Început de an școlar 2011-2012

Școlile și-au deschis porțile pentru noul an școlar 2011-2012. Din păcate, auspiciile nu sunt dintre cele mai favorabile. Avem cu 1.500 de şcoli mai puţine, adică cu 25% reduse ca număr față de anii trecuți. Sub umbrela Reformei Funeriene s-au eradicate instituții de învățământ din localitățile, care nu au plătit la alegeri tributul în voturi pro actuala putere.

Cu toată această ,,Mare Reformă”, au fost destituiți alți directori de școli, pe criterii politice, iar 20% dintre școlile funcționale sunt neautorizate sanitar, neigienizate, fără microbuze pentru elevii-navetiști, într-un cuvânt improprii, în timp ce sedii modernizate şi adaptate normelor şi cerinţelor europene sunt lăsate în paragină, în logica osândirii edililor opozanți ai puterii portocalii.

Solicitările Ministrului Educației de a nu se politiza prima zi de școală denotă duplicitatea și inconsecvența, după ce partidul domniei sale, aflat la butoanele de comandă ale țării, a schimbat, după bunul plac, nu doar inspectorii și directorii de școli, ci până și femeile de serviciu, iar spoiala portocalie a școlilor va rămâne ca o pată, care să stea mărturie obsesiei până la demență a guvernării actuale de a pedeliza totul.

Emblematice pentru situația învățământului din România sunt rezultatele celor două sesiuni de bacalaureat și a examenului de titularizare. Procentul de promovabilitate la examenul maturităţii a fost cu mult sub aşteptări. Rezultatele obţinute de elevi au fost cele mai slabe din ultimele două decenii. Dacă în sesiunea din iunie, au fost peste o sută de mii de elevi picați, adică doar 44,36 % dintre candidaţi au reuşit să promoveze bacalaureatul; în toamnă, doar puţin peste 18 % au luat note de trecere.

La titularizare, din cei aproape 24.000 de candidați rămași în concurs la proba scrisă, doar 30% au reușit să obțină peste 7, notă care le poate asigura un post de titular.

Aceste cifre îngrijorătoare ne asigură că sistemul de învățământ funcționează, în prezent, pe avarii, cu numeroși profesori necalificați, care au primit note rușinoase la examenul de titularizare sau cu profesori blazați, care prestează, pe salarii de nimic, servicii corespunzătoare.

Nu trebuie să ne mai mirăm că produși a unui astfel de sistem sărăcit, haotic și ultra-politizat sunt neinstruiți, dezinteresați, ignoranți și neadaptați unei piețe a muncii globalizată și, în consecință, extrem de competitivă.  

Nestăpânirea obiectului de studiu predat, neabsolvirea unor cursuri de pedagogie scad credibilitatea formatorilor și atractivitatea elevilor față de școală și față de însușirea unor cunoștințe noi. De aici, se explică și creșterea îngrijorătoare a fenomenului absenteismului în școli. Numai în primul semestru al anului trecut, elevii au acumulat peste 30 de milioane de ore de absențe. Iar aceste cifre sunt legate direct și de violență, consum de alcool, droguri și alte flageluri în rândul minorilor.

Lipsa de oportunități de pe piața muncii din România, blocarea posturilor publice, salariile reduse, numărul mic al investitorilor străini, nepotismul, politizarea, sistemul pilelor și relațiilor sunt realități suficiente pentru a descuraja inițiativele elevilor de a-și croi un drum în viață prin învățătură. Vechiul proverb ,,Ai carte, ai parte” este perimat.

Totodată, amânarea până în 2014 a aplicării măsurii alocării obligatorii a 6% din PIB educației, prevăzută în noua Lege a Învățământului, va împinge sistemul dincolo de un prag, care cu greu va mai putea fi surmontat. E ușor de preconizat că resursele umane bine calificate vor părăsi domeniul sau că vor trebui să se ralieze rețelei nepieritoare a meditațiilor particulare, din care să-și extragă principala sursă de venit; că elevii vor suferi din cauza degradării sau insuficienței infrastructurii și logisticii.

Și oricât de modernă sau nu este școala în care se învață, fără oameni pregătiți, conștiincioși, cu vocație de educatori, este greu să se insufle dragoste de carte, de bine, de frumos unor copii, la începutul vieții, în jurul cărora abundă tentații și ispite pierzătoare, în fața cărora cu greu pot rămâne nepăsători și fermi.

Într-o Românie în care Guvernul etichetează drept bogați cetățenii care câștigă 800 de RON, în contextul actualei probleme în dezbatere a eliminării subvenției la încălzire și a dublării, în consecință, a prețului gigacaloriei, nimic nu ne mai miră și nu mai poate fi pus la îndoială, ca fiind opera actualei puteri.

Cu noua modă a monitorizării video a examenelor, actuala putere încearcă să stârpească fenomenul copierii în rândul elevilor, dar uită, cu desăvârșire, ce exemplu propriu rușinos le-a furnizat, mințind o țară întreagă că fraudările voturilor în Parlament și la alegeri sunt fabulații și persistând, fără nicio jenă, cu aceste înșelăciuni.

Educația nu trebuie să se facă doar în școală. E adevărat că pentru mulți, ea începe aici, dar dacă exemplul practic oferit de societate nu concordă cu învățătura profesorilor, vorbim de simple vorbe scrise pe hârtie sau rostite fără sens de un dascăl rupt de realitate. Educația se face și în familie, biserică, pe stradă și în mass-media, adică chiar acolo unde aleșii sunt puși în lumina reflectoarelor. Dacă puterea, teoretic, exponentul succesului în politică, nu recurge decât la practici josnice, murdare, probabil, că acesta va fi și mesajul de model de reușită, pe care îl transmite generației tinere.

Stimați colegi, ne aflăm aici în poziții de vârf și avem multiple responsabilități, printre care și aceea de a avea o conduită etică, morală și demnă de a fi servită drept pildă alegătorilor, tinerilor în particular, aceia care sunt ușor impresionabili, manipulabili și care au nevoie de modele pozitive în viață, pentru a deveni cetățenii de nădejde a acestei țări.

Loading