În
interiorul Instituției Parlamentului României, reprezentantă a unui popor
majoritar creștin, din nefericire, se întâmplă tot mai des să fie propuse,
susținute și votate legi, care contravin flagrant principiilor și fundamentelor
Bibliei și ale Bisericii Creștine. Acest lucru ne demonstrează că cei responsabili,
ori nu cunosc conținutul Bibliei, ori, în cunoștință de cauză, aleg să nu
trăiască după preceptele și morala creștină, ori poate că nu le pasă de
consecințele actelor pe care le săvârșesc.
Prin
faptele politice și personale, parlamentarul român trebuie să fie un model
pentru societate, dar și un protector și un garant al respectării drepturilor și
libertăților cetățenești, având Biblia ca diriguitor.
La
învestirea în funcție, prin ceremonia jurământului de credință, parlamentarul,
cu mâna pe Cartea Sfântă, petcetluiește un legământ cu Dumnezeu, prin care
făgăduiește devotament față de țară și popor, pe toată durata mandatului pe
care îl exercită, întărind la sfârșit: ,,Așa să îmi ajute Dumnezeu”.
Ce
ar trebui să se întâmple atunci când alesul pune în balanță promisiunea față de
Dumnezeu și popor cu datoria față de furnizorii de beneficii, iar talerele se
înclină în favoarea celor din urmă? În acest caz, individul, ales sau nu, se
descalifică, atât ca om, cât și ca bun creștin și trece în tagma impostorilor.
Într-adevăr,
există liberul arbitru, așa cum l-a lăsat și Dumnezeu, care ne permite să
alegem între bine și rău, între adevăr și minciună, dar aceste alegeri sunt
strict personale, implică conștiința proprie și nu trebuie lăsate să aibă un
impact negativ extins. Împinse dincolo de propria persoană înseamnă abuz, pot
avea efecte devastatoare la nivelul etosului colectiv și trebuie să se
pedepsească, nu numai de legile divine, ci și de cele pământești.
Dacă
facem referire la fariseismul, sperjurul, trădarea și oportunismul clasei
politice, regula trebuie să se respecte cu celeritate și să fie aplicată cu
maximă severitate, fiind vorba de lideri, formatori de opinie, cu expunere
publică, care trasează direcții,
trenduri, principii, iar faptele lor au impact la nivel național sau chiar
extern.
IPS
Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, în preajma Sfintelor Sărbători ale
Crăciunului 2010, cu puțin timp înainte de moarte, afirma: ,,Biblia
din Parlament ar trebui să existe nu doar ca obiect în fața căruia demnitarii își
depun juramântul, ci și ca îndreptar pentru legile pe care aceștia le
plănuiesc, le votează și le promulgă. Dacă ei ar deschide Biblia numai câteva
pagini, atunci în țara noastră nu ar mai exista acte normative menite să
legifereze sau să permită … atâtea căi deschise spre dezintegrarea familiei și
disoluția societății. E inadmisibil să juri cu mâna pe Biblie și să faci legi împotriva
Bibliei!”
Aleșii
produși ai unor conjucturi electorale, slugile sau marionetele dezarticulate,
implantate ca roboți de manevră, nu pot fi devotați interesului public, căci nu
mai au nici măcar acest liber-arbitru primordial: ,, Nu poți sluji la doi
stăpâni” sau, cu alte cuvinte: ,,Nu poți să mergi cu Dumnezeu și să alergi cu
diavolul”. Ei s-au poziționat, înainte de a fi în postura de a alege tabăra și
acum punctează pentru stăpâni.
Stimați parlamentari, pe
de o parte, deputatul, în calitate de ales al poporului, nu trebuie să uite că
datoria sa principală este de a reprezenta interesele alegătorilor. Pe de altă
parte, prin ritualul jurământului depus la învestirea în funcția publică, datoria
este întărită printr-un legământ făcut cu Dumnezeu, care nu lasă loc de
abateri, excepții, derogări. Ne aflăm aici, iar obligația noastră este de a adopta
legi bune, cu grijă față de oameni și respect față de Dumnezeu, iar cei care nu
se supun acestor principii sunt trădători, fără echivoc.
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu