Așa
cum s-a speculat încă de la formularea declarației publice a domnului
președinte, privind necesitatea impunerii măsurilor de scădere a veniturilor
pensionarilor și bugetarilor, de curând s-a confirmat, printr-o expunere a
directorului general al FMI, că decizia decimării unei bune părți a populației
României se datorează, în exclusivitate, guvernării democrat-liberale. Tăierea
pensiilor și salarilor a fost opțiunea și decizia acestora. FMI-ul, ca orice
bancă, nu a impus decât direcția de
urmat, pentru mult așteptatul reviriment economic. Încadrarea în limita de
deficit se putea realiza, fie prin scăderea cheltuielilor publice, fie prin
creșterea fiscalității. Potrivit declarației șefului FMI, recomandarea
creditorilor a înclinat spre protejarea celor vulnerabili, prin creșterea
impozitării doar a veniturilor mari, printr-o cotă diferențiată. Guvernul român
a fost însă foarte ferm: doresc scăderea în masă a pensiilor și salariilor,
neglijând costul social. Până și străinii s-au dovedit mai umani și mai
solidari cu poporul român, decât aleșii acestora. Chiar și optarea pentru
soluția scăderii cheltuielilor publice, destul de extinsă și ofertantă, în
sine, lăsa posibilitatea economisirii din alte surse. Dar nu, achizițiile
publice inutile și nesimțite continuă, parcă cu și mai multă înverșunare, în
paralel cu tăierea veniturilor, grăbindu-se să înhațe și ultimele fărâme care
au mai rămas. Se scurg valori de neimaginat pe bunuri și servicii derizorii,
având drept sursă o clientelă politică mafiotă, ahtiată după câștiguri
nemeritate. Se spune că dacă înșeli statul, nu se pune, statul nefiind o
entitate bine conturată, nonconcretă și vag determinată, dar statul este
alcătuit din toți cei care acum plătesc neîntrebați neștiința și nesimțirea guvernanților.
Cazurile
pensionarilor care trăiesc mai rău decât câinii străzii nu sunt izolate; sunt 4
milioane de pensionari foarte săraci în România. Cu venituri infime, deja nu
își pot permite nici măcar pîinea cea de toate zilele. Medicamentele, hrana,
îmbrăcămintea, serviciile sunt un lux pentru majoritatea dintre ei. Se hrănesc
cu alimente stricate, aruncate la gunoi de către comercianții din piețe, se
luptă cu câinii străzii pentru resturile din gunoaie și binecuvântează orice
coajă de pâine. Sunt poate părinți, bunici, care nu au pe cineva să le întindă
o mână de ajutor.
În
aceste condiții, măsurile guvernanților noștri nu se mai pot numi măsuri de
solidaritate socială, ci devin instrumente de eradicare în masă a celor slabi,
bătrâni sau bolnavi; acte guvernamentale împotriva intereselor naționale,
genocide ale zilelor noastre.
Mai
rămâne și problema oportunității creditului de la FMI. Toate aceste costuri
sociale ale angajării banilor străini sunt năucitoare. Dar ne întrebăm, oare
pentru ce îndurăm toate acestea? Se vede undeva luminița de la capătul
tunelului? Nici măcar. S-a vehiculat că acești bani vor da o gură bună de
oxigen economiei, pieței bancare. Nu trebuie să fim observatori fini ai
fenomenului economic, pentru a ne da seama că investiții nu s-au realizat,
creditarea nu e deblocată. Rămâne aceeași problemă a volatilizării banului
public. În plus, a consultat cineva categoriile cărora acum li se cere atât de
ușor să se solidarizeze, să pună umărul la scoaterea din marasm a țării? Dacă
nu, atunci să plătească cei care i-au cheltuit, și nu amărâții de pensionari și
bugetari fără vină.
Dacă
problema pensionarilor e evident, nici salariații din România nu stau pe roze.
20% din totalul salariaților au venitul sub 750 RON, 59% se află sub salariul
mediu de 1.500 RON și doar 6% au peste 4.000 RON. De unde și de la cine să se
mai taie, ca să mai și rămână pentru traiul de zi cu zi?
Este
evident că așa-zisele măsuri de stopare a dezastrului nu fac obiectul niciunei
gândiri sau analize strategice. De ce 25% și 15%? De ce nu 20% și 10% sau 30%
și 20%? Niciun membru al guvernului nu poate răspunde, pentru că aceste cifre
sunt roade ale dispoziției prezidențiale în fatidica zi a anunțului public, sau
trase la sorți, date cu banul sau poate șoptite de faimosul consilier pe
probleme ezoterice, după o consultare prealabilă a tărâmurilor nevăzute.
Așadar,
vă invit, stimați colegi parlamentari, să descalificați acest guvern-paiață
prin respingerea măsurilor criminale și votarea moțiunii de cenzură!
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu