-un scenariu bun, familia
trebuie să le fie alături, cu răbdare, să îi înțeleagă, să le asculte povețele,
să îi ajute să se simtă respectați, împliniți și utili pentru societate, iar
statul trebuie să aplice acele minime măsuri de asistență socială, care să le
ofere o viață demnă și decentă.
De multe ori
însă, bătrânețea devine sinonimă cu sărăcia, mizeria, neputința, umilința,
boala, durerea, deznădejdea, sentimentul inutilității. Ori de câte ori și din
vina oricui se întâmplă acest lucru, este o rușine pentru noi toți că într-o
societate modernă, cu pretenții de membră a comunităților internaționale, se tolerează
astfel de fenomene.
Gradul de
evoluție al unei națiuni se măsoară cel mai bine prin grija și respectul față
de persoanele în etate și prin nivelul de educație al copiilor.
Întâmplarea a
făcut ca, tot în cursul săptămânii trecute, pe 5 octombrie, să se celebreze și
Ziua Internațională a Educației.
Acesta este
un domeniu vital, al investiției în copii, în creșterea, cultivarea și hrănirea
lor spirituală, pentru a avea certitudinea unui viitor cât mai bun.
Se spune că un
educator este asemeni unei lumânări, care se mistuie pe sine pentru a lumina
calea celorlalți. Numai prin multă dăruire și sacrificiu de sine, cunoașterea
poate fi transferată generațiilor în formare, care au atâta nevoie de ea,
pentru a se desăvârși în evoluție.
Această
profesie dusă la perfecțiune este o sumă a unor calități și talente asumate de:
prieten, actor, doctor, detectiv, psiholog, părinte, politician, investitor, antrenor,
vânător de comori. Pe parcursul unei zile de muncă, un profesor le exercită cam
pe toate, pentru creșterea nivelului de performanță al elevilor săi.
Un dascăl bun
este și un luptător împotriva conformismului, a fricii, a apatiei, a prejudecăților,
a ignoranței, a resemnării, încercând mereu să aducă la suprafață acele
nestemate, care zac îngropate în unghere ascunse sau chiar neștiute.
Guvernul USL
a reușit readucerea salariilor profesorilor la nivelul anterior crizei, precum
și returnarea banilor pentru asigurările medicale ale pensionarilor. Este un
prim pas care demonstrează schimbarea de optică la nivelul politicului executiv
din România. La scurt timp după venirea la putere, cu toate piedicile, Alianța
USL a căutat să corecteze erorile guvernărilor anterioare și să redea
cetățenilor un trai demn și decent; a identificat și a implementat soluții
pentru ieșirea din criză, pentru revigorarea economică, fără să umilească, să
calce în picioare și să aducă la limita sărăciei și disperării cetățenii
României. Este un drum lung și anevoios, pentru că au plecat de la realități
dezastruoase, determinate de o gestionare iresponsabilă a banului public, dar avem
speranța că profesionalismul, corectitudinea și buna-credință își vor spune
cuvântul pentru scoaterea la liman a țării.
În ceea ce ne
privește, stimați parlamentari, avem obligația de a iniția și susține proiecte
de lege în sprijinul acestor categorii sociale și socio-profesionale, acesta
fiind modul prin care ne aratăm considerația și prețuirea pentru cei care ne-au
ales și așteaptă de la noi să punem umărul la crerea unei vieți mai bune în
România.
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu