Deoarece Învierea din morți a Domnului Iisus Hristos este semnul biruinței Sale și garanția mântuirii noastre, era firesc că, încă de la început, comemorarea acestei învieri să constituie una dintre sărbatorile cele mai importante ale creștinătății.
Cultul creștin împlinește prin această ”a sâmbetelor împărăteasă și doamnă, al praznicelor praznic și sărbătoare a sărbătorilor” nu numai o simplă comemorare istorică, ci retrăiește întreaga dramă zguduitoare a morții și învierii lui Hristos, ca, prin aceasta, creștinii să-și însușească învățătura Domnului și lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu întrupat.
După părerea celor mai mulți exegeți și istorici bisericești, Învierea Domnului a avut loc în prima duminică de după Paștile iudeilor, din anul 33 al erei creștine.
Învierea Mântuitorului nu este proclamată în interiorul edificiului bisericii, ci în afara lăcaşului de cult, pentru că ea priveşte pe toţi oamenii. Nu numai creştinii vor învia la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, ci El va veni să judece viii şi morţii, toți oamenii din toate timpurile şi toate locurile, indiferent de religie, de neam, de vârstă sau de rasă. Sfântul Apostol Pavel spune, în Epistola I către Corinteni, că: ”după cum toţi (oamenii) mor în Adam, toţi vor învia în Hristos” (I Corinteni 15, 22) și că El, înviind din morţi, S-a făcut ”începătură a învierii celor adormiţi” (I Corinteni 15, 20).
Cuvântul Paşte înseamnă ”trecere” şi are legătură directă cu existenţa noastră. Sfintele Paşti şi credinţa în Înviere dau sens vieţii noastre, nu numai către sfârşitul ei, ci în fiecare zi a ei. Pentru un creștin fiecare zi este îndreptată spre Înviere, pentru că începutul săptămânii este Duminica, ziua Învierii, ziua Domnului Cel Înviat din morţi. Sfintele Paşti se serbează ca fiind cea mai mare sărbătoare, odată pe an, dar, în fiecare săptămână, Duminica, noi serbăm Învierea Domnului şi ne pregătim pentru Învierea cea de obşte. În felul acesta, Paştile sunt sărbătoarea luminii, sărbătoarea sensului vieţii noastre, sunt sărbătoarea bucuriei.
Paştile sunt sărbătoarea păcii sau a împăcării omului cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei. În acest sens, Sărbătoarea Sfintelor Paşti ne îndeamnă să ducem lumină şi să fim lumină acolo unde locuim sau unde muncim. Să ducem lumină, bucurie şi pace celor care sunt întristaţi, celor care sunt singuri, celor care sunt neajutoraţi. O mulţime de oameni suferă, nu numai de sărăcie sau de boală, ci şi de singurătate. Noi trebuie să fim așadar martori ai Învierii lui Hristos, mărturisitori ai iubirii Lui pentru oameni şi să ducem în aceste zile lumină în casele celor bolnavi, celor singuri, iar prin aceasta să mărturisim că Iisus Hristos a înviat din morţi şi a ridicat sufletele noastre din mormântul egoismului, al nepăsării, al autosuficienţei.
Stimați colegi, Învierea Domnului să vă aducă speranța în suflete, răsădită din jertfa Mântuitorului pentru noi toți!
Lumina Sfântă să vă găsească nestinsă candela dragostei și a milosteniei pentru cei neajutorați și să vă călăuzească pașii spre fericire și mântuire! Să petreceți Sfintele Paști cu bucurie, pace și sănătate!
Cultul creștin împlinește prin această ”a sâmbetelor împărăteasă și doamnă, al praznicelor praznic și sărbătoare a sărbătorilor” nu numai o simplă comemorare istorică, ci retrăiește întreaga dramă zguduitoare a morții și învierii lui Hristos, ca, prin aceasta, creștinii să-și însușească învățătura Domnului și lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu întrupat.
După părerea celor mai mulți exegeți și istorici bisericești, Învierea Domnului a avut loc în prima duminică de după Paștile iudeilor, din anul 33 al erei creștine.
Învierea Mântuitorului nu este proclamată în interiorul edificiului bisericii, ci în afara lăcaşului de cult, pentru că ea priveşte pe toţi oamenii. Nu numai creştinii vor învia la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos, ci El va veni să judece viii şi morţii, toți oamenii din toate timpurile şi toate locurile, indiferent de religie, de neam, de vârstă sau de rasă. Sfântul Apostol Pavel spune, în Epistola I către Corinteni, că: ”după cum toţi (oamenii) mor în Adam, toţi vor învia în Hristos” (I Corinteni 15, 22) și că El, înviind din morţi, S-a făcut ”începătură a învierii celor adormiţi” (I Corinteni 15, 20).
Cuvântul Paşte înseamnă ”trecere” şi are legătură directă cu existenţa noastră. Sfintele Paşti şi credinţa în Înviere dau sens vieţii noastre, nu numai către sfârşitul ei, ci în fiecare zi a ei. Pentru un creștin fiecare zi este îndreptată spre Înviere, pentru că începutul săptămânii este Duminica, ziua Învierii, ziua Domnului Cel Înviat din morţi. Sfintele Paşti se serbează ca fiind cea mai mare sărbătoare, odată pe an, dar, în fiecare săptămână, Duminica, noi serbăm Învierea Domnului şi ne pregătim pentru Învierea cea de obşte. În felul acesta, Paştile sunt sărbătoarea luminii, sărbătoarea sensului vieţii noastre, sunt sărbătoarea bucuriei.
Paştile sunt sărbătoarea păcii sau a împăcării omului cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei. În acest sens, Sărbătoarea Sfintelor Paşti ne îndeamnă să ducem lumină şi să fim lumină acolo unde locuim sau unde muncim. Să ducem lumină, bucurie şi pace celor care sunt întristaţi, celor care sunt singuri, celor care sunt neajutoraţi. O mulţime de oameni suferă, nu numai de sărăcie sau de boală, ci şi de singurătate. Noi trebuie să fim așadar martori ai Învierii lui Hristos, mărturisitori ai iubirii Lui pentru oameni şi să ducem în aceste zile lumină în casele celor bolnavi, celor singuri, iar prin aceasta să mărturisim că Iisus Hristos a înviat din morţi şi a ridicat sufletele noastre din mormântul egoismului, al nepăsării, al autosuficienţei.
Stimați colegi, Învierea Domnului să vă aducă speranța în suflete, răsădită din jertfa Mântuitorului pentru noi toți!
Lumina Sfântă să vă găsească nestinsă candela dragostei și a milosteniei pentru cei neajutorați și să vă călăuzească pașii spre fericire și mântuire! Să petreceți Sfintele Paști cu bucurie, pace și sănătate!
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu