miercuri, 15 februarie 2012

România, cu ochelari de cal şi căluş la gură, a rămas fără aer sub apăsarea bocancilor portocalii


Iată că a trecut şi prima lună a anului 2011, un orizont spre care făceau trimitere invariabil guvernanţii, atunci când cineva avea tupeul şi nesimţirea de a-i chestiona pe problematica ieşirii din criză. Nici vorbă de luminiţă de la capătul tunelului. Zările sunt parcă mai cenuşii şi mai sumbre. Evenimentele se succed cu repeziciune, de la o zi la alta, într-un scenariu apocaliptic, de neimaginat cu câţiva ani în urmă pentru orice român, care a apucat să se bucure de un răgaz de democraţie şi să o considere ca pe un dat firesc al secolului în care trăim, fără putinţă de a ne mai fi răpită vreodată.
Au venit vremurile în care hoţul strigă ,,hoţii!”, criminalul strigă ,,criminalii!”, dictatorul strigă ,,dictatorii!”, securistul strigă ,,securiştii!”. De la cei cu orizontul de gândire cel mai limitat şi până la minţile sclipitoare, este evident pentru toată lumea că trăim un simulacru de libertate, stat de drept, justiţie, meritocraţie.
Valul de nemulţumiri ce se revarsă asupra celor care ne conduc a fost anticipat, calculat şi asumat cu mult timp în urmă. Acum puterea adoptă politica struţului : lovesc şi apoi se ascund, aşteptând ca loviturile lor să dea roade, să se realizeze efectul scontat, să se propage unda de ură asupra tuturor categoriilor sociale, să se ridice una împotriva celorlalte, pentru ca ei să poată fura şi distruge în continuare, la adăpostul acestor scandaluri mediatice atent orchestrate şi a dosarelor politice fabricate cu înaltă clasă. Strategia lor atent aplicată învrăjbeşte, incitată la ură împotriva capitaliştilor, împotriva mogulilor, adversarilor politici, împotriva ziariştilor, a europenilor cu papioane, a Parlamentului, a unui Guvern - altul decât a lor, împotriva profesorilor, pensionarilor, militarilor etc.
Profesionişti ai şantajului  şi ai manipulării  sunt experţi în ceea ce înseamnă dezintegrarea, desolidarizarea populaţiei, discreditarea, hărţuirea, înfierarea şi demonizarea oponenţilor, cumpărarea de voturi şi modificarea legislaţiei, pentru a croi cale liberă fraudei electorale. Preşedintele şi ceata lui sunt experţi în marketingul şi vânzarea a ceea ce nu deţin şi nu le aparţine : libertatea şi un trai mai bun al poporului român.
Teroarea, înfometarea, hoţia, minciuna, ipocrizia, abuzurile sunt instrumente  aplicate la scară largă, o constantă a acestui regim, puse în practică acum cu şi mai multă neruşinare şi nepăsare. Au ajuns la un nivel în care nici măcar o minimă aparenţă nu mai e necesar a fi păstrată. Din umbră, îşi manageriază acum fabrica de dosare politice, în interdependenţă cu serviciile secrete, pentru a nimici orice împotrivire. Iţele năvodului cu care sugrumă întreaga ţară şi poporul ei au fost ţesute atent, minuţios din toate direcţiile şi la toate nivelurile.
Ei cred şi spun că oricum nu avem ce să le facem, că puterea e a lor şi că trebuie să ne supunem,  dacă vrem să trăim, noi şi copiii noştri. Miza nu mai e furtul României, ci miza e acum viaţa a milioane şi milioane de oameni, care nu mai au loc să trăiască în ţara lor de gaşca portocalie. România nu e doar o navă ruginită, ci e o epavă ciuruită, care mai are doar câţiva metri până la eşuarea pe fundul oceanului.
 După aplicarea unor măsuri de austeritate fără precedent, veniturile la buget au urcat în 2010 din accize şi TVA, în timp ce, paradoxal, cele din impozite şi contribuţii au scăzut. În 2010, cheltuielile bugetare au crescut cu 4,2%, faţă de anul precedent; la fel, cheltuielile cu bunurile şi serviciile, cu 5,2%. Şi-au bătut joc de medici, profesori, mame, copii, bătrâni, pensionari, militari. Toţi suntem pierderi colaterale, în ascensiunea lor spre tot ce poate fi furat, înghiţit, tăiat, scurtat, înţepat, în această ţară.
Peste câteva zile, bătaia de joc la adresa militarilor va deveni o amintire, înghiţită ca o găluşcă tare, dar, în cele din urmă, digerată, căci  vor lansa în discuţie alte atrocităţi, alte maşinaţiuni, atent orchestrate pentru deturnarea atenţiei publice.
În ceea ce priveşte politica externă, României i s-a conturat o imagine dezastruoasă în străinătate – umbrelă pentru reţelele teroriste. Concludent este mesajul lui Joe Biden, din partea preşedinţiei americane, către conducerea ţării noastre: ,,Barack Obama va vorbi cu viitorul preşedinte al României!”. Distrugerea relaţiilor politice cu state ca Franţa şi Germania, din aceeaşi familie politică populară europeană de dreapta, ca şi PDL-ul, care ne-a costat intrarea în spaţiul Schengen, persiflarea Chinei şi a Rusiei, cu care am dezvoltat până acum relaţii tradiţionale de prietenie şi care şi-au orientat astfel sprijinul şi colaborarea spre alte state europene, pe care le-au scos deja din criză, aplecarea spre traficurile dubioase cu ţări arabe cu risc terorist ridicat ne aruncă la coşul de gunoi al Europei. Halucinant, preşedintele, aparent deziluzionat şi neputincios în faţa insolenţei ostentative a opoziţiei parlamentare, se plânge Europei şi cere să disciplineze elementele rebele care îi dau palpitaţii cu nemiluita.
Aceasta e România în care trăim azi, o Românie pe care n-am visat-o, n-am dorit-o şi pe care sperăm să n-o lăsăm moştenire urmaşilor noştri. În această Românie e o normalitate ca mamele să-şi vândă laptele pentru bani, în lipsa mijloacelor de trai, bursa organelor e în floare, copiii sunt mituiţi să facă campanie electorală, bătrânii se hrănesc de la gunoi, oameni disperaţi se aruncă de la balconul plenului Parlamentului, iar profesorii fac greva foamei.
Să nu uităm că această guvernare este susţinută de o majoritate parlamentară constituită ad-hoc, care nu este reprezentativă pentru opţiunea exprimată şi pentru interesul poporului român. În loc să ceară socoteala actualei guvernări, aşa numitul arc parlamentar al puterii, prin votul lor, asigură protecţia măsurilor luate în mod ilegal.
Stimaţi colegi parlamentari, noi am fost aleşi de către cetăţeni să le apărăm drepturile şi să sancţionăm abaterile guvernanţilor. Realitatea ne arată că misiunea noastră nu este îndeplinită.
Până nu e prea târziu, trebuie să ne poziţionăm clar de partea cui suntem: a poporului oropsit sau a persecutorilor de la conducere. În această sesiune parlamentară, începând chiar din acest moment, toţi cei care au un minim respect pentru această instituţie, pentru propria persoană şi pentru cei care i-au ales trebuie să apere prin votul lor dreptatea, normalitatea şi să se dedice stopării abuzurilor actualei puteri.
Loading

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu