Din viaţa românilor din afara graniţelor ţării

Comunitatea românească din Ungaria, care după 1990 a devenit activă, în principal, în recunoaşterea identităţii de români, aşezată de-a lungul graniţei de vest a României, localităţile în care locuiesc români au devenit centre ale manifestărilor ce vizează limba, tradiţia şi spiritualitatea românească. Amintind aici localităţile Gyula, centrul cultural administrativ şi religios al românilor din Ungaria, unde funcţionează autoguvernarea pe ţară a românilor din Ungaria, centrul de informare şi documentare al românilor, Episcopia Ortodoxă Română, singurul liceu cu limba de predare în limba română (Liceul Nicolae Bălcescu), Chitighaz, Micherechi, Aletea, Otlaca Pusta, Cenadul Unguresc, Batania şi altele.

Pe lângă autoguvernarea pe ţară a românilor din Ungaria, formă statală de organizare, există mai multe organizaţii neguvernamentale printre care cea mai reprezentativă este Uniunea Culturală a Românilor, formată din câţiva intelectuali români din Ungaria, dar care menţin tot timpul o stare de disensiune, de neînţelegere între forma organizată şi cea nonguvernamentală.

Uniunea Culturală a Românilor are şi o publicaţie "Foaia Noastră", finanţată atât de Bucureşti, cât şi de guvernul maghiar, iar Autoguvernarea "Cronica", finanţată de Guvernul maghiar.

Activităţile reprezentative sunt organizate de Autoguvernarea la nivel naţional cât şi cel local, multe din ele devenind tradiţionale şi privesc cultura, tradiţia, limba, şcolile, precum şi legăturile culturale cu România.

Un rol important în unitatea românilor din Ungaria, prin promovarea românismului, îl are Biserica Ortodoxă Română condusă de Ps Siluan, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române, şi un grup de preoţi, parte veniţi din România, parte născuţi în Ungaria.

În jurul Bisericii se adună în principal românii, se organizează manifestări tradiţionale care se desfăşurau pe lângă biserici cu mii de ani în urmă şi care între timp au fost interzise: Hramul bisericilor, Ruga satului. Preasfinţia sa Siluan reuşeşte să menţină Biserica în centrul preocupărilor românilor de acolo, luptă pentru unitatea românilor, fiind imparţial în disensiunile dintre autoguvernare şi organizaţiile neguvernamentale, în mod special Uniunea Culturală a Românilor.

Din păcate, în şcolile româneşti, deşi oficial este limba de predare română, se învaţă limba maghiară deoarece copiii vor urma licee maghiare, învăţământul superior, de asemenea. Cei care urmează Liceul în limba română "Nicolae Bălcescu" sunt puţini la număr, doar o parte studiază în România cu burse, de regulă provin din familii fără posibilităţi materiale şi de multe ori şi-au exprimat nemulţumirea că li se impun anumite centre universitare din ţară şi nu acolo unde doresc.

A fost o problemă şi încă mai este preluarea de către Autoguvernarea pe ţară de la primăriile locale a învăţământului în limba română, acţiune la care s-au opus Uniunea Culturală a Românilor şi cadrele didactice, temându-se că vor suferi din punct de vedere financiar şi nu vor beneficia ca toate şcolile din Ungaria de dezvoltare a învăţământului. Problema a ajuns şi în instanţă.

O altă problemă care a rămas nerezolvată a fost dorinţa românilor, a Bisericii Ortodoxe Române de a ridica o statuie a lui Andrei Şaguna în faţa catedralei Sf. Nicolae din Gyula. S-au opus grupuri naţionaliste din Gyula, problema urmând să fie rezolvată între cele două guverne, român şi maghiar. Catedrala Ortodoxă Română din Gyula, proprietate a Bisericii Ortodoxe Române, centrul vieţii religioase şi spirituale române, vizitată până acum de toţi foştii preşedinţi şi actualul Preşedinte al României, este într-o stare necorespunzătoare, se degradează, de fapt, ea reprezentând simbolul românesc de acolo. Se impun lucrări de schimbare a pardoselii, de eliminare a igrasiei şi refacerea picturii interioare. Cereri pentru atribuire de fonduri s-au făcut către Guvernul României, Patriarhia Română, dar fără răspuns. De asemenea, în satele în care locuiesc români mai dăinuie biserici româneşti şi aici se impun reparaţii. De la Guvernul Ungariei nu se primesc fonduri, enoriaşi sunt puţini, singura soluţie este ajutorul României.

Există dorinţa de a face din Palatul Gojdu de la Budapesta un centru ortodox românesc, dar şi aici, din lipsă de fonduri, lucrările stagnează (Biblioteca Gojdu, amenajarea Centrului Cultural Ortodox, a exteriorului clădirii, proprietate a Bisericii Ortodoxe Române).

De asemenea, pentru cunoaşterea culturii, tradiţiei, a limbii din ţara mamă se impune intensificarea vizitelor taberelor pentru tineret, alte activităţi de cunoaştere atât de dorite de unii din Ungaria. Există o bună colaborare în acest domeniu cu zona Făgetului, în special cu organisme neguvernamentale: Fundaţia Augusta, Asociaţia Culturală Făgeţeana, cu domnul profesor Ioan Gh. Oltean şi cu fostul primar Dorel Covaci, actual deputat.

Din păcate, colaborările cu alte judeţe sunt de regulă unilaterale şi se aşteaptă doar ca românii să fie invitaţi să participe la manifestările din Ungaria, fără să ofere reciprocitate. Aceste activităţi sunt coordonate, în principal, de Autoguvernarea pe ţară şi Episcopia Ortodoxă.

În ceea ce priveşte românii din Serbia, problemele sunt mult mai complicate în special în Serbia de Răsărit şi Valea Timocului, unde românii îşi caută identitatea. Există o multitudine de organizaţii neguvernamentale de diferite orientări, în special spre partidele politice, unele care se declară româneşti, altele vlahe. S-a constituit şi a fost recunoscut Consiliul Naţional al Rumânilor (vlahilor) de către Guvernul Serbiei. o mare majoritate a românilor de aici au acceptat această denumire în scopul de a obţine fonduri şi de a fi un pas spre recunoaşterea existenţei românilor în această zonă. Şi aici a existat sprijin unilateral din partea Guvernului României, s-a dus politica "primul venit, primul servit", fără a se vrea o cunoaştere reală a modului în care sunt folosiţi banii proveniţi din România. Un rol important în comunitatea românească de aici l-a avut Dusan Parvulovici, fost preşedinte al organizaţiilor româneşti din Serbia de Răsărit şi Valea Timocului, dar care, în cele din urmă, a fost înlăturat pentru că promova prea mult românismul.

A funcţionat un program de televiziune în limba română finanţat de Institutul Cultural Român, dar finanţarea s-a oprit şi totul a luat sfârşit.

Biserica Românească, reprezentată de preotul protopop Boian, este mereu în ochii şi acţiunea organelor de ordine şi nu se acceptă construirea de noi lăcaşe de cult româneşti, deşi românii doresc.

Problemele sunt complexe aici şi disensiunile atât de puternice dintre grupările româneşti sunt necunoscute de cei din ţară şi, acţionându-se haotic, ele se adâncesc. În Voievodina, disensiunile între grupări, organizaţii neguvernamentale şi Consiliul Naţional al Românilor sunt la ordinea zilei, în principal situându-se C.R.I. care a profitat de fonduri substanţiale din România, ceea ce a dus la dezbinare şi la neîncredere între oameni.

Ridicarea vizelor dă posibilitatea apropierii de România şi, în special, în spaţiul cultural. Aici există legături deosebite culturale cu centrul de la Făget, schimburi culturale, tabere, învăţarea limbii române pentru românii din pe Valea Timocului, cu resurse proprii fără sprijin guvernamental.

Se constată şi în Serbia o acţiune românească disparată fără a se lua în considerare necesităţi urgente şi perspective în ceea ce priveşte existenţa comunităţii româneşti, învăţământ, cultură, Biserica.

Relaţiile noastre cu românii din Republica Moldova şi Ucraina au vizat în principal organizarea de tabere, participări la deniile eminesciene, şcolarizarea de tineri la şcolile romaneşti, şi aici se lasă pe seama organizaţiilor neguvernamentale, organizarea de activităţi de cunoaştere, de apropiere cu românii din aceste teritorii. Sumele alocate sunt distribuite la fel ca şi în Serbia şi Ungaria, fără o viziune clară a necesităţilor, o cauză fiind şi schimbările dese de guverne şi de orientări care bulversează şi pe românii din afară în relaţiile lor cu România, îi fac neîncrezători în capacitatea României de a veghea la cultura şi spiritualitatea românească din Diaspora.

Credem că activitatea concentrată a tuturor celor implicaţi în activităţi cu românii din afara graniţelor şi cei care dispun de fonduri aprobate de Guvern, Departamentul pentru românii din afara graniţelor, Institutul Cultural Român, poate corija haosul din relaţiile cu românii din afara graniţelor.

Orice timp pierdut, fie cât de scurt, este o grea palmă dată aşa-zisei primăveri în spiritul românesc din afara graniţelor.

Să sprijinim Diaspora română chiar şi în aceste condiţii foarte grele! De ajutorul nostru depinde dezvoltarea relaţiilor şi buna conlucrare cu românii din afara graniţelor.

Loading