Curat democrație, dar cu pumnul în gât

Evenimentele de la Timișoara, de săptămâna trecută, ne trimit cu gândul la un episod al Revoluției din 1989, cel puțin prin prisma mijloacelor folosite de autorități, pentru înăbușirea revoltei protestatarilor. Vizita premierului şi a unei părţi din cabinetul său la Timișoara, la Congresul de alegere a conducerii Comisiei naţionale a PDL pentru infrastructură, energie şi mediu şi la şedinţa Biroului Permanent Naţional al PDL a fost condiționată de luarea unor măsuri de securitate extremă, în zona Centrului Regional de Afaceri din Timişoara, locul de desfășurare.

Pe acoperișurile clădirilor din vecinătăți au fost amplasați lunetiști, s-au creat filtre, în incinta imobilului gazdă al consfătuirilor, cu percheziție corporală și detectoare de metale, iar premierul a cerut expres, ca inclusiv reprezentanții presei să fie controlați minuțios.

Aceleași tehnici de intimidare și amenințare au fost aplicate și celor câteva sute de protestatari împotriva regimului, care au avut ,,nerușinarea” de a flutura pancarde cu lozinci usturătoare, în fața punctului de întâlnire. Pentru a feri ochii auguștilor oaspeți de peisajul dezolant al străzii răsculate, autobuzele delegaţiei PDL şi dubele jandarmilor au creat o centură în jurul clădirii. Prea-iubiților conducători le-ar fi putut cădea greu tratația de protocol, la vederea mitingului anti-guvernare. S-a fluierat, s-a scandat, s-au înălțat pancarde cu lozinci de tipul: ,,Jos Guvernul”, ,,Corupţie generalizată”, ,,Şomaj în masă”, ,,Salarii scăzute”, „Demisia”, „Azi la Timişoara, mâine în toată ţara”, ,,Zonă coruptă! Aici sunt banii dumneavoastră!”. Când iritarea mai marilor a atins apogeul, au dictat forțelor de ordine să ia pe sus câțiva dintre protestatari, să-i ducă la secţie și să-i amendeze, pe motiv că au trecut strada în mod nepermis.

Măsuri tipic dictatoriale, tipic securiste. Tipice sunt și deciziile discreționare, aparatul de stat aservit, simularea falsului consens între națiune și putere, universalizarea minciunii, mizeria poporului, infamia asupritorilor. Este un fapt indiscutabil că ne aflăm aproape de instaurarea oficială a unei noi dictaturi. Ceea ce s-a întâmplat la Timișoara ne demonstrează că, la 20 de ani de la Revoluție, ne aflăm iarăși sub talpa  tiraniei, e drept de o factură mai nuanțată, dar nicidecum subtilă. Este o impietate faptul că aceste derapaje s-au petrecut în însăși inima democrației din România, orașul-martir Timișoara, cel care a dat startul Revoluției anticomuniste din `89. Liberatatea cuvântului și a exprimării au fost retezate și nu mai rămâne drum lung până la supunerea și anihilarea totală a oricăror forme de acțiune nealiniată cu centrul.

Totuși, extraordinara desfășurare de forță a puterii, dovedește că pedeliştii se tem mai tare ca niciodată de mânia străzii. Știu că au jupuit poporul până la piele, că au furat, mințit și umilit țară întreagă, că li se apropie sfârșitul și vine scadența. Încearcă să tragă de timp cât se mai poate, făcând uz chiar și de forță, fără să le mai pese de păstrarea unor minime aparențe de democrație sau de faptul că își dezvăluie astfel ideologia monstruoasă ascunsă. Teroarea opresorilor de a pierde putearea îi împinge să-și terorizeze, să-și împileze victima – poporul român. Se simte mirosul fricii lor de a pierde puterea și de a fi nevoiți să plătească toate mizeriile pe care le-au făcut, iar teama lor naște violență și îi impinge la acțiuni necugetate, care îi demască instantaneu.

Președintele a scos porumbelul pe gură în 2009, spunând că ,,Avem prea multă democrație”, dar s-a răzgândit la timp și a retractat. Nu era încă momentul să scoată tunurile. Dar nu era  greu de ghicit, că se va ajunge și în acest punct.

În rest, totul e numai lapte și miere. Sub oblăduirea conducătorilor iubiți, țara e în floare: potrivit spuselor premierului, la întâlnirea cu oamenii de afaceri din Timișoara, ,,România a redobândit statutul de țară în care se poate investi”. Cu alte cuvinte, bani să fie, că le venim noi de hac.

Stimați parlametari, sunt momente cruciale în existența poporului român, când este imperioasă o acțiune fermă și unitară a celor care îl reprezintă în structurile supreme, împotriva puterii, care a luat-o pe o pantă greșită. Trăim astfel de momente de cotitură, când inacțiunea poate însemna un vot de sprijin pentru asupritori. Avem experiența, nu foarte îndepărtată, a regimului dictatorial comunist și am simțit, majoritatea dintre noi, pe pielea noastră, ce înseamnă sugrumarea democrației. Ca for de reprezentare al poporului și ca instituție supremă a democrației, nu putem permite ca sămânța germinată a unei noi puteri dictatoriale să prindă rădăcini! În loc să depășim perioada de tranziție de la un trecut întunecat, spre un viitor, în care națiunea noastră să fie liberă, puternică, competitivă, prosperă, păstrând această direcție, ne vom întoarce de unde am plecat, iar toate greutățile pe care le-am depășit, toată jertfa celor care au căzut pentru libertate va fi în zadar.

Loading