Recunoștința este o floare aleasă,
dar, din nefericire, prea rară. În societatea modernă, recunoștința este
amenințată de două pericole: dispariția și pervertirea ei. Dispariția
recunoștinței face referire la ingratitudine, pe când pervertirea acesteia are
loc prin corupere morală.
Chiar și pe vremea Mântuitorului
Hristos, recunoștința se plasa, probabil, undeva la numai 10%: potrivit
scrierii biblice, doar unul din zece leproși s-a întors la Iisus, pentru a-i
mulțumi pentru vindecare (Luca 17; 12-19). Astăzi, cu atât mai puțin, când
trăim într-o societate mercantilă, legea dragostei mesianice se rezumă la
aplicarea, după literă, a legalismului drepturilor și obligațiilor, lăsând în
subsidiar interesul pentru spiritul moralei și adevărului.
În ceea ce privește aprecierea și
recunoștința față de marii politicieni ai țării, trebuie să recunoaștem, că am
avut și încă avem adevărați oameni și lideri, care au schimbat fața României,
care au devenit puncte de referință în istoria noastră; carismatici, temuți,
dar și respectați de adversari, venerați de popor, controversați, în anumite
momente chiar contestați, dar, indiscutabil, adevărați artizani ai progresului și
democrației.
Pentru România, 2014 reprezintă un an
al schimbării, prin prisma organizării alegerilor europarlamentare și
prezidențiale. Cetățenii vor fi invitați să-și folosească puterea de a decide
pentru viitorul țării și avem speranța că vor alege cele mai bune opțiuni
pentru destinele țării.
În acest context, cred că este un
moment bun de a evoca figura remarcabilă a președintelui, a marelui om politic,
cel care a marcat istoria recentă a României într-un mod hotărâtor, cel ”a
cărui acțiune moderatoare și responsabilă, în Europa răvășită de evenimentele
din 1989, aflată în căutarea unui nou echilibru, a fost un factor de
stabilitate, de care toți europenii au putut fi mândri.” (politicianul francez,
Catherine Lalumière, despre Președintele Ion Iliescu)
Încă înainte de decembrie 1989, despre Ion
Iliescu se vorbea ca despre un om al speranţelor de înnoire radicală, un om al
viitorului, aşa după cum astăzi, chiar dacă s-a retras din prim-planul vieţii
publice, cuvântul său este aşteptat şi ascultat chiar şi de către cei
care nu îi împărtăşesc opţiunile.
Ion Iliescu a preluat destinele țării într-un moment dificil,
atât intern, cât și extern. Sud-Estul Europei era, în 1989, o zonă complicată,
instabilă, un adevărat ”butoi cu pulbere”, dar domnia sa a reușit să conducă
politica externă a țării sale cu prudență și abilitate, în relația cu vecinii
sau cu marile puteri ale lumii.
Până în 2004, societatea românească a
funcționat pe principii consensuale, ale dialogului și toleranței politice,
avându-l pe Ion Iliescu cel mai puternic susținător al acestui model. Dl.
Iliescu a funcționat ca lider, după regulile și valorile ce definesc un om politic
într-un regim democratic.
“A ştiut să se dedice binelui public,
interesului general, interesului naţional, să se pună în slujba cetăţeanului şi,
în acest scop, s-a aşezat deasupra viziunilor partizanale, a partidelor
politice, s-a aşezat în ”terenul de joc”, alături de autorităţile statului,
pentru a le fi mediator şi liant, dar şi arbitru imparţial. A fost un preşedinte
model, la care ar trebui să se raporteze atât cei care aspiră la o asemenea
demnitate, cât şi cei care vor ajunge să o exercite.”
Numele lui Ion Iliescu este definitiv
legat de marile prefaceri şi căutări ale societăţii româneşti din ultimul sfert
de veac. A fost artizanul celor mai importante obiective ale interesului
național: România democratică, România modernă, intrarea în NATO, UE. Pentru
omul politic, Ion Iliescu, există o permanentă intercondiţionare între cele
două dimensiuni esenţiale ale reformei: dezvoltarea durabilă a economiei şi
societăţii româneşti şi instituirea cadrului democratic real şi funcţional.
Stimați colegi, Ion Iliescu, omul şi
liderul, reprezintă un esenţial reper moral şi civic, o autentică pledoarie
pentru vocaţia umanistă, democratică, modernă a actului politic. Pentru toată
lumea, Ion Iliescu a întruchipat voinţa, determinarea şi curajul de a lupta şi
de a reuşi pentru demnitate umană, dreptate, egalitate şi libertate. Ion
Iliescu rămâne în sufletul şi memoria românilor ca cel care a schimbat istoria
ţării şi a influenţat generaţii, un exemplu de sacrificiu şi dăruire pentru noi
toţi.
Pe data de 3 martie, dl. Președinte
Ion Iliescu a împlinit o frumoasă vârstă. Îi transmitem cele mai calde urări:
”La mulți ani, cu sănătate și bucurii, alături de oamenii dragi!”
Potrivit scriitorului, poetului, dar
și politicianului, Alphonse de Lamartine:
”Recunoştinţa nu se prescrie niciodată, dacă memoria e bună şi inima e dreaptă”.
”Recunoştinţa nu se prescrie niciodată, dacă memoria e bună şi inima e dreaptă”.
Vă mulțumim, d-le Președinte Iliescu! Ați fost
și sunteți un adevărat om de stat, un promotor al echilibrului și normalității,
un bun mediator, un excelent diplomat, un om modest și cumpătat, onest, de o
remarcabilă erudiție, un model, pe care trebuie să îl avem în vedere, atunci
când va veni vremea să ne alegem noul Președinte.
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu