miercuri, 15 februarie 2012

Un nou sfârșit de sesiune parlamentară


Se încheie sesiunea parlamentară ianuarie – iunie 2011, o sesiune intens zbuciumată, controversată și frustrantă pentru anumite părți.
Asistăm la aceleași derapaje, cum ne-am obișnuit în ultimii ani, în care Președinția se substituie Guvernului, iar acesta, la rândul lui, confiscă Parlamentului prerogativele constituționale. Peste 80% din actele normative adoptate au fost proiecte de lege de aprobare a ordonanțelor de Guvern, și nu inițiative parlamentare.
Toate legile importante ale ultimilor ani au trecut de Parlament fără dezbatere, Cabinetul Boc promovându-le prin asumarea răspunderii, în timp ce, în ultimii 20 de ani, guvernele anterioare au adunat toate la un loc același număr de asumări.
Guvernul PDL a dobândit periculosul obicei de a-și asigura trecerea legilor importante, cu implicații majore asupra poporului, în forma dorită, în ritm precipitat, prin abuz de asumare a răspunderii, eludând, sfidând și desconsiderând total Parlamentul României, potrivit Constituției unica autoritate legiuitoare a țării, precum și principalii actori sociali.
S-a ajuns la situația intolerabilă în care orice inepție sau moft a reprezentanților PDL poate deveni peste noapte lege (uneori se asumă chiar o modificare a unei legi asumate de același guvern cu ceva timp în urmă), prin instrumentul-jucărie pe care îl preferă guvernanții, acela de a eluda procedura dezbaterilor parlamentare și consultarea partenerilor sociali.
Strategia de discreditare a clasei politice la putere s-a folosit în relația cu parlamentarii opoziției, profesorii, medicii, funcționarii publici, polițiștii, jandarmii, pompierii, pensionarii, militarii, mamele etc. Pe principiul ,,dezbină și cucerește”, mesajele democrat-liberale aproape își ating scopul: acela de a ne spăla creierele și a ne implanta mesajul că fac un lucru bun și că, oricum, în țara aceasta, cu excepția acoliților și lustruitorilor lor de pantofi, nimeni nu mai are loc.
Problematica schimbării Constituției devine o diversiune a democrat-liberalilor, care este scoasă la rampă, pentru deturnarea atenției opiniei publice de la proasta guvernare a României. Se face uzanță de acest tertip, pentru ca oamenii de rând să uite problemele crâncene cu care se confruntă, în contextul generat de actuala putere și pentru a recâștiga acel capital electoral, ușor de manipulat prin gesturi politice și discursuri superficiale. Schimbarea Constituției nu își va produce efectele în această legislatură, dar “rezolvă” pentru viitor neajunsurile cu care s-a confruntat instituția prezidențială în ultimii ani, prin încadrarea Președintelui Jucător în litera legii supreme. Se dorește ca toate frustrările, temerile, limitările actualului șef al statului să aibă rezolvare în noua Constituție.
Nu există niciun motiv care să dea un caracter de urgență modificării Constituției, în actuala legislatură. Acest demers se subsumează acțiunilor în favoarea intereselor de partid și de grup ale actualei puteri și fac pasul de la o republică semi-prezidențială la una prezidențială, de sorginte dictatorială.
Cu scopul de a ne convinge de iminența și celeritatea cu care trebuie pus în aplicare propriul proiect de reorganizare administrativ-teritorială, șeful guvernului ne minte că graba nu strică treaba și că fără aceste măsuri aplicate de urgență Uniunea Europeană ar opri robinetul finanțărilor pentru țara noastră.  Mai mult, puterea nu dorește niciun fel de consultare publică sau dezbatere, fie ea prin referendum sau la nivel parlamentar, așa cum este firesc, ca orice proiect de lege să își urmeze calea, să fie îmbunătățit, votat sau respins. Urmărind trendul nesimțit cu care ne-au obișnuit, mint și sfidează poporul și reprezentanții acestuia, parlamentarii, făcând din nou uzanță de vechiul tertip dictatorial, al asumării guvernamentale, pentru a nu se lovi de nicio împotrivire.
S-a efectuat și reforma în sistemul sanitar, în stilul specific actualei guvernări, eliminând unități medicale, fără o logică anume și fără a se ține seama de interesul cetățeanului. În pofida hotărârii de descentralizare a sistemului sanitar din România, în urma căreia managementul asistenței medicale se tranferă autorităților administrației publice locale, sub aspect logistic, financiar și uman, s-a derulat drama desființării spitalelor și maternităților, dictată de la centru, a golirii și evacuării forțate a pacienților și personalului care asigură asistența medicală, fără a ţine cont de indicii de eficienţă favorabili, calitatea serviciilor, lipsa arieratelor sau investiţiile deja implementate.
A intrat în vigoare Noul Cod al Muncii, prin asumare guvernamentală. Printre principalele modificări aduse de Codul Muncii se numără majorarea perioadei de preaviz, introducerea agentului de muncă temporară și sancțiuni foarte dure pentru munca la negru. Legea Dialogului Social a avut un traseu fulminant. A fost anunţată oficial de Premier, discutată în regim de urgenţă, în condiţiile în care liderii sindicali nu participau la discuţii, în semn de protest, a fost trecută prin Parlament, prin asumarea răspunderii, sărind hopul unui control de constituţionalitate, și, în cele din urmă, a fost promulgată fără întârziere de Preşedinte şi publicată, în Monitorul Oficial.
Criza, un factor major al neajunsurilor, este dublată de acte normative date în folosul unor grupuri de interese, de acte normative inexistente, cerute cu insistență de societatea civilă, sindicate, patronate, și refuzate de actuala putere și acte normative a căror îmbunătățire a fost solicitată, dar care, din nefericire, s-au păstrat neschimbate, nefiind de interes pentru coaliția la guvernare.
Dacă parlamentarii, aleşi uninominal, ar fi votat, potrivit convingerilor lor,  legi bune, în conformitate cu interesul alegătorilor şi al ţării și ar fi sancţionat guvernanţii, atunci când s-au abătut de la legile democratice, cu siguranţă, situaţia românilor ar fi fost alta.
S-a preferat, în locul unei guvernări raţionale şi democratice, o luptă surdă, dar acerbă, pentru interese de grup, susţinută de o duşmănie şi ură politică fără precedent. În teritoriu, fondurile au fost alocate pe criterii politice, pe obiective aberante, care hrăneau setea imensă de bani a clientele politice.
Este regretabil că s-a întâmplat așa. Rămâne speranța ca toate aceste neajunsuri să se îndrepte. Depinde și de noi, parlamentarii, realizarea acestui fapt.
Loading

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu