Aniversarea a 10 ani de la aderarea României la NATO coincide cu 65 de ani de la crearea Alianței.
Consiliul Nord-Atlantic, la nivel de miniştri de externe, a adoptat o declaraţie, care marchează aniversarea ultimelor trei valuri de extindere a NATO, reafirmând deschiderea pentru noi membri pe viitor; o abordare extrem de importantă, mai ales acum, în aceste momente de criză la frontiera de est a Alianței.
Declaraţia comună aniversează extinderea de acum 15 ani (prin aderarea Cehiei, Ungariei şi Poloniei), pe cea din urmă cu zece ani (când s-au alăturat România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia), precum şi pe cea care a avut loc în urmă cu cinci ani, a Albaniei şi Croaţiei, în urma deciziilor luate la Summit-ul NATO de la Bucureşti.
Declaraţia precizează că, în cadrul NATO, aliaţii şi-au arătat ”angajamentul pentru libertate, securitate, valorile şi principiile, care reprezintă fundaţia comunităţii euro-atlantice” şi accentuează că, prin aderarea şi contribuţiile lor, ”NATO a devenit mai puternic”.
Relațiile diplomatice ale României cu NATO au fost inițiate în 1990. În 1993, președintele Ion Iliescu i-a transmis oficial Secretarulului General dorința României de a adera.
În 2002, Ion Iliescu a fost prezent, în calitate de șef de stat, la Summit-ul de la Praga, unde România a fost invitată să adere în 2004.
La 29 martie 2004, România a aderat la NATO, prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianței Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului României la sediul NATO din Bruxelles, în marja reuniunii miniștrilor aliați.
Revoluția din decembrie 1989 a fost punctul de cotitură din istoria noastră contemporană. O prevedere importantă a programului de reformă revoluționară era tocmai scoaterea țării noastre din izolare externă și orientarea către Occident.
Acest deziderat, integrarea euro-atlantică, a fost susținut de toate forțele politice ale vremii, într-o coaliție informală transpartinică, și a fost rezultatul unui proces lung și complex de reforme economice, politice și militare.
Contextul dificil din jurul României a creat necesitatea aderării la un sistem de securitate colectivă. În perioada până la aderarea efectivă, România a dovedit că este un stat stabil, matur, capabil să devină un furnizor de securitate, de soluții pentru rezolvarea problemelor la nivel mondial.
Armata română s-a adaptat într-un mod rapid și profesionist, devenind capabilă să coopereze, la cele mai înalte standarde, cu armatele țărilor membre. În cei 10 ani de NATO, România a participat cu 40.000 de militari la misiuni în Afganistan, Kosovo, Irak sau Bosnia. Militarii români se află şi acum pe frontul de operaţiuni din Afganistan.
România a fost invitată să adere la NATO, ca o confirmare a succesului reformelor economice, politice și militare, ca o consecință a gradului său superior de pregătire pentru acest proces. La evidenta schimbare a naturii amenințărilor la nivel global, România s-a adaptat rapid, a reacționat prompt și și-a îndeplinit angajamentele, în acord cu cerințele impuse.
În prezent, în situația atât de apropiatei geografic crize din Ucraina, parcă suntem tot mai conștienți de importanța cooptării noastre în structurile NATO, sub aspectul securității națiunii române, în general, dar și a fiecărui individ în parte.
Stimați colegi, consider că se cuvine, cu acest prilej, să aducem omagiu celor căzuți sau răniți în teatrele de operațiuni NATO, sacrificați pentru libertatea și democrația la nivel planetar!
România trebuie să-și asume responsabilitățile proprii în domeniul apărării și, mai ales, cele care îi revin, ca frontieră strategică a NATO într-o zonă fierbinte! România trebuie să transpună, la nivelul întregului corp militar, ceea ce a învățat și aplicat în teatrele de operațiuni din afara țării, să stabilească o prioritate pentru pregătirea resurselor umane, dotarea cu armament și tehnică de luptă modernă a armatei! În acest sens, salutăm propunerea Guvernului Ponta de creștere a alocării din PIB pentru Armată, cu câte 0,2% în următorii trei ani, în așa fel încât, în anul bugetar 2016-2017, să se ajungă la 2% din PIB, o medie pe care, pentru moment, în regiunea noastră, doar Polonia o deține!
Consiliul Nord-Atlantic, la nivel de miniştri de externe, a adoptat o declaraţie, care marchează aniversarea ultimelor trei valuri de extindere a NATO, reafirmând deschiderea pentru noi membri pe viitor; o abordare extrem de importantă, mai ales acum, în aceste momente de criză la frontiera de est a Alianței.
Declaraţia comună aniversează extinderea de acum 15 ani (prin aderarea Cehiei, Ungariei şi Poloniei), pe cea din urmă cu zece ani (când s-au alăturat România, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia), precum şi pe cea care a avut loc în urmă cu cinci ani, a Albaniei şi Croaţiei, în urma deciziilor luate la Summit-ul NATO de la Bucureşti.
Declaraţia precizează că, în cadrul NATO, aliaţii şi-au arătat ”angajamentul pentru libertate, securitate, valorile şi principiile, care reprezintă fundaţia comunităţii euro-atlantice” şi accentuează că, prin aderarea şi contribuţiile lor, ”NATO a devenit mai puternic”.
Relațiile diplomatice ale României cu NATO au fost inițiate în 1990. În 1993, președintele Ion Iliescu i-a transmis oficial Secretarulului General dorința României de a adera.
În 2002, Ion Iliescu a fost prezent, în calitate de șef de stat, la Summit-ul de la Praga, unde România a fost invitată să adere în 2004.
La 29 martie 2004, România a aderat la NATO, prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianței Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului României la sediul NATO din Bruxelles, în marja reuniunii miniștrilor aliați.
Revoluția din decembrie 1989 a fost punctul de cotitură din istoria noastră contemporană. O prevedere importantă a programului de reformă revoluționară era tocmai scoaterea țării noastre din izolare externă și orientarea către Occident.
Acest deziderat, integrarea euro-atlantică, a fost susținut de toate forțele politice ale vremii, într-o coaliție informală transpartinică, și a fost rezultatul unui proces lung și complex de reforme economice, politice și militare.
Contextul dificil din jurul României a creat necesitatea aderării la un sistem de securitate colectivă. În perioada până la aderarea efectivă, România a dovedit că este un stat stabil, matur, capabil să devină un furnizor de securitate, de soluții pentru rezolvarea problemelor la nivel mondial.
Armata română s-a adaptat într-un mod rapid și profesionist, devenind capabilă să coopereze, la cele mai înalte standarde, cu armatele țărilor membre. În cei 10 ani de NATO, România a participat cu 40.000 de militari la misiuni în Afganistan, Kosovo, Irak sau Bosnia. Militarii români se află şi acum pe frontul de operaţiuni din Afganistan.
România a fost invitată să adere la NATO, ca o confirmare a succesului reformelor economice, politice și militare, ca o consecință a gradului său superior de pregătire pentru acest proces. La evidenta schimbare a naturii amenințărilor la nivel global, România s-a adaptat rapid, a reacționat prompt și și-a îndeplinit angajamentele, în acord cu cerințele impuse.
În prezent, în situația atât de apropiatei geografic crize din Ucraina, parcă suntem tot mai conștienți de importanța cooptării noastre în structurile NATO, sub aspectul securității națiunii române, în general, dar și a fiecărui individ în parte.
Stimați colegi, consider că se cuvine, cu acest prilej, să aducem omagiu celor căzuți sau răniți în teatrele de operațiuni NATO, sacrificați pentru libertatea și democrația la nivel planetar!
România trebuie să-și asume responsabilitățile proprii în domeniul apărării și, mai ales, cele care îi revin, ca frontieră strategică a NATO într-o zonă fierbinte! România trebuie să transpună, la nivelul întregului corp militar, ceea ce a învățat și aplicat în teatrele de operațiuni din afara țării, să stabilească o prioritate pentru pregătirea resurselor umane, dotarea cu armament și tehnică de luptă modernă a armatei! În acest sens, salutăm propunerea Guvernului Ponta de creștere a alocării din PIB pentru Armată, cu câte 0,2% în următorii trei ani, în așa fel încât, în anul bugetar 2016-2017, să se ajungă la 2% din PIB, o medie pe care, pentru moment, în regiunea noastră, doar Polonia o deține!
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu