România - statul UE cu democrația cea ma viciată

Alternanța la putere a partidelor este semnul unei democrații consolidate. Avem nevoie ca cele două talere ale balanței să fie separate, dar să se manifeste într-un echilibru rațional și bine intenționat; avem nevoie de putere și opoziție, de succedarea acestora la conducere, pentru ca fiecare să aibă șansa de a-și materializa strategia de surmontare a stării de ”nedezvoltare” a țării.

O democraţie neconsolidată, cu un partid majoritar, va aluneca uşor spre autoritarism, lichidând, practic, prin însăşi mecanismele puterii, orice opoziţie. De câțiva ani încoace, acțiunile celor de la vârf au fost îndreptate tocmai în această direcție, a eradicării oricăror voci sau manifestări oponente. Au cedat tentației ultra-politizării tuturor structurilor statului, lăsând la o parte criteriul meritocrației în ascensiunea socială sau profesională. Rezultatele sunt pe măsură:

În 2011, România pierdea 9 poziții în Index-ul Democrației, realizat de către The Economist Intelligence Unit (EIU), față de 2008, fiind etichetată drept statul UE cu democrația cea mai viciată. Căderea a avut loc de pe poziţia 50 la poziţia 59, în 2011. Trei din cei cinci indicatori (calitatea actului guvernării, participarea politică şi drepturile civile) au cunoscut o înrăutăţire însemnată.

Potrivit aceluiași raport, România este una dintre cele opt țări din Europa Centrală și de Est în care a avut loc o reducere a nivelului de libertate a presei, față de 2008.

România mai ocupă locul 77 din 142 în ”Raportul Global al Competitivității 2011 – 2012”, lansat de Forumul Economic Mondial, față de o poziție 68, mai bună, în 2008-2009. Ierarhiile au fost stabilite pe baza a 12 mari indicatori: instituțiile, infrastructura, macroeconomia, sănătatea și educația primară, bunurile și eficiența pieței, educația universitară și nivelul de instruire, eficiența pieței muncii, evoluția tehnologică, dezvoltarea pieței financiare, dimensiunile pieței, complexitatea mediului de afaceri și inovația.

În ceea ce privește Indexul Percepției Corupției din 2011, ne-am prăbușit, din nou, 5 locuri: de la poziția 70 în 2008, la 75 în 2011.

Pentru echilibrul democratic al puterilor în stat, polii de putere trebuie să existe și să se manifeste singular, având însă o constantă unitară, a ceea ce trebuie făcut pentru România. Scopurile și interesele trebuie să fie comune, principiile fundamentale să fie aceleași, viziunea să se întindă pe un orizont de timp lung; să existe o continuitate strategică a acțiunilor, rămânând ca fiecare forță de pe eșichierul politic să își definească propria cale de merge spre țintă, propriile mijloace, ritmuri, în funcție de condițiile interne și externe ale momentului și de paradigmele sale doctrinare.

Stimați parlamentari, din păcate, PDL la butoane s-a transformat, de câțiva ani încoace, într-o forță politică care nu a dorit să folosească, la momentul potrivit și în mod corespunzator, mijloacele de care dispune, dovedind clar lipsa unui suport ideologic, asezonat cu manifestarea din plin a corupției, intereselor personale sau clientelare. Unor astfel de formațiuni politice nu trebuie să li se mai ofere șanse de a ajunge la conducere, luându-le în calcul ca opțiune de vot sau de apartenență politică, căci au demonstrat, prin atitudini și acțiuni constante, încălcarea flagrantă a principiilor constituționale ale statului de drept și terfelirea preceptelor elementare ale democrației! Orice membru, reprezentant sau susținător al acestui partid, care continuă să le fie alături, se face răspunzător și părtaș dezastrului în care au aruncat România.

Loading