Marea Unire de la 1
decembrie rămâne o pagină sublimă a istoriei României. Desăvârșirea unității
noastre naționale nu a fost opera unui om politic, partid sau guvern, ci rămâne
marea realizare istorică a întregii națiuni române. Conștiința desăvârșirii unității
neamului nostru, a realizării statului național, s-a aprins ca o flacără în mii
și mii de piepturi și a generat un elan și o forță imensă, care au nimicit
orice împotrivire. Din acel moment, inimile tuturor românilor au început să
bată într-un singur trup: acela al României – patria mamă regăsită.
Sunt pagini din
trecutul nostru istoric pline de vitejie, curaj, demnitate, onoare, cu care ne
mândrim și care ne pot servi drept învățătură nouă și generațiile care vor
urma. Nu au trecut nici 100 de ani de atunci. Întrebarea este dacă în zilele
noastre am mai putea fi capabili de astfel de gesture mărețe, în unitate și
dragoste pentru frații noștri români, sau capitalismul feroce în care trăim
ne-a convins să ne extirpăm orice urmă de empatie, grijă și respect pentru
semeni, ca pe niște apendice nedorite și deranjante, care ne agață și ne stânjenesc
în drumul plin de hățișuri obscure al vieții pe care am ales-o?
A fost 1 decembrie
2010. Pentru prima oară în istoria României Unite, conducătorul statului a avut
treburi mai importante în această zi festivă, decât cele ale țării sale. Mai
mult, în virtutea rachiunii personale pe care șeful de la Cotroceni o poartă celui
care ar fi fost legal și constituțional să îl înlocuiască, acesta deleagă pe
altcineva, pe criterii de obediență și osanale aduse augustei sale persoane.
În statul român funcționează
o ordine de precădere, potrivit căreia onorul militar se prezintă demnitarului
cu cel mai înalt rang, prezent la o manifestare și că nu există posibilitatea
delegării primirii onorului. Ziua Națională a fost transformată într-un front
de luptă și batjocură, iar momentul de sărbătoare al tuturor românilor a devenit
un alt episod de reconfirmare a puterii masculului alfa și un prilej de
anihilare și umilire a celui care a îndrăznit să atenteze la poziția sa
dominantă. Nici măcar de Ziua Națională, conducătorii statului nu au fost
preocupați de păstrarea unei minime aparențe de legalitate în acest stat de
drept, care este România europeană a secolului XXI.
Șeful guvernului, Emil
Boc, și-a însușit în mod non-legal și non-constituțional onorul militar și a
încasat, în contrapondere, huiduielile mulțimii, adresate tuturor celor care
fac parte din ceea ce numim clasă politică la guvernare; un vot de blam dat de
către români încă o dată unei puteri care e mută și surdă la nevoile, sărăcia, boala și
neputința lor, a celor care i-au ales.
Dezbinarea, ura,
abuzurile au devenit un dat al zilelor noastre. Scrupulele sunt lăsate la o parte,
în tot ceea ce însemnă politică a puterii. Nu mai contează că miza sunt copiii,
bătrânii, bolnavii, în general cei fără apărare, când e vorba de bani și
interese. Politicile publice ale guvernului se pliază parcă perfect pe
ideologiile extremiste ale secolului trecut, de eradicare a verigilor slabe. Să
nu uităm însă că într-una se află viitorul - copiii, în alta trecutul -
bătrânii, iar în ultima, în categoria celor bolnavi, ne putem regăsi oricare
dintre noi și familiile noastre, în orice moment al vieții sub auspicii mai
puțin favorabile!
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu