Voi reveni la semnalul de
alarmă declanşat de nemulţumirile, cu privire la aplicarea HG 1618/29.12.2009, privind finanţarea unităţilor de învăţământ
preuniversitar de stat din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe
elev/preşcolar pentru anul 2010. Prevederile acestui act
normativ au o calitate deosebită, aceea de a nemulţumi şi a crea neplăceri tuturor
factorilor implicaţi în procesul de învăţământ: profesori, elevi, părinţi,
administraţii locale.
Aceste aspecte ale
neajunsurilor generate de aplicarea HG au fost semnalate, atât prin memorii
semnate de părinţii şi elevii din localităţile aparţinătoare Colegiului 9 Timiş
(Făget-Buziaş): Liceul Buziaş, Liceul Făget, şcolile generale din
Iosifalău-comuna Topolovăţ, Victor Vlad Delamarina, Temereşti – oraş Făget,
precum şi în cadrul întrunirii de la Timişoara, din data de 12.02.2009,
iniţiată de CNSLR Frăţia – Federaţia Sindicatelor din Învăţământ „Spiru Haret”.
Acestă întrunire a prilejuit reunirea factorilor de răspundere din învăţământ:
cadre didactice din centrele bugetare, lideri de sindicate, consilieri
judeţeni, prefect, parlamentari de Timiş, precum şi reprezentanţii mass-mediei
locale.
S-au subliniat efectele
negative ce vor acţiona asupra calităţii actului educaţional, prin aplicarea
acestei HG:
În mediul rural,
unităţile şcolare nu se pot încadra strict în numărul de elevi/grupă/clasă, datorită
populaţiei şcolare relativ redusă, a distanţelor mari pe care ar urma să le
parcurgă şcolarii şi preşcolarii, în cazul comasării claselor sau chiar a
unităţilor şcolare; unităţile şcolare nu dispun de mijloace de transport
adecvate, ce ar putea asigura condiţii de siguranţă maximă; relocarea ar presupune
efort fizic şi psihic suplimentar pentru copii; reţeaua rutieră este precară în
majoritatea zonelor ţării; achiziţionarea, întreţinerea, combustibilul şi
salarizarea şoferilor vor depăşi suplimentarea costurilor alocate/elev.
În mediul urban, unităţile
şcolare dispun de personal didactic de înaltă calificare, iar sumele alocate
sunt insuficiente, chiar în condiţiile respectării prevederilor HG 1618/2009. În aceste circumstanţe, o serie de unităţi şcolare,
care nu îşi vor putea asigura cu stricteţe media impusă de HG, vor fi
desfiinţate, crescând astfel dezinteresul pentru şcoală şi rata de abandon
şcolar în rândul tineretului.
În ceea ce priveşte
învăţământul seral, actul normativ nominalizat neglijează total această
componentă a sistemului educaţional, nefiind prevăzută niciun fel de finanţare/elev.
Referindu-ne la învăţământul
vocaţional de artă sau sport de performanţă, în conformitate cu Planul cadru şi
încadrarea actuală a liceelor vocaţionale artistice, suma necesară pentru
finanţarea cheltuielilor de personal este de 6240 ron/elev/an,
în timp ce, prin HG 1618/2009 suma alocată ajunge doar la 3098 ron/elev/an.
Toate
aceste aspecte, şi multe altele, pe lângă,
reprezintă o încălcare a Legii Învăţământului 84/1995.
Funcţionarea
şcolilor în mediul rural are o importanţă deosebită. Considerăm că prevederile
actului normativ în discuţie nu sunt adaptate suficient realităţilor sistemului
educaţional. În plus, cheltuirea unor sume, în baza unor programe
guvernamentale şi europene, pentru modernizarea spaţiilor şi creşterea
calităţii actului educativ, va deveni inutilă în numeroase unităţi şcolare, va
fi chiar o risipă totală. Limitarea strictă la un număr de elevi în anul şcolar
2010-2011 şi, apoi, creşterea acestui număr în anii următori fac ca decizia de închidere
a şcolilor să nu fie în interesul elevilor.
Justificarea
economică a închiderii anumitor şcoli, prin desfiinţarea unui post de cadru
didactic, cumulat cu necesitatea achiziţionării unui microbuz, plus
cheltuielile de întreţinere şi combustibil, precum şi crearea unui post de
şofer, nu are raţiune.
În
acelaşi timp, desfiinţarea şcolilor din mediul rural, contravine asumării
programelor europene şi naţionale de ridicare a calităţii vieţii la sat, facilitare
a accesului la informaţie, conservării şi revigorarea spiritualităţii şi
încurajării tineretului din mediul rural de a nu migra spre alte ţări. Aceşti
copii, odată dezrădăcinaţi de locurile de baştină, cu siguranţă, nu se mai
întorc acasă. De ce să punem umărul la prăbuşirea viitorului satului românesc –
matricea neamului nostru, la accentuarea crizei pe care o străbate, care se
traduce prin depopulare, prin înstrăinarea şi părăsirea ogoarelor străbune,
prin foamete şi sărăcie, uitarea tradiţiei şi acceptarea inundaţiei unei culturi
îndoielnice?
De
aceea, vă rugăm să reanalizaţi aceste contradicţii şi, în baza realităţilor
existente, să regândiţi dispoziţiile HG 1618/2009!
Loading
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu