Se încheie o sesiune …

Se încheie sesiunea parlamentară ianuarie – iunie 2010, o sesiune intens zbuciumată, în contextul torsiunilor ieşirii din criză.

În această perioadă s-au legiferat acte normative importante, ca Legea Bugetului, Legea ANI, codurile, Legea Învăţământului, dar, din păcate, sesiunea a fost dominată de politica imperativă a guvernanţilor, de a trece legi, nu în interesul ţării, ci pentru afirmarea forţei decidentului de la vârful eşichierului politic. Fără dialog, fără consultare şi doar prin poziţia celui mai puternic, s-a forţat votul Parlamentului, pentru a scoate legi (fără a se accepta amendamente), care apoi au fost infirmate de Curtea Constituţională.

Nu a fost de folos nimănui, nici măcar guvernanţilor, distorsionarea votului poporului, prin formarea grupului de parlamentari independenţi, nici faptul că majoritatea parlamentară (fragilă) a votat la comandă, chiar prin încălcarea unor proceduri parlamentare.

Dacă s-ar fi gândit că pentru stabilirea coordonatelor unui simplu punct într-un plan este nevoie de două linii, iar în spaţiu, de cel puţin trei, ar fi realizat că pentru escaladarea crizei este nevoie de mult mai mult efort coordonat şi direcţionat strategic.

Deşi guvernul a fost învestit în baza unui program de guvernare asumat şi validat, programul a rămas abandonat undeva în exponatele de vitrină ale primului-ministru, iar majoritatea formată „forţat” în Parlament votează legi nedrepte, ducând în derizoriu o întreagă clasă politică.

Din păcate, conducerea Camera Deputaţilor, dorind să fie pe placul „şefilor”, se complace în denigrarea clasei politice, pentru a distrage atenţia opiniei publice de la probleme grave cu care se confruntă o ţară întreagă. Prin aceste demersuri, cei din frunte uită cu desăvârşire că sunt parte din sistemul spre care arată cu degetul acuzator şi că, în consecinţă, bumerangul, într-un traseu eliptic, nu îi va cruţa.

Dacă parlamentarii, aleşi uninominal, ar fi votat, potrivit convingerilor lor,  legi bune, în conformitate cu interesul alegătorilor şi al ţării, ar fi sancţionat guvernanţii, atunci când s-au abătut de la legile democratice, cu siguranţă, situaţia românilor ar fi fost alta.

S-a preferat, în locul unei guvernări raţionale şi democratice, o luptă surdă, dar acerbă, pentru interese de grup, susţinută de o duşmănie şi ură politică fără precedent. Nu mai poate continua aşa.

Se încheie acum sesiunea ianuarie – iunie 2010, cu realizări şi nerealizări, împliniri sau eşecuri. Rămân totuşi speranţe de mai bine în următoarea perioadă activă a Parlamentului. Sunt necesare acte normative elaborate cu înţelepciune, asumate cu neutralitate personală sau de apartenenţă politică, în interesul ţării şi al cetăţenilor ei, pentru a fi siguri că suntem pe drumul cel bun în îndeplinirea misiunii care ne-a fost hărăzită. 

Loading