Început de sesiune parlamentară
... Într-o retrospectivă a verii ce s-a scurs, o perioadă cum aproape nu se
putea mai proastă pentru întreg poporul român.
Sistemul de sănătate şi-a
dezvelit membrele cangrenate, care demult exalau emanaţii dezgustătoare. S-a
dezlănţuit un infern. Au murit copii nevinovaţi. Au plătit puţini şi dintre cei
care nu schimbă cu nimic situaţia.
Populaţia e sărăcită şi
înfometată. Alimentele şi medicamentele s-au scumpit; a crescut TVA-ul;
salariile au scăzut; nivelul de trai e mai jos cu cel puţin 20%; nr. şomerilor
şi falimentele au crescut alarmant. Şi nu e tot: urmează perioada de iarnă,
când furnizorii de servicii ne-au obişnuit cu explozii ale preţurilor la
întreţinere.
Ca niciodată, în această
toamnă, deschiderea noului an şcolar 2010-2011 va începe prin închiderea a
aproape 3.000 de şcoli, prin disponibilizarea a peste 15.000 de cadre didactice
şi a altor angajaţi din unităţile de învăţământ.
Vremuri grele. Noroc că avem
frunza de la turism, bună de pus pe rană. Ea ne apără de vânt, de ploaie, de
soarele arzător. Ea ne dă mâncare la copii. Şi tot frunza, bună la toate
funcţionează ca un antidot împotriva depresiei în vremuri de criză. Românul
vesel din fire, şomer şi cu stomacul chiorăind nu are altceva mai bun de făcut
decât să cânte din frunză, ori de câte ori nevoile îl copleşesc.
Sistemul bugetar a fost total politizat. S-au
păstrat oamenii mai slabi, loiali partidului portocaliu sau cei cu talent la
prosternare şi s-a renunţat la o parte din cei buni, care aveau demnitatea de a
nu-şi pleca capul. Toţi cei care mai vor o bucată de pâine, chiar din aceea
neagră şi necoaptă care a mai rămas, nici măcar nu mai crâcnesc.
Cu posturile blocate în
sistemul bugetar, membrii de partid cu state vechi în PDL sau nopţi pierdute în
campanie aplică fără jenă tertipuri pentru încadrarea în sistemul public a
zeloşilor activişti de partid rămaşi pe dinafară, alcătuiesc liste de
concedieri, ridică degetul sau îl coboară, ca semn de graţiere sau moarte lentă
pentru cei care au avut vreodată ceva de-a face cu broscoiul.
Oamenii
broscoiului sunt paria societăţii. Dacă vrei să nu te trezeşti a doua zi de
dimineaţă cu decizia de concediere pe birou, trebuie să întorci capul când îi
vezi. Chiar şi şoptitul pe la colţuri împotriva regimului devine sport extrem.
Puţini îl mai practică, fără a încerca senzaţia de planare în gol, cu coarda
tăiată, căci oamenii sistemului mişună peste tot şi ţin cu dinţii de putere,
iar pereţii au ochi şi urechi.
Vehemenţa,
cinismul şi agresivitatea susţinătorilor regimului le trădează teama că vor
pierde favorurile, puterea, ciolanul. Sunt suspicioşi; se simt încolţiţi; au
senzaţia că le zboară preşul de sub picioare.
Remanierea guvernamentală de la
începutul acestei luni pregăteşte o ultimă împărţire a prăzii. Nici vorbă, de
planuri de ieşire din criză, relansare economică, creştere a nivelului de trai,
creare de locuri de muncă. Partidul simte aproape sfârşitul guvernării.
Măsurile sau, mai bine zis, nemăsurile îl plasează în sondaje în cădere
liberă. Au pierdut controlul asupra unui număr important de parlamentari, iar
moţiunea de cenzură se prefigurează ca fiind o ameninţare serioasă. Au
debarcat, în consecinţă, în guvern 6 miniştri din structura de interese a
clientelei politice, care vor avea drept principal scop, acela de a direcţiona,
pe ultima sută de metri, bruma de resurse rămasă către oamenii lor. Liderii
locali cu rezultate în campanie doreau demult un loc în faţă la spectacolul
tranşării şi împărţirii ciozvârtei de la bugetul de stat. Manevrele sunt pe
faţă, aproape transparente, într-o ultimă zvâcnire de a apuca şi ultimele
firimituri.
Preşedintele ţării şi guvernul
ar fi putut da dovadă de un dram de păsare pentru poporul român, acum în cel
de-al doisprezecelea ceas, prin depunerea mandatului şi organizarea de alegeri
anticipate.
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu