miercuri, 15 februarie 2012

Imaginea parlamentarului din ziua de azi


Dacă în anii de început ai constituirii Parlamentului României, această instituție supremă reprezentativă a poporului a fost învestită cu cea mai mare cotă de încredere, ca prim stindard al democrației, odată cu trecerea timpului, percepția pozitivă s-a deteriorat constant. E adevărat că de vină au fost și unii parlamentari, care au asociat comportamente neadecvate pozițiilor lor publice, erodând de la o zi la alta imaginea proprie și a instituției pe care o deservesc.
Practica traseismul politic a imprimat un caracter hilar, derizoriu întregii clase a aleșilor poporului, care toți trag ponoasele pentru cei câțiva oportuniști și ,,descurcăreți”, fără scrupule în a-și atinge scopurile. Mai sunt și afaceriștii cu statul, cei care compromit integritatea morală personală și a instituției, pentru foloase materiale consistente și artistic dosite. Să nu uităm aspectul, care atinge cota de sus a penibilului, al legitimării fraudei, minciunii și hoției în Parlament, prin adoptarea Legii Pensiilor.
Dar acestea nu sunt totul. Parlamentul deține pârghiile pentru a cere suspendarea din funcție a președintelui și pentru a demite guvernul, prin adoptarea moțiunii de cenzură. În consecință, este lesne de înțeles că instituția aleșilor poporului este un ghimpe în coasta conducătorilor doritori de puteri discreționare. Atunci când statul devine ograda proprie a unor grupuri de interese, nu trebuie să ne mai mire că nu se dorește ca opinia publică versus aleșii poporului să-și vâre nasul în treburile acestora.
Oare campania permanentă de denigrare a Parlamentului nu își are originea tocmai în această dorință de a decredibiliza pe acei care pun punctul pe i și care  scot la iveală substraturile mizere ale acțiunilor celor de la putere?
Pe de altă parte, este ușor pentru executiv să treacă prin asumare pe bandă legi nefavorabile cetățenilor, iar atunci când se trage linia, să arunce în cârca Parlamentului eșecul aplicării acestora, deoarece, pentru omul de rând, probabil că este învederat că legislativul elaborează și adopta legile, proaste sau nu, iar guvernul nu trebuie decât să le aplice. Mai greu rămâne în memoria de lungă durată a opiniei publice faptul că s-a apelat, de către Guvern, la subterfugii și excepții de procedură la scară largă, pentru a-și impune interesele. 
Imaginea publică a parlamentarului nuanțează o persoană coruptă, abilă, demagogă, incompetentă, imorală, iresponsabilă, necinstită, leneșă, mincinoasă, nepăsătoare, care urmărește doar interesele proprii și ale partidului. Parlamentarii sunt suspectați că fac legi ,,cu dedicație” pentru anumiți oameni de afaceri, care le finanțează campaniile, în schimbul unor contracte preferențiale cu statul.
Parlamentarul ideal ar trebui să nu ,,votează la două mâini”, să nu doarmă la ședințe, să îi reprezinte pe cei care l-au ales, să îi asculte, să le înțeleagă nevoile și să țină cont de ele în elaborarea legilor, să fie un bun profesionist, să aibă onoare și demnitate, să își țină promisiunile făcute în campania electorală, ,,să muncească mai mult”, ,,să nu uite pentru ce a fost votat”, ,,să-și asume greșelile”, ,,să nu folosească banii publici în scopuri personale”.
Stimați colegi, în Parlament există mulți oameni cinstiți, onești, care vor să facă ceva pentru țară. E adevărat că, din păcate, defectele se observă mai ușor decât calitățile, atât la nivel de individ, cât și de grup. Efectul de grup face ca o mulțime să fie, de multe ori, inferioară calitativ membrilor ei. Curentul de opinie nefavorabil, dirijat și controlat sau nu de cei care au interes, ne face rău tuturor: parlamentari, instituție legislativă și reprezentativă supremă, cetățeni, țara noastră și imaginea ei peste hotare. Este important, ca măcar atât cât ține de fiecare dintre noi, să adoptăm o conduită morală, care să ne facă cinste și să fie în acord cu ceea ce așteaptă de la noi cei care ne-au trimis aici.
E adevărat că tentațiile există, jocul puterii, distrugător și acaparator, e cunoscut, dar odată ajunși aici nu putem ceda atât de ușor, cum unii au făcut-o deja. Ține și de noi, de forța noastră interioară să ne păstrăm verticalitatea și să redăm prestigiul instituției pe care o reprezentăm.
Loading

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu