România și românii - Cod roșu de sărăcie, umilință, deznădejde și ignoranță din partea puterii

Intervalul de timp dintre cele două sesiuni parlamentare anuale mi-a permis să efectuez vizite în fiecare localitate-centru administrativ din colegiul pe care îl reprezint. A fost un prilej cu totul special de a întâlni oamenii, în mijlocul problemelor cu care se confruntă, și de a lua pulsul real, la fața locului, a ceea ce înseamnă viața de zi cu zi a cetățenilor din județul Timiș.

Greutățile sunt recurente și aproape identice de la o comunitate la alta. Majoritatea românilor a resimțit regresul economiei în ultimul an. Gospodăriile au sărăcit și sărăcesc de la o zi la alta, și aceasta în situația în care, sub ochii fiecăruia, edilii susținuți de PDL ,,îndeasă” banii contribuabililor în proiecte aberante, inutile, dar atent încredințate spre execuție clientelei de partid, care trebuie să încaseze peșcheșul cuvenit pentru efortul financiar depus în campanie și să verse procentul necesar pentru noile runde de alegeri. Se construiesc fântâni arteziene, terenuri de sport, se plantează flori, se vopsesc fațade în culoarea simbol a puterii, în localități în care nu există canalizare, apă curentă, drumuri sau dispensare. Activitățile firmelor partidului se numesc oficial investiții, dar, în practică, sunt simple donații din banii publici.

Cetățenii simt că plătesc dările față de stat, fără ca aceste sume să se întoarcă  sub formă de servicii de protecție socială, poliție, armată, sănătate, învățământ, infrastructură. Când ajung la pensie nu își mai permit să achite nici măcar pîinea sau întreținerea locuinței.

Se vorbește tot mai frecvent de rețele de mafii locale, interconectate la nivel național, care dețin monopolul tuturor surselor de venit. Locuri de muncă nu se mai găsesc la liber, pentru cei care nu au servit partidul, ci se tranzacționează doar pe sume considerabile de bani, care trebuie vărsate în pușculița portocalie.

Taxele și impozitele se scurg pe filiere paralele cu statul. Și după cum știm că paralele nu se întâlnesc niciodată, nici resursele colectate nu ajung la bugetul statului, pentru a fi direcționate spre comunități.

Statul este doar un instrument al politicului. Interesant este că rețelele paralele (de stat și cele camuflate) sunt controlate de aceeași oameni ai puterii politice. Pentru a avea succesul și supremația asupra rețelei formale de stat, e necesar controlul asupra caracatiței contrabandei și evaziunii. E vital controlul asupra acestor rețele paralele, prin numirea șefilor, care sunt însărcinați cu direcționarea veniturilor spre bugetul de partid. Se încasează bani puțini la buget, prin taxe mari, aplicate doar unor contribuabili, care se împing tot către economia neagră.

Se ajunge astfel la punctul în care statul nu-și mai poate onora obligațiile față de cetățeni, pentru a-și putea plăti, în schimb, datoriile față de clientelă.

Legile se aplică doar celor care nu se conformează intereselor puterii. Cei care nu dau mită sau încearcă să eludeze în orice mod caracatița mafiotă au de înfruntat același stat, prin pârgiile sale coercitive - poliția, justiția, fiscul.

În teritoriu, cei de la putere nu se mai interesează de problemele oamenilor de rând. Ei știu doar să se ploconească și să organizeze petreceri, în cinstea și pentru distracția șefilor de partid, care le oferă în schimb garanții pentru păstrarea locului călduț. Acum e sezonul în care se pompează sume considerabile din banii publici pentru organizarea cu fast a zilelor localităților, în ciuda situației dezastruoase în care se află bugetele locale, într-un împăienjeniș în stilul cazului Ritzi, care împușcă doi iepuri deodată:  stinge pofta alegătorilor de muzică, dănțuială  și  oferă prilej de a dirija scurgerea grosului banilor, pe culoare ascunse, spre filialele PDL. Mai toți capii puterii politice au acumulat averi nejustificate din exploatarea pozițiilor pe care le ocupă, nefiind împiedicați de legislația permisivă, incompletă și aplicată discriminatoriu.

O altă îngrijorare se referă la viitoarele alegeri. În 2009, la prezidențiale, între cele două tururi, a șocat o afirmație a echipei PDL: ,,dacă diferența este de maxim 2 puncte procentuale, putem să întoarcem jocul. Până în 2 procente nu ne facem probleme, câștigăm alegerile”. Nu putem decât să ne întrebăm pe ce se baza această siguranță și dacă nu cumva câștigarea alegerilor nu a avut în spate mașinăria electorală pedelistă, care a oferit în contrapondere în străinătate un rezultat care ,,să repare” pierderea alegerilor în țară. Mai nou, ridicarea problemei votului prin corespondență parcă întărește certitudinea colectivă că în țara noastră cu greu vom mai avea rezultate electorale corecte și reale ale alegerilor, care să reflecte într-adevăr opțiunile cetățenilor.

Din nefericire pentru poporul român, actuala conducere, prin proiectele de lege pe care le propune, nu face decât să scoată în evidență dorința de câștigare a alegerilor viitoare, cu orice preț. Manipularea, mita electorală, șantajul, denigrarea adversarilor politici, racolarea parlamentarilor și primarilor din opoziție, precum și sărăcirea populației sunt strategii pe care le folosesc pentru a-și păstra puterea și privilegiile.

Loading