Incluziunea socială și teritorială a romilor

Obiectivul egalizării condițiilor de dezvoltare socio-economică intră în conflict cu realitățile subsumate unei economii de piață, ce instituie asimetrii inevitabile de putere.

Sărăcia, nedreptatea, inechitatea și inegalitatea reprezintă cele mai importante probleme într-o societate divizată. Vorbim de realități la ordinea zilei, care trebuie tratate prioritar, analizate în profunzime și rezolvate prin identificarea și implementarea unor pachete de măsuri, care să facă obiectul unui proces de comunicare amplu și eficient.

Deși discursul în cheie morală al drepturilor omului este asumat instituțional cu ușurință, realitatea capitalistă a segregării rămâne încă dificil de corectat.

În ceea ce privește, în mod specific, cazul romilor din România, aceștia se confruntă cu o situație complexă de sărăcie și excluziune socială, fapt pentru care problema lor trebuie tratată printr-un efort concertat al tuturor factorilor de decizie și al actorilor implicați în dezvoltarea socio-economică. Iată câteva date, care evidențiază profilul demografic al romilor: reprezintă a doua minoritate a țării (între 618.000 și 969.000 persoane); 64% locuiesc în mediul rural; o populație mai tânără decât cea majoritară, dar cu o speranță de viață mult mai redusă; jumătate dintre ei se află în sărăcie absolută (de 4 ori mai mult decât populația majoritară); rata de ocupare este de 45% (față de 54% non-romii), rata de ocupare pentru grupa de vârstă 15-64 ani este de 30% (față de 44% majoritarii);  doar 19 % dintre femeile rome sunt angajate; dintre cei ocupați, doar 2% dețin posturi care necesită studii superioare; populația de peste 16 ani analfabetă de 10 ori mai numeroasă decât în cazul non-romilor; 25% dintre copiii de ciclu primar și gimnazial și 23% dintre cei de liceu nu sunt înscriși în sistemul de învățământ (de 4 ori mai mulți decât non-romii). Comunitățile de romi cele mai sărace sunt și izolate, greu accesibile, datorită insuficientei dezvoltări a infrastructurii tehnico-edilitare, cu rezerve foarte scăzute de capital. Ele sunt spații ale concentrării sărăciei și privațiunilor materiale, stigmatizate de către populația majoritară, marginalizate, astfel încât, locuitorii nu au șansa participării egale la viața economică, politică, culturală și socială a localității.

Prin urmare, dezvoltarea economiei sociale, trebuie corelată cu programe-suport de dezvoltare a infrastructurii, a educației și a serviciilor sociale. Inițiativele cu potențial de creștere al nivelului de ocupare, de reducere a sărăciei și marginalizării trebuie susținute prin măsuri financiare adecvate (granturi, subvenții, etc.).

Un element important în acest sens au constituit Fondurile Structurale: Fondul Social European - Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane POSDRU, cu Axa 6 Promovarea Incluziunii Sociale. Prin intermediul acestuia, am avut o dinamică pozitivă a proiectelor care dezvoltă în țara noastră diverse întreprinderi sociale, orientate pe obiective sociale și vizând anumite grupuri-țintă. Cu alte cuvinte, acestea nu sunt focalizate pe maximizarea profitului, ci pe dezvoltarea unor capacități sociale, într-un mod care să răspundă nevoilor insuficient acoperite ca: ocuparea forței de muncă, dezvoltarea serviciilor sociale și consolidarea coeziunii sociale (economie fundamentată pe principiul incluziunii sociale și dezvoltarea unor rețele de solidaritate la nivel familial, comunitar, regional). În mod concret, se referă la constituirea unor cooperative, proiecte de întrajutorare, mutualități, uniuni de credit, asociații pentru creșterea accesului la locuințe, parteneriate, afaceri sociale, întreprinderi comunitare.

În urma întâlnirilor cu lideri ai comunităților rome, recunoscuți la nivel național sau doar local, am reținut câteva aspecte importante, pe care le aduc în discuție:

Aceștia au apreciat programele naționale de tipul ”Laptele și Cornul”, ca fiind un factor important mobilizator și stimulativ pentru frecventarea școlilor de către copiii din familiile rome. Se consideră că această masa minimală oferită în mod gratuit elevilor, atârnă greu în decizia familiilor rome sărace, de a-și trimite în continuare copiii la școală.

O altă problemă este aceea a cetățenilor de etnie romă, inexistenți în mod oficial, care nu dețin acte de identitate, întrucât nu pot face dovada unei locuințe. Ei sunt posesorii așa numitului ”buletin de câine”. Aceștia sunt stabiliți în același loc de mai multe generații, și-au construit case acolo, dar nu au reușit să se înscrie în Cartea Funciară, din considerente financiare. Cei care și-au rezolvat problema au făcut-o în instanță, cu o cheltuială majoră.

Stimați colegi, o dezvoltare durabilă în acest domeniu necesită fonduri multiple, intervenții multi-sectoriale și multianuale, coordonate și corelate, care îmbină măsurile asupra populației defavorizate cu cele asupra majoritarilor sau cu reformele instituționale la nivel de administrație. Aceste programe de dezvoltare și planuri de măsuri trebuie elaborate și implementate, prin consultarea și participarea beneficiarilor/a celor afectați de ele, prin capacitarea acestora, dar și prin cunoașterea realităților de către autoritățile locale.

În vederea dezvoltării socio-spațiale a zonelor și a comunităților defavorizate, trebuie avute în vedere intervenții pe plan local: educația anti-rasistă a populației majoritare; asigurarea unor locuințe; îmbunătățirea condițiilor de trai; programe de dezvoltare și educație comunitară; crearea condițiilor necesare participării școlare; facilitarea  accesului la transportul în comun; îmbunătățirea infrastructurii de transport; elaborarea și implementarea unor planuri de dezvoltare socio-teritorială pentru zonele de locuire defavorizate; implementarea unor programe permanente de informare, consiliere și mediere școlară și ocupațională, dedicate membrilor comunității marginalizate; asigurarea unor locuri de muncă, prin facilitarea angajării membrilor acestor comunități în meserii utile realizării lucrărilor publice; susținerea întreprinderilor sociale; asigurarea asistenței medicale, sociale, pentru membrii comunităților defavorizate.

La nivel național, se impune: alocarea unor fonduri multiple pentru dezvoltarea infrastructurii (locuințe, utilități, transport în comun, drumuri), dezvoltarea resurselor umane și derularea unor programe de asistență socială și medicală; combaterea discriminării în domeniul locativ și al ocupării; realizarea locuințelor sociale în cartiere mixte, din punct de vedere social și etnic; repartizarea unor locuințe accesibile; combaterea marginalizării în domeniul locativ, în vederea prevenirii/eliminării evacuărilor forțate; sprijinirea de către stat a întreprinderilor sociale, înființate de membrii unor comunități marginalizate (asigurarea unei piețe de desfacere a produselor realizate, implicarea beneficiarilor locuințelor sociale în construirea acestora); înființarea unor unități inter-ministeriale și a unor organisme deconcentrate în teritoriu, care să gestioneze programele de incluziune și coeziune socială și teritorială.

Loading