Revoluția de la Timișoara din 1989

Se împlinesc 22 de ani de la eliberarea de sub dictatura comunistă, iar meritul primului strigăt pentru libertate și democrație îi revine orașului martir Timișoara, primul oraș care s-a scuturat de jugul comunist din România.

Din 16 decembrie și până în 22, când Revoluția s-a întins în toată țara, acest oraș a luptat singur împotriva opresiunii comuniste și a schimbat astfel cursul nostru istoric.

În timpul Revoluției din 1989, pe străzile Timișoarei au murit 119 oameni, 392 au fost răniți și 850 arestați. Lupta a fost nedreaptă, inegală, între oameni simpli și neînarmați corespunzător și forțele echipate și antrenate ale Securității, Miliției, Armatei, activiștilor îndoctrinați; dar revoluționarii au învins, pentru că Dumnezeu, binele și dreptatea a fost de partea lor. Ploaia de gloanțe, arestările, amenințările, asasinatele nu i-au făcut să dea înapoi, și așa libertatea scumpă a fost câștigată. Pe 18 decembrie, a căzut pentru libertate, pe treptele Catedralei din Timișoara, Sorin Leia, eroul din Făget, născut în comuna Tomești. Chiar dacă ucigașul său a fost identificat în persoana unui maior de miliție și arestat, în cele din urmă a fost eliberat, din lipsă de probe.

Curajul fără margini, jertja, eroismul, dragostea de țară și libertate a timișorenilor au constituit exemplu și imbold pentru ceilalți români, care au îndrăznit, la rândul lor, să spună nu dictaturii și opresiunii.

,,În 20 decembrie 1989, Timişoara a intrat definitiv în stăpânirea populaţiei, transformându-se într-un oraş liber, în marea închisoare care devenise, în acele zile, România”, se arăta în preambulul Proclamaţiei de la Timişoara, din martie 1990.  În 20 decembrie, armata s-a alăturat revoluționarilor, iar în 21 decembrie, în Piața Operei, o sută de mii de oameni strigau că sunt gata să  moară pentru libertate.

Pentru împuşcarea lui Sorin Leia a fost arestat în 1990 maiorul de miliţie Sucală Ion, eliberat apoi din lipsă de dovezi

Revoluția de la Timișoara a fost o revoluție anticomunistă a poporului, despre care se vorbea în toată Europa, și nu o lovitură de stat. La Timișoara și în toată țara s-a murit pentru unitate socială și națională, libertate, democrație, acces la informație și o viață mai bună.

Stimați colegi, în Timișoara, în decembrie 1989, s-a început o nouă pagină de istorie a țării noastre, plină de încredere și speranță. Timișoara a fost matca creației Noii Românii, o Românie care se dorea mai bună, mai unită, fără lipsuri, nevolnicie, deșertăciune, pesimism. Mizeria, cenzura, foamea, dezinformarea, teroarea au fost motivele determinante pentru care cei mai curajoşi români au îndrăznit să iasă în stradă şi să protesteze în acele zile istorice, ajunși la o stare de profundă saturație, în care nici gloanțele ucigașe nu-i mai împingeau înapoi.

Astăzi, decembrie 2011, la peste 20 de ani de la prăbușirea comunismului, ne întrebăm, oare cât timp va mai trece până să putem afirma cu certitudine că idealurile Revoluției, crezul și dorințele arzătoare ale celor care și-au pus jertfa pe altarul patriei au putut fi împlinite?

Loading